1,120 matches
-
toate acestea, poetul nu s-a convertit nicicând în doctrinar și nici în teoretician sistematic. Dimpotrivă, a fost oripilat de școli și curente, precum și de toți cei care au încercat să creeze "itinerarii" sau "rețete" artei. Referindu-se la texte argheziene capitale pentru concepția sa literară, Alexandru George semnalează însă o ipostază inedită a poetului ajuns la maturitate, și anume de a vorbi "în numele unui grup și de a apăra o formulă", în articolul Literatura nouă. Orgoliul creatorului, ca trăsătură definitorie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Literatura nouă. Orgoliul creatorului, ca trăsătură definitorie a individualității sale artistice, l-a împiedicat să adere la convenții prefabricate și l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât de departe de formula clasică a manifestului literar. Atunci când s-a vorbit de textele argheziene cu caracter programatic, cel mai frecvent au fost citate Vers și poezie, Scrisoare cu tibișirul, Pamfletul (1916) și Pamfletul (1925), Dintr-un foișor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convenții prefabricate și l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât de departe de formula clasică a manifestului literar. Atunci când s-a vorbit de textele argheziene cu caracter programatic, cel mai frecvent au fost citate Vers și poezie, Scrisoare cu tibișirul, Pamfletul (1916) și Pamfletul (1925), Dintr-un foișor etc., însă trebuie remarcat faptul că secvențe intradiscursive, de mai mică sau mai mare întindere, care, cumulate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cu lipsa lui de interes atât pentru elaborarea științifică a vreunei direcții teoretice, cât și pentru asimilarea celor propuse de unii din iluștrii săi congeneri. În prefața volumului Ars poetica, Ilie Guțan sublinia dificultatea cuprinderii și interpretării artei poetice argheziene atâta timp cât poetul însuși "nu a pregetat [...] să ironizeze acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie pentru repetenți"169. Cu toate acestea, în publicistica argheziană, există nenumărate puncte de vedere sau judecăți de valoare inedite, reprezentând, indubitabil, un neconvențional program literar a cărui constantă trebuie înțeleasă în dimensiunea sa deontică. În textele unde vorbește de literatura contemporană lui, Arghezi este întodeauna în ofensivă. Însuși faptul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
școală literară, ba, mai mult, le-a criticat ori de câte ori i s-a ivit ocazia semnifică propensiunea spre autonomie spirituală și, evident, refuzul de a intra într-un mediu cu potențial coercitiv pentru eul său creator. Astfel, ceea ce numim ars poetica argheziană reprezintă un corpus aparte din literatura de factură polemică și are câteva caracteristici care nu pot fi nicidecum eludate: ▪ implicitul polemic rezidă în negarea prin afirmație categorică. Atunci când își exprimă un punct de vedere teoretic, Arghezi o face radical, direct
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înseamnă a personaliza sau valoriza subiectiv caracteristicile obiectului sau noțiunii la care se referă. Această redefinire presupune o conceptualizare nouă, iar în jurul ei se înfiletează structura argumentativă a textului. Refuzul de a asimila idei și accepțiuni prefabricate e specific teoretizărilor argheziene și exprimă, în esență, un sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației este rezultatul unui fericit melanj între sensibilitatea poetică și luciditatea rațiunii. Dacă e să
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației este rezultatul unui fericit melanj între sensibilitatea poetică și luciditatea rațiunii. Dacă e să rămânem tot în perimetrul redefinirii argheziene, un aspect se cere subliniat: analogia șocantă cu rol de breșă imagistică, în afara unei valori stilistico-literare traduce, de asemenea, gestul polemic implicit de a frapa, prin folosirea unor determinanți cu totul neconvenționali, învestiți cu o mare forță de sugestie: ("Pamfletul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pardesiu, expus pe un manechin"172 (s.n.). Din unghi, am spune, epistemologic, descrierea aceasta cu "statut" de definiție presupune o operație de determinare exactă într-un limbaj științific, precis și arid, lipsit de prolixitate și echivoc. De multe ori, redefinirea argheziană se întemeiează pe o comparație metalogică 173, însă aceasta nu ambiguizează mesajul, ci plasticizându-l, îi întărește sensul denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea sa de a traduce imaginea în argument
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă și intensă între vechi și nou, între arta cu tendință și arta autotelică, adică într-o polemică generalizată pe care n-a ocolit-o nici unul din marile condeie. Se știe că intransigența argheziană vădește o imensă responsabilitate față de actul creației, de aceea, atunci când se pronunță asupra problematicii literare, scriitorul emite sentințe definitive. "Dar să știi, dacă începi să scrii și nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o mie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
generând un discurs preponderent asertiv, a cărui trăsătură esențială e certitudinea că poetul, în ipostaza de moralist, deține un adevăr incontestabil pe care se vede dator să-l comunice imperativ; ▪ ordinul (solicitare imperativă) este o marcă definitorie în discursul programatic arghezian. Prin prisma poeticii pragmatice, conceptul de forță ilocutorie este indispensabil analizei acestui tip de discurs, orientat eminamente către un destinatar căruia i se pretinde o schimbare de atitudine, pentru că, la modul general, "fiecare act ilocuționar tinde să se împlinească într-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
noi.... Înmuiați-le de-a dreptul în otravă, nemoleșiți de jilțul în care veți avea timpul să dormiți"176. Pe aceeași axă imperativă, dar la o temperatură mai scăzută, se situează sfatul sapiențial, tot ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară din amvon în spațiul intim al camerei duhovnicești, păstrând însă aceeași intransigență etică: "Nu-ți pierde niciodată, dragă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termenii praxiologiei, cu intenția de a persuada un receptor reprezentat, prin intermediul sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este îndreptat către un destinatar non-reprezentat; ▪ înscris într-un context polemic explicit, manifestul arghezian este un discurs agonic (Marc Angenot). Nu de puține ori, teoretizările poetului se constituie într-un discurs agent care constituie o secvență dintr-o suită polemică deschisă. Atunci când, în 1925, revine cu noi considerații asupra pamfletului, o face în replică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realismul lui Delavrancea, Arghezi își scrie manifestul polemizând explicit. Ofensiva directă, motivată conjunctural, poate fi un bun pretext pentru a-și afirma categoric convingerile și a-și trasa cu bună știință liniile directoare ale atipicului program literar. În ars poetica argheziană există o categorie aparte de texte a căror dimensiune polemică este subsidiară. Fără a fi absent, gestul polemic secondează, inerent, intenția de a evalua periodic un parcurs literar cu asperități. E vorba de cele tip confesiune-bilanț, concepute pe o schemă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
l-au isprăvit mental îl aștern pe hârtie, trebuie să fie vorba de un sector de inteligență mai puțin. Mi se pare adeseori, într-adevăr, că sunt cel mai tâmpit dintre proști"180. E de semnalat că, în discursul publicistic arghezian, autocaracterizările se fundamentează pe o veritabilă retorică a smereniei, fapt ce traduce, pe de o parte, gestul controlat al celui pătruns, odată pentru totdeauna, de preceptele omiliei, iar, pe de altă parte, convertirea acestui gest în strategie polemică de "autosusținere
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
autorului, o depășire asumată a cadrului polemic și accederea într-un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens, dat fiind că proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă un teritoriu eterogen, în care realul-evenimențial este, de foarte multe ori, doar pretextul plonjării în ficțional sau, într-un sens larg, pretextul abordării lirice a lumii. Ei bine, trebuie precizat că, în proza publicistică, eideticul nu poate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se sustrag sancționabilului pentru a deveni figuri predilecte ale unui scandal ritualic. Cicero, în De republica, îl numea printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului, Arghezi, asemenea lui Paul Louis Courier, îi legitimează agresivitatea în calitate de semnal avertizor, socialmente vorbind, dar și ca provocare estetică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
extremă, dar justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar și ca o intervenție ludică, prin care verbul magic transfigurează realitatea, demontând-o și remontând-o în imaginarul poetului și, în egală măsură, al pamfletarului. În spațiul publicistic arghezian, poetica agresivității, ca expresie fundamentală a unui reflex polemic funciar, se înscrie într-o configurație elastic-încăpătoare, traversând grade diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică argheziană, o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică argheziană, o dublă versiune a agresivității: pe de o parte, cea a unui lexic brutal, injurios, descalificant, aparținând unor registre-sursă inventariate minuțios de Ruxandra Cesereanu, și anume: infracțional (canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
compromise 187, iar pe de altă parte, "vedem" scene violente sau imagini de multe ori șocante, care sugerează sau, dimpotrivă, camuflează indignarea pamfletarului, susținându-i din background demersul polemic. Violența limbajului, cea generată de lexicul descalificant în special, conectează pamfletul arghezian la satiră, al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi, multe dintre textele care alcătuiesc campania anticlericală au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în special, conectează pamfletul arghezian la satiră, al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi, multe dintre textele care alcătuiesc campania anticlericală au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]