884 matches
-
duși peste mări.” Unii catolici credeau că martiriul mamei lui Iacob, Mary, regina Scoției, l-ar încuraja pe Iacob să se convertească la credința catolică, speranță posibil împărtășită și de casele catolice ale Europei. Iacob a primit o solie a arhiducelui Albert de Habsburg din Țările de Jos Meridionale, domnitor asupra teritoriilor rămase catolice după peste 30 de ani de război în declanșată de rebelii protestanți cu susținere engleză. Pentru exilații catolici angajați în această luptă, restaurarea prin forță a unei
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
5 în Mi bemol major, Op. 73, al lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de Concertul Imperial, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
(în italiană: "Castello di Miramare") este așezat pe un promontoriu stâncos din golful Grignano la Marea Adriatică, în Italia, la cca 5 km nord-vest de orașul portuar italian Triest. Castelul a fost construit între 1856 și 1860 pentru arhiducele Ferdinand Maximilian von Österreich (fratele împăratului Franz Joseph I.) și soția sa Charlotte von Belgien. Arhitectul și în același timp și constructorul a fost Carl Junker. Construcția, înzestrarea interioară precum și grădinile au fost executate după indicațiile detaliate ale lui Maximilian
Castelul Miramare () [Corola-website/Science/326378_a_327707]
-
conducerea lui Ernst Gideon Freiherr von Laudon în Războiul Otoman din 1787, însă nu a reușit să-și îndeplinească misiunea de a cuceri Belgradul. După o scurtă perioadă în care a avut sarcina de a-l instruit pe viitorul împărat, arhiducele Francisc, s-a întors la comanda regimentului său. Înaintat la rangul de "Feldmarschalleutnant", a fost transferat în Olanda Austriacă în 1790 pentru a învinge Statele Unite ale Belgiei, până când o căzătură de pe calul său l-a forțat să se retragă din
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. O parte a colecțiilor și-a constituit-o prin achiziții din Viena, fie personal, fie prin intermediul pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colecții mai vechi, precum cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achiziționate de pe piața de artă sau direct de la artiștii epocii (Martin Meytens și Franz Neuhauser jun.). O altă parte a colecțiilor a provenit din Transilvania. În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu și
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
Konopiště (; în ) este un castel cu patru aripi dispuse pe trei etaje, situat în Republică Cehă, la aproximativ 50 km sud-est de Praga, în apropierea orașului Benešov. El a devenit celebru că ultima reședința a arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, a cărui asasinare petrecută la Sarajevo a reprezentat pretextul declanșării Primul Război Mondial. Glonțul care l-a omorât, tras de Gavrilo Princip, este acum un exponat în muzeul castelului. Castelul a fost construit
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
dintre turnuri au fost distruse, iar un turn a fost complet demolat. În timpul refacerii interioare au fost pictate fresce alegorice și mitologice pe plafoanele din sală mare și au fost realizate șeminee din marmură cu decorațiuni sculptate de Lazăr Wildmann. Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei a cumpărat Konopiště în 1887, cu moștenirea să de la ultimul duce de Modena, și l-a transformat între 1889 și 1894 cu ajutorul arhitectului Josef Mocker într-o reședința luxoasa, potrivite pentru viitorul împărat, pe care a
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
-i vadă grădină de trandafiri la începutul lui iunie 1914; se presupune că cei doi ar fi discutat politică, eventual despre România, iar unele teorii ale conspirației susțin că atunci s-ar fi planificat un atac asupra Șerbiei. După asasinarea arhiducelui în aceeași lună, amintirea acestei vizite l-ar fi determinat pe împărat să ceară Austriei să fie mai reținută în negocierile cu Șerbia decât a fost în Criză bosniacă din 1909. Începând din 1921 castelul a fost proprietatea Cehoslovaciei și
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
(supranumit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost uciși arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizația panslavista Mâna Neagră. Obiectivul politic al
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
cu bombe și pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić pentru înfiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria. O prima încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria orașului, cănd sârbul Nedeljko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașină în care se aflau înalții oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
primărie, a insistat să facă un tur al orașului (potrivit unor informații, pentru a vizita un ofițer rănit de bombă). Soția sa a încercat să-l convingă să renunțe la acest tur, dar stăruințele sale au fost zadarnice. Imediat după ce arhiducele și soția sa au părăsit primăria, sârbul bosniac Gavrilo Princip (înarmat cu un pistol FN Browning M1910) s-a desprins din mulțime și de pe un pod aflat în apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
violente. În presa sârbă de la acea vreme, acestea au fost folosite pentru a blama Austro-Ungaria, ceea ce a stârnit un veritabil război media între sârbi și habsburgi. La Viena, atitudinea sârbilor era văzută ca o probă a implicării Șerbiei în uciderea arhiducelui Franz Ferdinand. În schimb în Șerbia, aceasta era doar expresia libertății presei, garantată de Constituție; culpă în atentat aparținea presei naționaliste austro-ungare - controlată de guvern, în special conservatorul „Reichspost”.
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
Sud-Est și Europa Centrală a avut loc la Belgrad în iunie 1896 și a fost organizată de Andre Carr, un reprezentant al fraților Lumière. Primul film din Belgrad a fost lansat în anul următor, deși nu a fost păstrat. Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei și a soției sale Sofia, ducesa de Hohenberg, de către Gavrilo Princip, la 28 iunie 1914 în Sarajevo, a declanșat izbucnirea primului război mondial. Ofensiva balcanică a fost concentrată în jurul Belgradului. Monitoarele austro-ungare au bombardat orașul Belgrad
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
data celebra sa formulă: formula 1. ("Echivalența masă-energie") Astfel, începe „secolul vitezei”, dar și un secol al Apocalipsei în care războiul, foametea, bolile și moartea au devastat omenirea în primele cinci decenii, caracterizate însă și printr-un salt tehnologic enorm. Asasinarea arhiducelui austriac Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, la Sarajevo pe 28 iunie 1914, a aprins scânteia "marelui război". Dar nu această a fost cauza. Încă cu mult înainte de secolul XX, există o concurență acerbă între marile imperii coloniale care doreau supremația
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în Balcani și apărare reciprocă. O altă alianță, Antanta, a fost încheiată între Marea Britanie, Franța și Rusia. Trebuiau să coopereze pentru a se apăra în față oricărei agresiuni din partea Germaniei. Războiul a izbucnit când un sârb l-a asasinat pe arhiduce. Ca urmare, o luna mai târziu, Austria i-a declarat război Serbiei. Țarul Nicolae al ÎI-la a mobilizat armată pentru a apăra Serbia de Austria. Germania a declarat război Rusiei. Armatele rusești au fost învinse de germani în Bătălia de la
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
află iarăși la Paris, unde sosise într-o vizită de stat moștenitorul tronului austriac. El o vede din nou pe Joséphine, care pare să nu fi îmbătrânit nici măcar cu o zi și vrea să provoace un atac cu bombă asupra arhiducelui prin intermediul unui tânăr. Arsène intervine și recunoaște, spre oroarea lui, că ajutorul Joséphinei este fiul său, acum adult. Lupin reușește în cele din urmă să facă bomba să explodeze, astfel încât nimeni să nu fie rănit. În haosul general, toți complotiștii
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
axa principală a pieței urma să fie rotită cu 90 de grade, astfel încât din balconul Palatului Imperial, de unde Adolf Hitler a anunțat anexarea Austriei, să se urmărească marile parăzi militare. În acest scop, s-a intenționat ca statuile ecvestre ale arhiducelui Carol și al prințului Eugen de Savoia, precum și poarta în sine, să fie mutate în centrul Heldenplatz.
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
pe Lusitania în timpul scufundării acesteia un an mai târziu). Totuși, acest eveniment a fost umbrit de scufundarea navei RMS "Empress of Ireland" ziua precedentă lângă Quebec, unde peste o mie de persoane și-au pierdut viața. O lună mai târziu, arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat iar lumea a intrat în Primul Război Mondial, întrerupând cariera civilă a "Aquitaniei". Dupa numai trei curse a fost chemată pentru serviciul militar. La început a fost convertită în navă comercială înarmată. Totuși, Amiralitatea și-
RMS Aquitania () [Corola-website/Science/312700_a_314029]
-
Maria Theresa Henriette Dorothee de Austria-Este (2 iulie 1849 - 3 februarie 1919) a fost regină a Bavariei și pretendent iacobit la tronul Angliei. A fost fiica și singurul copil al Arhiducelui Ferdinand de Austria-Este și a soției lui, Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria. Maria Theresa s-a născut la Brünn în Moravia, astăzi Brno în Cehia. La 15 decembrie 1849, când avea numai cinci luni, tatăl ei Arhiducele Ferdinand a murit
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
singurul copil al Arhiducelui Ferdinand de Austria-Este și a soției lui, Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria. Maria Theresa s-a născut la Brünn în Moravia, astăzi Brno în Cehia. La 15 decembrie 1849, când avea numai cinci luni, tatăl ei Arhiducele Ferdinand a murit de febră tifoidă. Maria Theresa a fost crescută de mama ei, Arhiducesa Elisabeta. La 20 februarie 1868, la biserica Sf. Augustine din Viena, Maria Theresa s-a căsătorit cu Prințul Ludwig, fiul cel mare al Prințului Regent
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
persoane, precum și urnele cu cenușă a altor 4 persoane, deci un total de 146 de aristocrați își au aici locul de veci. Între aceștia se numără 12 împărați și 18 împărătese. Aristocrații înmormântați aici au deținut cel puțin titlul de arhiduci sau arhiducese de Habsburg. Se pot vizita 103 sarcofage și 5 urne pentru depunerea inimilor, realizate într-o varietate de stiluri, de la puritan auster până la rococo exuberant. Doar sarcofagul împăratului Francisc Iosif I este din piatră, toate celelalte sunt din
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al celor trei ligi, un asociat al Confederației Vechi a Elveției. În 1687 împăratul Leopold I de Habsburg
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
aproximativ 250. În repertoriul teatrului sunt piese de teatru, musicaluri, spectacole de operă, operetă și de balet. Arhitectul Christoph Gumpp cel Tânăr a transformat în anul 1629 o clădire din Rennplatz într-o sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp pe cealaltă parte a străzii Rennweg, exact acolo unde se află astăzi clădirea Landestheater. Clădirea teatrului ("Hoftheater") a fost renovată în 1765. În timpul scurtei ocupații bavareze din
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
au devenit austrieci”. Era clar pentru politicienii austrieci că crearea unui stat polonez de-a lungul liniilor dorite de Germania însemna pierderea Galiției, așa că au propus divizarea acesteia și formarea unei ca provincie austriacă. Dintre candidații la noul tron polonez, arhiducele Carol Ștefan al Austriei () și fiul său Carol Albert s-au numărat printre pretendenții inițiali. Amândoi locuiau în orașul galițian Saybusch (astăzi, Żywiec) și vorbeau fluent poloneza. Fiicele lui Carol Ștefan erau căsătorite cu aristocrații polonezi Czartoryski și Radziwiłł. La
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Wilhelm. În luna iulie, Ludendorff și-a detaliat planurile într-un memorandum, propunând anexarea unei „fâșii de frontieră” foarte extinse, de 20.000 de kilometri pătrați. În luna august, Împăratul Carol al Austriei a insistat asupra opțiunii austro-polone, interzicându-i arhiducelui Carol Ștefan să accepte coroana și declarându-și opoziția față de orice planuri germane de anexare. În replică, generalul Ludendorff a acceptat să lase Wilno (și, eventual, Minsk) în Polonia, dar a reafirmat planul „fâșiei de frontieră”. Cu toate acestea, acest
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]