KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...34 >

850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de un ceas, arcașul povestise fiecare detaliu. Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de un ceas, arcașul povestise fiecare detaliu. Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială de două mii de războinici, spahii și ieniceri, din care făceau parte și aproximativ o sută de arcași ai Hanatului Crimeii. Rezulta că la prinderea căpitanului Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de lucru la harnașamentul calului, cu ochii În lacrimi. Pietro neștiind dacă să urce spre sală sau nu. Așteptând poate ca măria sa să aibă o discuție lămuritoare cu ea. Și tăcerea. Tăcerea aceea nefirească, umedă și rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma măriei tale și a Apărătorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Observaseră prezența Erinei, iar asta Îi tulbura și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra. Nimeni nu privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lunetă și le transmite comandantului navei. - Să urcăm pe acoperiș. Nu vreau să avem o bătălie navală inutilă. * - Mesajul e cifrat! spuseră cei doi, urcând pe punte. - Am nevoie de o distanță de cel mult o mie de pași! spuse arcașul de elită Însărcinat cu trimiterea mesajelor. Nava se Înclină ușor spre stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde nimic. Văzu nava străină apropiindu-se de țărm și galerele virând spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În tine și În afara ta, Drumul există. Caută-l.” - Am Întâlnit același om pe câmpul de luptă, la Lipnic. Nu m-am mai apropiat de el. Am Încercat să-mi folosesc arcul cu săgeți. Dar am fost reperat de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați prizonieri. Doar eu și războinicii mei am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost prins Într-o ambuscadă aproape de Dunăre. A cântărit șansele și și-a trimis oamenii, oricum prea puțini, să-l salveze pe voievod. Unul singur a refuzat să plece. Arcașul Simion. Cel care a luptat pentru viața ta, Alexandru, acum optsprezece ani. El e singurul care a asistat, neputincios, la execuția lui Oană. Căci n-a fost nici o luptă, a fost o execuție. L-au doborât cu săgeți. - Cine... murmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
chiar acum spre Dunăre, treci pe gheață În Țara Românească, nu dai nici o socoteală nimănui, nu ai la tine nici un răvaș. Cum ajungi la prima cetate din Moldova, ceri să intri În legătură cu rețeaua de informații a Apărătorilor. O să vină un arcaș ca să trimită mesaj cu săgeată spre Suceava. Îi spui doar atât: căpitanul Oană a fost găsit. Nu spui unde. Apoi aștepți. Va veni un răspuns sau un grup de Apărători trimiși de căpitanul Pietro. Vorbești doar cu Pietro. Îi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât de ordine mai mult decât urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul din Apărători se apropie, așteptând ordinul. - Avangarda noastră a găsit iscoade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți pentru această confruntare. Paolo, Giaccomo și Orlandi, atacați prin pădure, cu baza pe aliniamentul nord- nord- vest, deschidere de arcași cu lansare falsă pe jumătate de distanță și lansare de masacru pe toată suprafața trupelor inamice În limita de zece secunde. Vreau douăzeci de lansări În șaizeci de secunde, cu cel puțin o mie de victime. Angajați lupta la sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ridică privirile spre mesager, care rămăsese În șa, neclintit. - Tu ești Amir Baian? - Nu, răspunse mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe ienicerii trimiși de Mihaloglu pe aripa dreaptă. Dacă Amir are poruncă de la Marele Maestru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
va salva. Asta până când Apărătorii se decid să creadă și să lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e de apreciat măiestria execuției... Mesagerule, spuneai că mai ai o ultimă Întrebare. Care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e de apreciat măiestria execuției... Mesagerule, spuneai că mai ai o ultimă Întrebare. Care e? - Stăpânul meu nu și-a permis luxul de a aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
este și dușmanul meu. Mongolul se Întoarse Încet spre Ogodai și spuse: - Vom lupta după legile cele vechi ale Asiei. - Nu!! strigă Ogodai, smucindu-și mâinile legate. Legile Asiei nu sunt valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir ridică ambele brațe. Brațul drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur, ochii arcașului se opriră asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase vederea de dincolo de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar inima Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula ceremoniei de primire a oaspeților, descălecă și fugi până la căruța În care se afla rănitul. Sub privirile contrariate ale italienilor, arcașul se opri lângă căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]