997 matches
-
sursă de bucurie, îi lumină practic tinerețea. Magda avea cam șaisprezece ani încă mai era la liceu era în acel moment al vieții când făcea pasul din adolescență spre tinerețe, blonda cu ochii albaștrii frumoși strălucitori, fata ovala, buzele frumos arcuite, întreaga ei ființă emană frumusețe feminină însă în stadiul pur natural al fecioarei, iar zâmbetul ei era plin de farmecul tinereții și al dragostei pe care începuse să o descopere pe atunci, privind-o înțelegeam de ce îl înveselea atât de
DIMINEATA INSORITA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347989_a_349318]
-
lor. Valentina, la cei douăzeci de ani ai săi, era o tânără cu un corp deja conturat de femeie. Lată în umeri, de înălțime mijlocie, până la un metru șaizeci, ochii verzi spre albastru, ce se încadra plăcut sub două sprâncene arcuite și cu părul ce-i cobora în valuri pe umeri. De obicei, sânii la femei simbolizează sexualitatea acestora, atractivitatea lor și feminitatea. Un bărbat când admiră un sân mare, plin, frumos conturat, simte un plus de excitație, iar atunci când mai
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
în sicriu Și singur să tragi capacul, ermetic. Pe oasele proprii - poeme amare am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săi În cununi de lauri, blânzi și arcuiți - Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin... Și liniștit dezghioacă alune între dinți. Pe rugul nemuririi am să ard deplin, Cum carnea lor n-a ars în suferinți. ---------------------------------------------------------------------------- Renata VEREJANU poetă română, din Republica Moldova; 1966 școala medie
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
în sicriu Și singur să tragi capacul, ermetic. Pe oasele proprii - poeme amare am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săi În cununi de lauri, blânzi și arcuiți - Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin ... Și liniștit dezghioacă alune între dinți. Pe rugul nemuririi am să ard deplin, Cum carnea lor n-a ars în suferinți. Citește mai mult Cuvintele meleCuvintele mele, pedepsele mele îndelungi
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CEALALTĂ RĂDĂCINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Lumină izvorâtă din noi ca pulberea iscată din gând adieri așternute în taină arcuite tăceri murmur rostogolirea urmelor structura nopții dintre ani cuvinte iubirea noastră lacrimă distanță apă pământ fântâna vremii săgeata roșie curgând Referință Bibliografică: Cealaltă rădăcină / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de
CEALALTĂ RĂDĂCINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348783_a_350112]
-
veți întreba, probabil, pe bună dreptate din punctul dumneavoastră de vedere, atunci de ce acest transfer, dacă nu este motivat medical? Emanuela era foarte atentă la cele relatate de medic mulțumindu-se, doar, să-l urmărească, ridicându-și întrebătoare sprâncenele, frumos arcuite, și ținând paharul cu apă în mână, sorbind, din când în când, câte o gură. - După cum bine știți, cazul fetiței, al finuței dumneavoastră în situația de față, nu este neapărat un caz medical, ci, mai degrabă, un caz social. Este
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
acesta este simbolizat de către spectator. Detaliul este la fel de desfătător și în poezie: „Cât de frumoși sunt astăzi pașii tăi/ și sprinteni în sandale,/ o, nobilă fiică!/ Ți-i rotunjimea coapselor asemeni/ unor lănțuguri meșterite'n aur;/ buricul tău e cupa arcuită/ din care nu lipsește vinul dres;/ căpiță-ți este pântecul de grâu,/ cu crinii prinși în horă-i împrejuru-i;/ și gemeni doi sunt sânii tăi,/ doi pui de căprioară;/ grumazul tău e ca un turn de fildeș/ și iezere ți
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
neîmplinită. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți de neliniști, de dragoste pustii. Iubirea - oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Uitându-se mirată și...cumva ironic, La muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
lor aripată, porumbeii nu făcuseră nici un rău, doar unul îl norocise pe bietul Papa, care, culmea, nu se-nfuriase cum ar fi bănuit oricare, ba, din contră, zâmbise fericit. Figura-i modelată în linii distincte, armonioase, ochii vivanți, sprâncenele bine arcuite, nasul perfect proporționat în economia facială, gura încă tânără, ușor drapată de mustața haiducească, pereche a țăcăliei de linie pașoptistă, toate, dar toate făceau privitorul să nu-l amendeze pentru calviția disimulată sub tunsoarea cazonă și să-l admire cu
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
dimineața în piața publică te știu când vii, te simt, dar nu întorc privirea nu-ndraznesc stau pe marginea fântânii, cu gleznele-n apă și palmele sprijinite de ghizd fusta se udă și sunt nevoită s-o ridic deasupra genunchilor arcuiți tu zâmbești și eu știu că te-apropii îmi privești mâinile și te miri că am și eu zece degete apoi fugi nici n-apuc să-ți șoptesc despre venirea ta să-ți dau o gleznă udă s-o săruți
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
era într-adevăr frumoasă....parcă Ileana Cosânzeana se făcuse după chipul și asemănarea Gherghinei! Avea pielea albă cum e laptele proaspăt muls, părul galben-auriu, ca spicele grâului coapte de soarele verii, ochii....ce mai ochi....ca două albăstrele, iar sprâncenele, arcuite ca geana lunii când se pune Lună Nouă. Era înăltuță....taman potrivită....atât cât să-i stea bine, și subțire ca firul de trestie din baltă. Mijlocul, parcă era tras printr-un inel și mergea unduindu-se ca lanul de
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
60 de lei, din care 30 îi dau pedagogului, altfel mă pedepsește. -Primești bani și din cerșit? -Nu,doar dacă prestez, nu-mi trebuie bani nemunciți. Mihai privea la copilul bălai din fața lui, avea niște ochi mari albaștri cu sprâncene arcuite și gene lungi, părul și sprâncenele erau șatene și contrastau cu fața albă și buzele roșii. Se vedea pe el la aceiași vârstă într-un sat pierdut de lume așezat pe malul Ialomiței. Rămăsese orfan de tată la vârsta de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
ca o cange. - Cerule mare! Se aplecă imediat și apucă brațul, trăgând afară un trup incredibil, asemănător cu statuile care împodobeau Galeria Eroilor de la Academia de Știință la care studiase. O coamă roșcată care cobora până la mijlocul unui spate perfect arcuit, niște ochi verzi, imenși și umezi, o gură mare, cărnoasă, cu irizații argintii și un trup de zână. O sildivă, își dădu seama. O studie atent, dar nu găsi nici un semn că ar fi fost rănită. Privi în jur. Undeva
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului DE-MI VEI GĂSI De-mi vei găsi vreodată gândul, adormit peste păduri, să-l pui la tine-n brațe. Să nu tresari! Lasă-l să-nnopteze sub geana-ți arcuită și apoi, ia o ramură cu stele dintr-o coastă de-ntuneric. Blând, așează-l pe-a lor lumină... Doar... n-o să plângi?! Doi ochi albaștri vor privi, cum drumul tău cotește --printr-un pumn de aer-- spre pădurea peste care
DE-MI VEI GĂSI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373247_a_374576]
-
Dințosu’ ”. A intrat pe terasă, s-a orientat și a venit direct spre masa noastră: -Bine, măi, Ghiță, te caut de o juma’ de oră, te sun, dar ai telefonul închis... -Ooo!... să trăiți domnule senator! sări în poziția râmei arcuite amicul meu ziaristul. Vă salut cu înalt și desăvârșit respect. Cu ce probleme pe la noi? Vă pot ajuta cu ceva, să vă oferim o bere, un mizilic, o atenție, o aia, o aia?...Tocmai vorbeam despre dumneavoastră și îi spuneam
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NOSFERATU - EPOPEEA GROAZEI Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Prin coclauri negre foarte - Prin caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte După gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere Printre umbre de moroi - Crucea neagră moarte cere Și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge Se aud rânind în noapte. Oare cine-i va înfrânge Peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iară La lumina
EPOPEEA GROAZEI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379735_a_381064]
-
deținătorul autoturismului și domiciliul acestuia. Un zâmbet de satisfacție i s-a furișat în colțul gurii când a arătat numele acestuia pe lista de suspecți puși sub observație. Un zâmbet înlocuit rapid de contractarea furioasă a mușchilor faciali sub sprâncenele arcuite brusc a furie. Cuvintele au izbucnit, parcă dorind să spargă pereții: - De ce, aia a mă-sii, nu am primit nimic despre individ? Cine mama dracului l-a supravegheat?! Tăcere. Aproape toți lucrătorii priveau covoarele de pe podea. - Gata, la treabă! a
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
bolta amintirilor mele...Acesta a fost obiceiul GOVIEI. În ziua de Sfântul Gheorghe, dis-de-dimineață, flăcăi satului plecau la pădure cu un car tras de patru boi. Tăiau crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică a telefonului. „Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi cutremură genele lungi și arcuite. „S-a întâmplat ceva?” „Vreau să mă îmbrac azi cu tricoul de la doamna doctor și nu pot singur”. Alături, siluete costumate de spital îndreaptă priviri înduioșate spre el și o mână se întinde să ia tricoul portocaliu pe care se
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
nr. 1896 din 10 martie 2016. Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude ... Citește mai mult Iarna, cristaline undepe sub gheață se strecoarăși-n noapte argintul luniiîl transformă-n poleială.Ajunge o zi-nsorităsă se subțieze gheațași prin margini dantelatesă pătrundă-n apă viața.Sălciile arcuite,spre oglinda de cleștar,lasă gheța ce le-mbracăsă prelingă stropi de apă.Cade acum o picăturăși alta se pregătește,gheața râului în razeși cristale-ncet plesnește.Zăresc peștii curcubeu,aurii și argintii,ce-și pun solzii în valoare,fluturând din
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
alta, mă gândii un pic geloasă, de la Seneca avea să ceară, de-ar fi trebuit. Zâmbii mefistofelic și-mi încheiai preparativele. Chiar îmi plăcea femeia din oglindă. Podoaba capilară? O minune castanie a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de nu mi-ar fi zornăit în cap neașteptată opreliște: Și gâtu-i o minune
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
în această chemare/ ce nu se va pierde/ printre embrionii/ străvezii/ ai sorții...”( Vino). La”marginea nopții” poetul își vede iubirea crescând, deschizându-se asemenea florilor de nufăr: ”și îți număram visele/ îngrămădite/ pe pieptul ascuțit/ ca o lance/ a arcuitei dorinți,/ doar îți vedeam iubirea,/ pașii îmi clătinau/ sfioșenia/ ca o scânteie/ în liniștea cubică/ a preaînaltului/ cuvânt...” ( Îți vedeam iubirea). În momentul în care clipele se dezmorțeau, gândul, ”despărțit de umbre transsensibile” și ”împărțit de lumini lacome”, își caută
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
cunoștințe. Când ajunseră în fața Stației de Taxi, unde era și un mic magazin, fetele intrară și cumpărară două sticle de bere și una de Fanta, fiecare dintre ele fiind de doi litri. După care își îndreptară pașii pe prima alee arcuită și înaintară spre parc, unde trupa de chitariști și alte fete ajunseseră înaintea lor. - Oooo! Ia te uită cine vine! Strigă Cosmin, unul din băieți, Simonică, față nouă! - Daaa! În sfârșit am reușit să-l scot afară la aer, spuse
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
ce mi se va întâmpla bun de azi înainte. Miruna mă privea atentă, parcă vroia să-mi ghicească gândurile... Mă fixa mereu cu un zâmbet larg și cu ochi strălucitori și veseli, de culoarea cerului senin și cu sprâncenele frumos arcuite. Absorbiți de discuția noastră nu am sesizat cum a trecut timpul, cum soarele a părăsit marea și s-a ascuns în spatele blocurilor, cum pe faleză s-au aprins luminile și din salonul restaurantului se auzeau primele acorduri ale formației Cornel
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]