1,120 matches
-
acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată într-un pasaj care are savoarea lui, întrucîtva argheziană (sau soresciană, anticipînd enumerațiile din ŤLa Lilieciť)". La Negruzzi sînt semnalate "anticipările caragialești" din scrisoarea intitulată Proprietate păgubitoare, avînd ca obiect relațiile dintre chiriași și proprietari. în Păcală și Tîndală, prozatorul "asamblează cu umor rabelaisian, din pură plăcere asociativă, proverbe
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
ce stăpânește România?... Alteori, virulența tonului și expresiile propriu-zise utilizate de autor aduc aminte de lexicul inflamat al anilor ?50: ?căpușele politice?, ?grajdurile lui Augias?, ?pubela istoriei?, ?urna cu bile negre a istoriei?, ?crocodilii trecutului?... Numai textul ce dă titlul arghezian al volumului, Baroane!, dedicat lui Adrian Năstase, se justifică prin culoarea și natura pamfletară, cu acea deformare plastică a unui contur tipologic, pentru mai buna lui evidențiere. Deși nedrept de la un punct încolo (ca orice pamflet veritabil), articolul este excelent
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
ale eseului, pendularea autorului între cele două încadrări arătând că opul său nu se înscrie, cu totul, în nici una dintre ele. Originalitatea ipotezelor avansate, noutatea pistelor de lectură pe care criticul le propune, se sprijină pe o parte a creației argheziene (poezia îndeosebi, apoi textele cu veleități teoretice, pamfletele și la urmă romanele), iar nu pe un fond documentar solid în ordine cantitativă, pe volumul masiv al operei. Alexandru George nu se arată interesat de o străbatere la pas și o
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
mai important, cu cât ,unitatea temperamentală la care se reduce orice mare poet" (Lovinescu) este dificil de stabilit, fixat, precizat în cazul său. Una dintre tezele importante ale cărții este aceea a complexității, să-i spunem, tensionate pe care opera argheziană o prezintă. Numeroase caracterizări vin să indice și să sublinieze, repetitiv, eterogenitatea universului artistic și ,incoerența genială" a unui creator ce pare a-și trage substanța lirică din disparități, antinomii și sfâșieri ale eului, dualități, polarități morale și contradicții în
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
de voință crâncenă. La temelia artei literare a lui Arghezi stă deci o formulă duală, o sinteză realizată printr-un act de mare violență, care lasă să se vadă elementele ce au intrat în compoziția ei." (p. 141). Forma spiritului arghezian, falia ce-i desparte plăcile tectonice, reverberează în profunzimea textelor și în extensia lor, acoperind diversele fațete ale unei activități laborioase și atingând, parcă, însăși fibra verbului. Structura ,spartă", disonantă, dramatică a unei opere atât de moderne în crizele și
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
Literatura nouă", în ,Cugetul Românesc", 1922), poetul contorsionează expresia și întreprinde veritabile atentate semantice, definindu-se stilistic prin ,felul elaborat al amalgamării" de registre expresive. Prețioase mi se par și observațiile autorului în legătură cu materialitatea, frecvent adusă în discuție, a poeziei argheziene, la nivelul viziunilor desfășurate și al lexicului utilizat. Cuvântul popular, suculent este ales mai mult ca element de contrast, ,vulgaritatea" vocabularului nefiind căutată pentru sine, ci pentru a face corp comun cu estetismul atitudinii. Tehnica poate fi urmărită în poezie
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
nostru poet ,anihilează cu totul impresia de concret pe care elementele ce intră în constituția lui ar putea-o alimenta, și se deschide larg, ca o formă abstractă" (p. 144). Ajungem astfel la una dintre ,blestematele probleme insolubile" ale poeziei argheziene, rezolvată de critic cu inteligență și acuitate speculativă. O miză a cărții, mai ales în contextul primei sale ediții, a fost aceea de a introduce în investigarea și explicarea marelui Alpha experiența lui monahală de tinerețe. Răsturnând tezele oficialității literare
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
spirituală. Urmărind firul răsucit al dramei sale, exegetul trage linii unificatoare între operă și biografie, explicând gesticulația paradoxală a unui ,psalmist" câtuși de puțin ortodox, ca și răzvrătitului însetat de absolut. Tortura morală căreia i se supune, adesea, eul liric arghezian poate fi înțeleasă și decodată mai bine în cadrul dezbaterii interioare și al dramelor lăuntric-obscure pe care episodul religios din tinerețe l-a creat. Aici stă, în fapt, toată chestiunea: nu a fost un simplu episod biografic, printre altele. Practica duhovnicească
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se stabilească în partea obscură a eului, acolo unde se desăvârșește și lumescul și celestul. Chipurile ei poetice, și ele nede finite, sunt scoase parcă din dalta lui Brâncuși. Dumnezeul ei - o identitate poetică, un principiu suprem, ca și cel arghezian, și totuși existent pentru poetesă, chiar și când insistă să rămână nepipăibil. Când o preocupă problema timpului și a deșertăciunii, poeta se adresează numai și numai, cu o proprie și specifică pocăință poetică, acestui zeu lipsit de o ipostază mistică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos" (Stare). Vasile Dan ne dă impresia unuia din acei îngeri arghezieni pe trupul cărora începe a crește ,o bubă pămîntească".
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Când sunt bucuros sau când sunt trist, când știu ce vreau să fac sau când mi-am pierdut busola pentru moment, opera lui Arghezi îmi stă la îndemână salvator. Aș fi putut ține un jurnal al relațiilor mele cu ,scrierile" argheziene, cărora autorul, extrem de orgolios în secret, prefera să le spună doar ,scrieri" și nu ,opere", cu o aparență de modestie. De vreo câțiva ani, cred chiar că nu ar fi meritat să scriu altceva decât o carte despre Arghezi. Avem
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
însuși ca substitut al regelui Minos, decât zburând cu aripi improvizate. Dar numai dacă vrea, căci are și alternativa de a căuta, fie și zadarnic, o ieșire terestră. O bâjbâială prin întuneric este metafora cea mai frecventă a cunoașterii poetice argheziene, o rătăcire prin beznă, o explorare alternativă a slavei și o sondare a adâncului. Scriitorul are aceste ,haruri", cum recunoaște unul dintre poemele lui târzii. De-o parte, ,muntele de ceață", imposibil de clătinat sau de risipit, de cealaltă ,un
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
ale cunoașterii ,nu se schimbă, e pe viață". Metafora nopții e adesea, în alte poeme, un sinonim al labirintului. Stepa, pustiul, ceața, noaptea, ,dropiile de beznă" sunt semnele unei autoprotecții a misterului. Căutarea, o bâjbâire prin labirint, e simbolul cunoașterii argheziene ca o pedeapsă permanentă a condiției umane. Acest eseu va fi, va rămâne în mod intenționat sau, poate, fatalmente, o carte neterminată despre Arghezi. E abia începutul unei cărți, al cărei sfârșit nu îl văd. Sau nu vreau să-l
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Arghezi, poezia este o formă de cunoaștere și numai în măsura în care își asumă o astfel de misiune este și o experiență de limbaj. Dacă o cale nu se dovedește eficientă sau conduce spre un sentiment al eșecului, trebuie încercată alta. Psalmii arghezieni sunt tocmai o experimentare a căilor de acces spre divinitate. Când una dintre căi nu dă nici un rezultat (revelația sau certitudinea), limbajul se schimbă, de la invocație la agresivitate. În alte ocazii, blestemul e o formă extremă de disperare. O altă
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
alt limbaj. Un alt limbaj înseamnă alt fel de poezie, care angajează un alt eu. Metamorfozele eului rezultă deci dintr-o necesitate de cunoaștere. Acest eseu s-a născut din dorința de a găsi un răspuns privitor la spectacolul metamorfozelor argheziene. Evident: nu mă iluzionez că l-am găsit. Dar mă consolez, cel puțin, cu efortul că am încercat să înțeleg.
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Fascicula unei singure poezii, Biserică veche are, în dulcea picoteală de versuri lungi, cu rimă, scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la icoane cerul: sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea." Sau: "E toaca Ta! A început să bată/ Sub cer, prelung, cu inima deodată." O rezolvare care "dezleagă
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
eternitate,/ Ca pasărea ce s-a născut din scrum.// O, București, sunt robul tău de-a pururi,/ Căci bucuria ta amară m-a durut!/ ții cumpăna-ntre pietre și azururi,/ Cu buza arsă fruntea ți-o sărut." (București!). Dincolo de tăietura argheziană a versului, observăm aici o dedublare lirică și o surprinzătoare anticipare. Poetul evocă metropola ca pe o iubită pierdută, într-un ton de jale și cu sentimentul ireversibilității, de parcă s-ar afla la mii de kilometri distanță. Or, această experiență
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
așa cum odinioară scribul la plăcile de lut, cu speranța de a lăsa celor ce vor veni după sine un semn, o urmă, o mărturie, Ion Horea se însoțește cu duhul filosofic al declamației blagiene, dar și cu cel al psalmilor arghezieni: De când aștept prin umbra mea să treci/ Ca un lămpaș pe drum ori prin ogradă/ Și urma Ta s-o simt și să se vadă/ Și fața Ta să n-o mai uit în veci/ Eu, robul Tău, durere și
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
seacă prin urmare, în care înseși făpturile celeste din lirica voiculesciană îi apar criticului de o „senzualitate îngrijorătoare”, îngerii lui Blaga tânjitori, bolnavi, iar psalmii lui Arghezi mai îndată sfidând fiorul sacru, presimțirea (doar aceasta!) a divinității fiind ofranda altor argheziene stihuri. Aspră, în opinia noastră, restrictivă vedere, dar în același spirit în care I. N. considera tradiția Mioriței ca prea apăsătoare asupra spiritualității românești, întreaga noastră cultură, la rându-i, nerelevându-i un popor religios. Ceea ce rămâne, oricum, de discutat
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
piezișă de către Satana a globului terestru: Iară Sătana, iute ca vântul Sau din arc slobozita săgeată, Pătrunzând în curmeziș pământul, Eși la lumea de sus, afară, În chip de fum cu vânătă pară. Începutul cântului IV exprimă o nostalgie aproape argheziană după un illo tempore când sfinții mai coborau din cer să-i pedepsească pe cei răi, iar acum cerul i-a uitat pe oameni și nevoile ce-i sugrumă; Dumnezeu nu mai trimite nici "din când în când un pui
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
la pagina 257 a inhibantului său album, să exerseze pași temerari spre treapta supremă a iubirii - iubirea spirituală: Amor intellectualis Dei. Gravura de la pag. 274 se cheamă chiar Essercitio, iar poema care o acompaniază are un profund ecou din psalmii arghezieni împletit cu altul din capodopera Iona de Marin Sorescu și din ultimul poem dictat de acesta: Scară la cer. Invocația - rugăciune cu lacrimi - a lui Theodor Răpan sună astfel: Nu pot s-ajung până la tine, Doamne,/ De nu îmi dai
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Tată!// Privind la cer întreb: sosit-a ceasul?/ Bătrân, ecoul mut e sub lăcată,/ Neînșeuat, m-așteaptă-n prag Pegasul!’’. Din Sonetul CCXVII: În Turnul Babel am urcat spre Tine:/ Voit-am, Doamne, să Îți fiu aproape (...) - aflat sub umbrarul acelorași miresme argheziene - cităm finalul: ,,Măreață e scânteia bucuriei!/ Ce vrei să-mi dai? Cununa veșniciei?/ S-o iau, nu pot! Dă-mi versuri credincioase!// Decât lumina cerul să-mi râvnească,/ Mai bine mor de dor! Tăceri solzoase/ Vor face schela să se
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
laice. Primul voleu al dipticului cuprinde recitalul de poezie religioasă , așezat sub titlul Metanie, Ție, Părinte, conceput ca o scară ce urcă la cer având ca trepte poezia Laudă de Nichifor Crainic, Sonetul 64 de Shakespeare în versiune română, poemele argheziene Omule, Vântule, pământule, Litanii IV, Psalmi, poezia lui Stefan Augustin Doinaș, Symposion, și Bunicuța lui Andrei de Aron Cotruș.Al doilea voleu al recitalului lui Constantin Chiriac Este un Dialog între Eminescu și Creangă care se intitulează Domnule și frate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93085_a_94377]