882 matches
-
parentale! Inima-i compusă din două semne de întrebare!... Iubirea cu inima e deseori indicată, Asemeni semnelor de întrebare, Ce s-au întâlnit cu apă curată, A izvorului pur fără de culoare! Iubirea însemnelor de întrebare, Din marea curățeniei s-au arcuit, În respectul ortografelor de mirare, Irezitibil atracția vadului ce i-a unit... compunând inima! De atunci: Numai din două semne de întrebare, Iubirea-i simplu, când s-au întâlnit, S-au cabrat în profundă contemplare, Iar din adâncă unire, inima
IUBIREA CU INIMA-I REPREZENTATA!... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359384_a_360713]
-
stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug arzând fără să
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
făcut culcuș, ți-am pus în palme dor de poezie și-ai fost vioara mea și-am fost arcuș. Mi-e sete de lumina ta cuminte de părul tău lucind a abanos de cârlionțul atârnând pe frunte, și de cuvântul arcuind frumos. Din pietre te-aș culege-n orice seară și floare-ai deveni în al meu vis, dar tu nu ești și tânguirea-mi clară tot rătăcește-n seri cu ochiu-nchis. Leonid IACOB Referință Bibliografică: mi-e dor / Leonid Iacob
MI-E DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359544_a_360873]
-
lui arzanda. Ea doar încuviința ușor din cap.Si el nu avu nevoie de mai mult. Începu să o sărute metodic,studiat cu mișcări lungi și leneșe și în momentul în care îi simți răspunsul la sărut și corpul ei arcuindu-se involuntar sub palmă lui numai avu nevoie de incuviintari.Era aici,era cu el,era ea și îl dorea.Chiar dacă ea nu prea știa ce să facă cu dorinta. Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
era ea și îl dorea.Chiar dacă ea nu prea știa ce să facă cu dorinta. Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi surprinse sânul scăpat din dantelă neagră. Într-un gest scurt și precis palmă lui se arcui sub coapsă ei ,lipind-o de fierbințeala trupului lui. .Pentru o secundă ea se arcui...pentru o secundă el înțelese greșit gestul. Nu spune nu iubito..." Nu spusese nu .Dimpotrivă...Îi șopti numele abia auzit când dinții lui s-au
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi surprinse sânul scăpat din dantelă neagră. Într-un gest scurt și precis palmă lui se arcui sub coapsă ei ,lipind-o de fierbințeala trupului lui. .Pentru o secundă ea se arcui...pentru o secundă el înțelese greșit gestul. Nu spune nu iubito..." Nu spusese nu .Dimpotrivă...Îi șopti numele abia auzit când dinții lui s-au înfipt ușor și cu deosebită tandrețe în mărul umărului ei. Și pentru prima oară după
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
sărutat mâna. Am trăit în peșteri, contemplam iluzii, Visele în comă au primit perfuzii. Lacrimi înnodate le-am pus într-o cană Uneori cu ele vindecam o rană. După lungi ocoluri, drumuri pietruite, Am ajuns în sine bolți ce-s arcuite, Iedera crescută parte peste ziduri, Ghiocei la tâmple, pe obraz și riduri. Am deschis ferestra să intre lumina Adun bob cu bob, înlătur neghina, Pe altar de flori pun iar rugăciune Frunza și iubirea vin să se cunune. foto internet
REGĂSIRE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360191_a_361520]
-
fecioară pe un plai. II Și fericirea se așterne Prințesa bucuriei se trezește, Iar plânsul ei, a vieții bucurie. Dar Zeii născocesc altă poveste. Se face mare... Frumusețea ei devine un noroc Numele ei este rostit în șoaptă, crește... Viața arcuiește un trist joc. Bujori cu aripi, viața, Spini sau flori, un trandafir, Norii ne colindă sfera crește Tristă poveste, ca un film. Muzica, speranța, dansul, Pictura peste ochi ne cern, Frumusețea, spiritul și pasul Strălucirea soarelui etern. III Într-o
MIREASA DIN GROTA de PETRU JIPA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340519_a_341848]
-
o părere... De-aici, numai iluzii și durere, Antipatii, amoruri inutile, Stupide fragmentări în nopți și zile... Eternitatea spiritului are pentru poet alte potențiale resurse: Te circumscrie : infinit de mic, Atol de duh pe-o mare genuină. Ce frumos se arcuiește gîndirea poetică a lui Eugen DORCESCU în miezul poetic al metaforei sublime: Iată stejarii și plopii se prăbușesc și se frî ng, aidoma unor lujere, aidoma plăpîndelor flori răsădite î n glastre. Cîtă grație, ziceam, curge ca mierea într-o
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
nu mi-a dat un creion pentru Albă că Zăpadă, fata lui Patrel Berceanu. Patrel îmi citea și corectă poeziile cu creionul în mână. O fetiță mi-a mângâiat și alintat pe stradă, de dimineață, pisica. Mitu torcea și se arcuia, eu înfloream urmărind bucuria fetiței. Fără niciun merit din parte-mi, o pisică de care aveam grijă, bucură pe altcineva. Elise mi-a amânat cu un an o datorie veche. Un actor mi-a mulțumit pentru adevărul pe care il
Liviu Florian Jianu: VICTORIILE MELE. Din Manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339275_a_340604]
-
Veșnice ape” (Nocturnă). Motivul covorului (zburător) exprimă favorul de a pluti, de elan în noapte, de a cuprinde cu ochiul toate câte se sustrag erodării, iar în eternitatea lor specifică, au forță, precum apele, peste care podul, alt motiv, se arcuiește, unind popoare. Coperta cărții are imaginea nocturnă a unui pod care, dintr-un unghi frontal, pare o piramidă cu nervuri, cordoane serioase de lumină. Planurile converg spre imaginea poetului în societate, spre ceea semnifică el pentru oamenii cetății. Belgradul este
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
Gândirea”, propagatoarea tradiționalismului în literatura noastră, odată cu mutarea în București, sub conducerea lui Nichifor Crainic, s-a situat pe o linie tradițională. În articolul Sensul tradiției, Crainic reproșează sămănătoriștilor că „n-au văzut cerul spiritualității românești” și că „noi vedem arcuindu-se pe pământul nostru, coviltirul de azur al bisericii ortodoxe”. Militând pentru imprimarea misticismului în literatură, N Crainic imprimă revistei un caracter dogmatic și așa se explică dezacordul pe care-l afișează public Lucian Blaga, unul dintre ctitorii revistei în
Prof. Livia Pigulea. Studiu: Tradiționalismul și modernismul în literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339549_a_340878]
-
Gândirea”, propagatoarea tradiționalismului în literatura noastră, odată cu mutarea în București, sub conducerea lui Nichifor Crainic, s-a situat pe o linie tradițională. În articolul Sensul tradiției, Crainic reproșează sămănătoriștilor că „n-au văzut cerul spiritualității românești” și că „noi vedem arcuindu-se pe pământul nostru, coviltirul de azur al bisericii ortodoxe”. Militând pentru imprimarea misticismului în literatură, N Crainic imprimă revistei un caracter dogmatic și așa se explică dezacordul pe care-l afișează public Lucian Blaga, unul dintre ctitorii revistei în
TRADIȚIONALISMUL, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339581_a_340910]
-
fervente, în afara timpului. Este motivul pentru care vârsta nu-l atinge și când onorează o comandă, îl regăsești „în picioare, scurt, drept, la mijlocul tejghelei, mâinile nu i se vedeau, purta o șapcă mare de postav, învechită, ochelarii subțiri i se arcuiau deasupra rădăcinii nasului coroiat”. Dar vicisitudinii vremurilor nu rezistă cel care ia locul anticarului nostru: când nu are lemne, arde cărți și desigur în scrum se transformă pasiunea. Abnegația în job e înfrântă de frig. Puținul umor îl mai ține
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
oamenii vineți piereau, umbrele lor, aiurând, se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul osos se înăbușea murind cu plămânii, mai palida, uscata, pielea mâinii, pe ultimul pahar, tremura. Cei din urma prieteni, bacilii, scânceau lugubra melodie a ultimei toamne: acompaniindu-i, gura mea, Doamne, te înjura și ochii, demenți
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Și trupul mi-am înfășurat în așteptări în frunze moarte și fluturi obosiți de zboruri și m-am rugat... Și cerul l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342042_a_343371]
-
să-ți ofer, îți aparțin. - N-am să uit acest lucru în cele șapte zile pe care le doresc să fie cele mai fericite zile din viața mea. - Și eu doresc acest lucru, iubito. Săndica se așeză deasupra lui, se arcui și se făcu una cu trupul său. Nu-i mai puteau despărți nimeni și nimic. Când, după îndelungi frământări, răsturnări și reluări, s-au liniștit, zâmbeau fericiți, presărându-și frânturi de săruturi pe pieptul celuilalt. - Mulțumesc, iubito, ai fost un
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb.” (Plumb, 1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o atmosferă de teamă pentru viul trecător prin noaptea neînțelesului și dă un sens continuității vieții după moarte. La prezent, verbul „scârțâie” arcuiește și tensionează starea poetului în anotimpul rece, când încă „ ...crengi ostenite / Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn” (În grădină, 1965:46) încetează viața. Fiindul poetic intră în amorțeală, cade în visare și se pregătește să pornească spre o altă
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
spre ceruri și care coboară apoi aducând speranța, unica șansă a vieții. Gerunzialele „plouând”, „plângând” (Lacustră, 1965:41), ce au în compoziția lor apa ca șipot al exprimării durerii, sintetizează două imagini sanctuar: ploaia, un dat al naturii, puterea divină arcuită peste timpul existenței telurice, în care omul, ca cea mai importantă creație a Universului se hrănește cu cele mai importante molecule ale menținerii vieții, dă prin fiindul lui, când sufletul îi plânge sau îi râde de bucuria împlinirii, apa mării
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
amurgul zâmbește galeș și intră furtunos în noapte. înserarea își pierde literele, pe drumul dintre cina frugală și adormitul cu bărbia înfiptă în furculița stresului. cât de frumoasă este viața între două coli de hârtie, din care capul șarpelui își arcuiește vioi trupul iar coada stă între două degete ale artei. măcinată în mixerul banalului, arta devine hrana păsărilor de curte. pe o farfurie de tablă goală, în care ploaia și-a vărsat năduful, o găină și un câine lasă ciocul
FARFURIE DE TABLĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342466_a_343795]
-
metamorfoze imposibile. Acum privesc cum au rămas satele goale ca niște ruine, care amintesc de măreția unor cetăți... cu urmele lui Decebal. Bocetele umbrelor înalță fantome de scâncete oprite în ochii șobolanilor. Din când în când mimica unei poezii mai arcuiește câte un curcubeu într-un entuziasm disimulator, apropiind azurul de pământ aceeași iluzie, aducând-mi ispita atingerii... Degetele-mi tremură. Firele de iarbă nu le-am mai găsit, iar verdele crud - reperul ontologic dintre constelații - acum este ahtiat de ignoranță
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
topesc Dar ele rămân veșnic tăcute. Când nu te visez în noapte Acoperită de privirea-mi avidă, Cu tine sunt lucrurile toate Nimic nu poate să te dividă. Te văd mereu cu plinu-ți surâs Trecând în față cu pasul vioi, Arcuindu-ți mijlocul tău strâns Fără nici-o distanță-ntre noi. Valea Călugărească Mai 1966 Referință Bibliografică: Visez în noapte / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate
VISEZ ÎN NOAPTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340649_a_341978]
-
fără cuvinte, întrebări fără răspuns dintr-un alfabet ascuns, se desfac încet, alene peste ochi si peste gene, ca un plânset ca-ntr-o doară parc-ar fi ultima oară, lacrimi din icoane sfinte ploaie caldă și cuminte, peste trupu-mi arcuind pasul tău desculț pășind, când săruți fără cuvinte, palma mea, nisip fierbinte. Referință Bibliografică: palma ta, nisip fierbinte / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 523, Anul II, 06 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuța Istrate
PALMA TA, NISIP FIERBINTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340665_a_341994]
-
galop furtunos. Povestea centrului e cel mai bine spusă de inițiatorul ei pe site-ul centrului: „Am oprit mașina în mijlocul uliței, în fața turnului bisericii săsești. Uitat, dar încă impunător, stătea acolo din 1799. În spatele lui o pădure de pini se arcuia umbrind biserica, o abație cisterciană de la 1300. În fața lui, fosta casă parohială veghea încă demn, deși nu mai avea strălucirea de odinioară. Vandalizată, cu pereți scorojiți, cu acoperișul parțial spart și fără ferestre, mi-a atras privirea și m-a
Colinele Transilvaniei [Corola-blog/BlogPost/100951_a_102243]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 623 din 14 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului țărm de toamnă Toamna pleacă-n cocori, culegându-și castanele rumenite de vreme, iar soarele-i atârna gutui cu gust strepezit în plete. Iubito, sunt velă arcuind peste zări și tare-aș mai vrea să plec, undeva unde țipătul lumii coace struguri de fericire. Te-aș lua să gustăm boabele de rubin ca inimile noastre, fiindcă numai cu tine aș simți lumea inundându-mi cocorii ce țipă
ŢĂRM DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343821_a_345150]