647 matches
-
datinii la care au con- tribuit „măsurile polițienești, mânuite de străini [= austrieci]” (19). În sfârșit, în 1912, folcloristul Alexiu Viciu scria că unul dintre motivele principale care l-au determinat să întocmească și să publice (în 1914) colecția de colinde ardelenești „a fost faptul că în unele părți ale țerii administrațiunea le oprește în parte (turca) sau de tot, ori le mărginește în timp” (12, p. 2). într-adevăr, excesele și manifestările agresive din cadrul săr- băto rilor de iarnă sunt atestate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el este sinonim (chiar dacă nu atât de explicit) cu motivul paltin (copac) care crește („într-o zi ca într-un an”) din trupul defunctu lui, motiv din belșug atestat în textele populare româ nești și de aiurea. În unele variante ardelenești ale baladei Meșterul Manole, din trupul (coastele, ochii) femeii zidite cresc „două păltinele” sau „doi păltișori”, iar pruncul continuă să trăiască, legănat de vânt, într-un „langăn” de paltin sau într-un leagăn pus „în vârf de păltinaș” (42, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
coastele, ochii) femeii zidite cresc „două păltinele” sau „doi păltișori”, iar pruncul continuă să trăiască, legănat de vânt, într-un „langăn” de paltin sau într-un leagăn pus „în vârf de păltinaș” (42, pp. 176, 196, 284). într-o variantă ardelenească a basmu lui Doi feți cu stea în frunte, din trupurile celor doi copii îngropați de vii au răsărit doi paltini mirifici (57). Ei „crescură cum alți paltini nu cresc : în fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cazurile comentate, copacii (paltinii) cresc din trupurile unor eroi îngropați (de vii) care continuă (chiar dacă, uneori, aparent) să trăiască (soția meșterului Manole) sau chiar revin la viață (feții cu stea în frunte). Același motiv folcloric complex apare într-un basm ardelenesc, Mama cea rea : „[Pe fată] o aflară moartă și mult timp o plânseră și o jeliră, ca pe o soră a lor, în urmă-i făcură un coșciug de aur ș-o așezară într-un vârf de paltin, ca să o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păduri. Dacă nu poate învinge... atunci îl trântește [pe bălaur] la pământ (8, p. 138). Balaurul nu este răspunzător numai pentru excesul de ploaie, ci și pentru lipsa ei (ca demonul ofidian Vtra, în mitologia vedică). Într-o legendă ardelenească din colecția lui Fr. Müller (30, p. 167) 222 Ordine și Haos se spune că balaurii au furat norii de pe cer, producând secetă timp de șapte ani. În astfel de cazuri, cel chemat să restabilească ordinea este fie Dumnezeu (ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai jos, la p. 278). e) în 1843, poetul moldovean Costache Stamati (circa 1786-1869) scrie și el despre „Cartea împăratului Solomon” (Solomonia) și, în general, despre „solomonii” (131). Voi reveni mai jos la acest subiect. f) Ulterior, legende și credințe ardelenești referitoare la solomo- nari sunt publicate la Brașov, în 1857, de Fr. Müller, și la Sibiu, în 1866, de W. Schmidt. într-o legendă (Die Erben von Salamonis Weisheit) culeasă de Fr. Müller din zona Sighișoarei se spune : „împăratul Solomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cartea în mână născut - Petre Ispirescu) anume înțelesul modern de scriere (tipărită sau manuscris) legată în volum. De altfel, în basme, când povestitorul popular se referă anume la acest tip de carte, face în mod expres precizarea. Ca în basmul ardelenesc Niculăiță micul mamei, în care eroul folosește împo triva vrăjilor și a Necuratului „Biblia [cartea] aia cu 32 de foi” (129, p. 567). în tradiția populară românească nu sunt atestate (decât de la jumătatea secolului al XIX-lea) talismane sau amulete
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebuințele economice ale poporului nostru sunt unele și aceleași pretutindenea: același port la Sătmar ca și-n Moldova. De aci se esplică de ce în toate orașele din România există câte o anume stradă de Brașoveni, de oameni ce debitau marfă ardelenească pentru țăranul român. Articole produse de români de dincolo, vândute de negustori români țăranilor noștri, făcuse din aceste țări două zone deosebite de producțiune ale unui și aceluiași popor. Daca Ardealul ar avea astăzi numai atâta autonomie încît să-și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
J. Popfiu, I. Papiu, I. Pop-Florantin, D. Petrino, A. Densușianu, Miron Pompiliu (care semna și Moise Popiliu), Victor Russu, Elia Trăilă, Z. Antinescu. Sub pseudonimul Cassiu se ascunde Al. Roman, un atent și pătrunzător observator al moravurilor din mediile urbane ardelenești, comentate cu umor și vioiciune. Redactorii s-au străduit să contribuie la realizarea unității culturale a românilor. În acest scop, activitatea Societății Academice Române și evenimentele vieții literare din Iași și București sunt urmărite atent. Se publicau informații diverse privitoare
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
Sándor, Ady Endre, Babits Mihály, Szép Ernö sau Jókai Mór. Selectate și prin prisma unor afinități, doar câteva dintre tălmăciri vor fi incluse în sumarul singurului volum de versuri ale lui A., Pământ (1922). Lirica din această carte depășește neosămănătorismul ardelenesc al momentului, chiar dacă, prin titlu și prin unele elemente de cadru, poate sugera apropierea de o poetică retardat tradiționalistă. Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut prin filieră romantică și simbolistă. Poetul
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
cenaclu. Prima carte de versuri este Asfințit de vise, publicată în 1971. M. este un poet local care își cântă plaiurile natale, invocă icoanele lui Horea și Avram Iancu, evocă duios mediul familial și meditează asupra condiției poetului. Filonul popular ardelenesc se face simțit în tematică și în tonalitatea echilibrată a versului. Suverană este iubirea de țară, expurgată când și când de clamările zgomotoase proprii epocii, împrumutând mult din maniera lui Octavian Goga și Aron Cotruș. Cu trecerea anilor, versul se
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
1927; Visuri, zodii, preziceri, Cluj, 1929; Colăcărie și alte versuri glumețe, Cluj, 1930; Florile dalbe, Cluj, 1931; Cheia viitorului, Cluj, 1932; Poezii și basme populare din Munții Rodnei, în Folclor din Transilvania, III, București, 1967; Filon cel viteaz. Basme populare ardelenești, București, 1968; Ileana cea norocoasă. Basme populare ardelenești, București, 1968; Isprăvile vulpei, București, 1968; Calul cu potcoave de aur. Basme populare ardelenești, București, 1969; Doine și chiuituri ardelenești, Cluj, f.a. Traduceri: Lăură. Traduceri din poeții moderni unguri, Oradea Mare, 1922
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
alte versuri glumețe, Cluj, 1930; Florile dalbe, Cluj, 1931; Cheia viitorului, Cluj, 1932; Poezii și basme populare din Munții Rodnei, în Folclor din Transilvania, III, București, 1967; Filon cel viteaz. Basme populare ardelenești, București, 1968; Ileana cea norocoasă. Basme populare ardelenești, București, 1968; Isprăvile vulpei, București, 1968; Calul cu potcoave de aur. Basme populare ardelenești, București, 1969; Doine și chiuituri ardelenești, Cluj, f.a. Traduceri: Lăură. Traduceri din poeții moderni unguri, Oradea Mare, 1922; [Brody S., Papp D. ș.a.], în Antologia literaturii
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
și basme populare din Munții Rodnei, în Folclor din Transilvania, III, București, 1967; Filon cel viteaz. Basme populare ardelenești, București, 1968; Ileana cea norocoasă. Basme populare ardelenești, București, 1968; Isprăvile vulpei, București, 1968; Calul cu potcoave de aur. Basme populare ardelenești, București, 1969; Doine și chiuituri ardelenești, Cluj, f.a. Traduceri: Lăură. Traduceri din poeții moderni unguri, Oradea Mare, 1922; [Brody S., Papp D. ș.a.], în Antologia literaturii maghiare, îngr. Const. Olariu, pref. Mihai Beniuc, III, București, 1968, 8-30, 85-91, 93-98, 479-496
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
în Folclor din Transilvania, III, București, 1967; Filon cel viteaz. Basme populare ardelenești, București, 1968; Ileana cea norocoasă. Basme populare ardelenești, București, 1968; Isprăvile vulpei, București, 1968; Calul cu potcoave de aur. Basme populare ardelenești, București, 1969; Doine și chiuituri ardelenești, Cluj, f.a. Traduceri: Lăură. Traduceri din poeții moderni unguri, Oradea Mare, 1922; [Brody S., Papp D. ș.a.], în Antologia literaturii maghiare, îngr. Const. Olariu, pref. Mihai Beniuc, III, București, 1968, 8-30, 85-91, 93-98, 479-496, 502-508, IV, București, 1969, 8, 96-116
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o ritmicitate „ardelenească”, volum după volum, rămânând constant și în exprimarea prin operă a crezului artistic. De la cartea de debut până la Turmele albe, zăpezile (1993), autorul nu-și schimbă în mod esențial registrul poetic și nici temele predilecte, perspectiva social-istorică modelându-se însă
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
Editura Societatea „Adevărul“ S.A., 1994, vol. II, p. 399. • Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și Românism, publicată de Asociația Românilor din Bucovina de Nord, 1992, p. 186. • Ibidem, p. 169. • Ibidem, p. 177. • Ibidem, p. 181. • 27 Februarie... aniversarea Constituției. Apelul Bisericii ardelenești. Șefii bisericii din Transilvania au lansat următoarea Chemare, în „Opinia“, Iași, 22 februarie, 1939, p. 1. • DJAN Iași, fond Primărie, dosar 11/1940, f. 71-74. ierarhia religioasă și intelectualitatea ortodoxă percepând în mod diferit puterea politică. Dacă, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ardeal), Victor Ion Popa (evocă oameni și locuri din Transilvania), Ion Marin Sadoveanu (fragment din romanul Sfârșit de veac în București), Ion Agârbiceanu, Victor Papilian. Articole dau Octav Șuluțiu (rubrica „Cronică literară”), Vasile Netea, M. G. Samarineanu, Dan Petrașincu („Jurnale ardelenești”), George Todoran, N. Batzaria, Ernest Bernea, Iosif E. Naghiu (Eminescu și „Familia”), Al. Hodoș, Zenovie Pâclișanu, Septimiu Popa, Gr. Tăușan, Ion M. Neda. Sunt dedicate numere omagiale lui Iosif Vulcan, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Nicolae Iorga. Mai colaborează D. Iov
FAMILIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286946_a_288275]
-
duce o semnificativă bătălie pentru recuperarea criteriului estetic în evaluarea literaturii, precum și pentru reabilitarea lirismului în poezie. Debutează cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean „Lupta Ardealului” (1949), iar editorial, cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după al doilea război mondial, G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Descoperirea orașului nu a provocat sentimentul dezrădăcinării, atât de acut în lirica ardelenească, de la O. Goga până la Lucian Blaga. Mai mult, are loc o răsturnare dramatică a perspectivei asupra rusticului și a naturii în genere. Gheorghe Grigurcu a înțeles corect acest fenomen, identificând în lirica lui G. de după 1972 semnele unei dezrădăcinări inverse
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
metodice și răbdătoare în viață, „căutând lucruri remarcabile, din care să se poată scoate oricând câteva pagini corecte, curgătoare”. În Trenul de noapte (1989) balanța înclină vizibil către viață. Trei dintre cele patru povestiri, de dimensiuni variabile, cantonează în satul ardelenesc postbelic. O lume care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la școala de proză ardelenească a schițelor lui Liviu Rebreanu și a nuvelelor lui Ion Agârbiceanu. Dar și că este un autor familiarizat în egală măsură cu tăietura frazei și cu articulațiile gândirii narative din romanele lui William Faulkner (unul dintre prozatorii lui preferați). Nimic
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
general, lipsa de preocupare pentru fluența muzicală. Ce îl deosebește de Maniu e faptul că nu pictează la modul „naiv”. Lirismul său pictural e punctat uneori de un umor subtil, dar de alt tip, mai țărănesc și cu o tentă ardelenească. Evocând, de pildă, drumuri ale tatălui și bunicului, poetul o face fără adoptarea opticii și a rostirii copilului de odinioară. Viziunea e alta, a maturului cu percepții rafinate. Ducându-se în câmpia Transilvaniei, tatăl „lăsa în urmă cortegiile de munți
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
lungul a aproape doi ani în revista „Tomis”, rolul jucat de R. își găsește replicile definitorii. Fără a se reduce la stilistica ei, particulară cu adevărat, critica lui e totuși identificabilă în primul rând ca spectacol literar: digresivă și colorată, ardelenească prin spiritul canonic al adevărului ce o animă și muntenească prin otrăvurile și malițiozitățile ce o compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o ușurință anevoioasă a
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
ROMÂNIA MARE, revistă apărută la București, săptămânal, între 17 ianuarie și 14 august 1917, având ca redactori pe Axente Banciu, A. Dobrescu, G. Giuglea, Voicu Nițescu, I.U. Soricu. De la numărul 5 subtitlul este „Ziar ardelenesc”. Intenționând să pledeze „cu neînfrântă credință cauza Ardealului” și să contribuie la „desăvârșirea înfrățirii sufletești între fiii aceleiași națiuni”, R.M. publică mai ales articole pe teme istorice și de politică națională, fără a neglija însă cu totul literatura. În paginile
ROMANIA MARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289325_a_290654]