651 matches
-
folclorice recomanda păstrarea nealterată a fondului, recunoscând că fiecare povestitor creează o nouă variantă. Intenționând să alcătuiască un corpus de folclor, ca oglindă a vieții poporului, a strâns basme, legende, cântece, balade, colinde, bocete, orații de nuntă, obiceiuri etc. Povești ardelenești culese din gura poporului (I-V, 1888), cea mai cunoscută din colecțiile sale, apreciată de B. P. Hasdeu pentru autenticitate, cuprinde basme din toată Transilvania. Dintre basmele publicate în secolul al XIX-lea, cele culese de P.-R. se pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
1893; Novele și schițe, I-II, Gherla, 1898-1899; Povestiri din viața țăranilor români, I-II, Sibiu, 1900-1901; Novele, București, 1901; Povestiri, pref. Octavian Goga, Sibiu, 1908; Lucă-minte slabă și alte povestiri pentru popor, Sibiu, 1925; Stan Bolovan și alte povestiri ardelenești, Sibiu, 1929; Copiii Ursuțului și alte povestiri pentru popor, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1931; Dascălul Ioniță, Sibiu, 1932; Odinioară și acum. Amintiri din copilărie, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1933; Amintirile unui școlar de altădată, îngr. și introd. Ion Apostol Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Petra-Petrescu, Sibiu, 1933; Amintirile unui școlar de altădată, îngr. și introd. Ion Apostol Popescu și Serafim Duicu, București, 1969. Culegeri: Fagul ciobanului Todor, Brașov, 1881; Trandafiri și viorele, Gherla, 1884; Chiuituri de care strigă feciorii la joc, Gherla, 1887; Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; ed. îngr. Vasile Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
și petrecerile noastre poporale, ed. 4, Brașov, 1923; Din Țara Hațegului. Povestiri, Sibiu, 1930; Munți, animale și pământ, Sibiu, 1935; Legende, povestiri și obiceiuri românești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1943; Crâncu, vânătorul codrului, București, [1963]; Crăiasa zânelor. Povești ardelenești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1970; De n-ar fi poveștile, îngr. N. Nistor și I. Drăgoiescu, pref. Vasile Rusu, Sibiu, 1971; Povești populare, îngr. Doina David, Timișoara, 1989; Zâna apelor, îngr. Iordan Datcu, București, 1997; Povești ardelenești, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Povești ardelenești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1970; De n-ar fi poveștile, îngr. N. Nistor și I. Drăgoiescu, pref. Vasile Rusu, Sibiu, 1971; Povești populare, îngr. Doina David, Timișoara, 1989; Zâna apelor, îngr. Iordan Datcu, București, 1997; Povești ardelenești, îngr. I. Crețiu, Cluj-Napoca, 2001. Antologii: Inimioara adecă Floarea poeziei naționale, Sibiu, 1885; Buchetul. Culegere de cântece, Gherla, 1894; Prietinul săteanului român, Gherla, 1895. Repere bibliografice: Ion Simionescu, Un scriitor folositor, „Ateneul”, 1901, 7; Chendi, Foiletoane, 82-86; Iorga, Oameni, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
semnificația coloanei de piatră din Vama: “Stâlpul lui Vodă rămase ca semn al neașteptatei manifestări războinice făcute de un voievod moldovean într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș, cel puternic și mândru, acolo, în părțile ardelenești” <footnote Nicolae Iorga, Istoria armatei românești, București, 1919, vol. II, p. 185-186. footnote>. Lăsat multă vreme în părăsire, atât de străini, cât și de localnici, după încercările călătorilor străini de a descifra inscripția de pe cele patru laturi ale coloanei, s-
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
istoriei naționale tot de N. Iorga: „Stâlpul lui Vodă” rămase ca semn al neașteptatei manifestații războinice făcute de un voievod moldovenesc într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș cel puternic și mândru, acolo, în părțile ardelenești” <footnote Iorgu G. Toma, op. cit., p. 56. footnote>. Stâlpul lui Vodă din Vama este al doilea monument ridicat de Mihai Racoviță pentru comemorarea luptelor purtate împotriva armatelor austriece, în contextul războiului austro-otoman dintre anii 1716-1718. zice inscripția: „i-au bătut
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearșafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a "lucrului în sine", un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș...". Sublinierile pe care le-am făcut sunt, luate separat, o mostră a modului în care înțelegea să-și oficializeze poziția literară și, implicit, statutul auctorial Urmuz. Declarația sa de "independență
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
metodice și răbdătoare în viață, „căutând lucruri remarcabile, din care să se poată scoate oricând câteva pagini corecte, curgătoare”. În Trenul de noapte (1989) balanța înclină vizibil către viață. Trei dintre cele patru povestiri, de dimensiuni variabile, cantonează în satul ardelenesc postbelic. O lume care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la școala de proză ardelenească a schițelor lui Liviu Rebreanu și a nuvelelor lui Ion Agârbiceanu. Dar și că este un autor familiarizat în egală măsură cu tăietura frazei și cu articulațiile gândirii narative din romanele lui William Faulkner (unul dintre prozatorii lui preferați). Nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
apărut în 1980 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „22”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Antiteze” ș.a. Privită în ansamblul generației ’80, poezia lui S. ocupă o poziție mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
a luat atitudine față de sămănătorism, poporanism, față de tradiționalismul de la Gândirea. El considera că sămănătorismul ar putea fi salvat prin contactul cu literatura modernă și cu o anume concepție filosofică. În viziunea lui E. Lovinescu exista un sincronism al tradiționalismului: modernismul ardelenesc, modernismul arghezian, modernismul Sburătorului, cel al Vieții Românești. Criticul a atras atenția asupra unor valori: L. Rebreanu, D. Anghel, I. Minulescu, Al. Philippide, Lucian Blaga, Adrian Maniu, G. Bacovia, H. P. Bengescu, Tudor Arghezi, I. Barbu, Aron Cotruș, I. Pillat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o carte de referință. În acest roman, autorul evocă aspecte din viața Marei și mai apoi secvențe din viața copiilor ei, Persida și Trică. Destinul familiei Marei se intersectează cu destinul familiei neamțului Hubăr. Acțiunea se petrece într-un târg ardelenesc, la Radna, lângă Lipova, unde personajele au diferite meserii: precupeață, măcelar, cojocar, și nu sunt dezumanizate de puterea banului. Mara e o văduvă cu doi copii, este chibzuită și din instinct de apărare este așa prevăzătoare. Ea iese în evidență
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a rămas îngropat în paginile Tribunei din Arad, de aceea critica nu are cunoștință de el. Doar G. Călinescu îl menționează în a doua ediție a Istoriei literaturii române. Compediu din 1946 cu titlul "Vasile Corbei" pentru subiectul său "politic ardelenesc". De fapt scriitorul a fixat titlul definitiv încă de la începutul publicării sale în ziarul arădean. Interesantă e opțiunea pentru limitarea la numele de familie al eroului. Nu știm ca în epocă să mai fi existat un caz asemănător. Formula onomastică
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în condiții incomparabil mai favorabile realizase Titu Maiorescu prin Convorbiri literare. E cunoscut faptul că ziarul a tranșat definitiv vechiul conflict între fonetism și etimologismul latinist, că a pus bazele unui valoros "realism poporal" din care se va trage literatura ardelenească majoră, a oferit modele de limbă și artă literară. Exemplul cel mai grăitor în acest sens îl reprezintă opera lui George Coșbuc, poetul revendicat în întregime de cotidianul sibian. Mișcarea literară a fost doar una dintre inițiativele publicației anunțate de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
duce o semnificativă bătălie pentru recuperarea criteriului estetic în evaluarea literaturii, precum și pentru reabilitarea lirismului în poezie. Debutează cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean „Lupta Ardealului” (1949), iar editorial, cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după al doilea război mondial, G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Descoperirea orașului nu a provocat sentimentul dezrădăcinării, atât de acut în lirica ardelenească, de la O. Goga până la Lucian Blaga. Mai mult, are loc o răsturnare dramatică a perspectivei asupra rusticului și a naturii în genere. Gheorghe Grigurcu a înțeles corect acest fenomen, identificând în lirica lui G. de după 1972 semnele unei dezrădăcinări inverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
originalitate, stilul e lipsit de stridențe, dar și de vigoare. În Schimbarea la față (1970), poetul rămâne consecvent viziunii și manierei acreditate anterior. Gânduri răzlețe sunt caligrafiate în scurte poeme. Spațiul rural este evocat cu autenticitate specială, cu mici accente „ardelenești”, ici și colo prin câte o imagine, aducând aminte de Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
Hasdeu, I-II, București, 1872-1876; I. C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, introd. B. P. Hasdeu, București, 1867; D. Stăncescu, Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; I. G. Sbiera, Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; I. Pop-Reteganul, Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; Elena D. O. Sevastos, Povești, Iași, 1892; George Cătană, Poveștile Banatului, I-III, Gherla, 1893-1895; Sim. Fl. Marian, Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Pericle Papahagi, Basme aromâne, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de la București li s-a conferit titlul de exarhi ai Plaiurilor, adică de reprezentanți ai Patriarhiei Constantinopolului în Transilvania. Influența celor două mitropolii s-a suprapus cu aproximație, în logica unor conexiuni geografice, peste divizarea lingvistică a Transilvaniei între graiul ardelenesc din nord, mai apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Plaiurilor, adică de reprezentanți ai Patriarhiei Constantinopolului în Transilvania. Influența celor două mitropolii s-a suprapus cu aproximație, în logica unor conexiuni geografice, peste divizarea lingvistică a Transilvaniei între graiul ardelenesc din nord, mai apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul de religie tolerată. Considerați schismatici, românii au ajuns să fie persecutați
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
general, lipsa de preocupare pentru fluența muzicală. Ce îl deosebește de Maniu e faptul că nu pictează la modul „naiv”. Lirismul său pictural e punctat uneori de un umor subtil, dar de alt tip, mai țărănesc și cu o tentă ardelenească. Evocând, de pildă, drumuri ale tatălui și bunicului, poetul o face fără adoptarea opticii și a rostirii copilului de odinioară. Viziunea e alta, a maturului cu percepții rafinate. Ducându-se în câmpia Transilvaniei, tatăl „lăsa în urmă cortegiile de munți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
ele remarcându-se prin vigoare generală bună, știuleți de formă cilindrică, lungi cu boabe galbene, sticloase, rezistente la secetă. În general, populațiile acestei rase, prin însușirile favorabile ce o caracterizează, constituie surse valoroase de gene pentru activitatea de ameliorare. Rasa Ardelenesc Rasa provine din formele de porumb existente în Transilvania, îndeosebi în nordul localității Cluj - Napoca, care se aseamănă cu rasa Românesc Comun, dar se deosebește prin talia plantelor mai scundă, prin știuleți de dimensiuni mai mici și prin perioada de
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
din aproape toate regiunile țării, aici pot fi consumate o suită de produse specifice acestei zone cum ar fi: antricot de vacă ca la Brașov, muschi de porc ca la Păltiniș, rulouri de carne de vacă ca la Herculane, cotlet ardelenesc de porc, purcel de lapte la tavă, rulou „mănăstiresc”, soté ca la Muscel, tocană hunedoreană, pulpă de căprioară ca la Poiana etc. Unitățile gastronomice din areal, oferă În egală măsură, prilejul de a lua contact cu specificul național, dar și
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Ardeal), Victor Ion Popa (evocă oameni și locuri din Transilvania), Ion Marin Sadoveanu (fragment din romanul Sfârșit de veac în București), Ion Agârbiceanu, Victor Papilian. Articole dau Octav Șuluțiu (rubrica „Cronică literară”), Vasile Netea, M. G. Samarineanu, Dan Petrașincu („Jurnale ardelenești”), George Todoran, N. Batzaria, Ernest Bernea, Iosif E. Naghiu (Eminescu și „Familia”), Al. Hodoș, Zenovie Pâclișanu, Septimiu Popa, Gr. Tăușan, Ion M. Neda. Sunt dedicate numere omagiale lui Iosif Vulcan, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Nicolae Iorga. Mai colaborează D. Iov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286946_a_288275]