289 matches
-
determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din argumentația de mai sus - pașii ulteriori ar urma într-adev]r. Dar, susțin ei, determinismul este fals pentru c], cel puțin în anumite situații, putem acționa liber. Cele mai comune versiuni ale libert arianismului sunt cele contracauzale (Campbell, 1957). Potrivit libertarianisului contracauzal, desi tr]im într-o lume care este în mare m]sur] determinist], în acele ocazii în care action]m liber action]m f]r] a fi determinați de st]ri sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primele două Sinoade Ecumenice, care au avut loc la Niceea, în anul 325, și Constantinopol, în anul 381. Crezul a fost definit de Sfinții Părinți de la aceste două Sinoade mai ales cu scopul de a combate diverse erezii, în special arianismul, apolinarismul, macedonianismul (sau erezia pnevmatomahă), hiliasmul etc., precum și din dorința de a deosebi religia cea nouă - creștinismul - de celelalte religii, politeiste. Crezul este cea mai cuprinzătoare și mai clară mărturisire de credință a Bisericii noastre, constituind, de fapt, sinteza învățăturii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Hristos, fără adăugiri sau știrbiri, precum și a rânduielilor și așezămintelor Sfinților Apostoli, Biserica „Dumnezeului Celui viu, stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15) a fost chemată din nou, la scurt timp, să dea mărturie, după frământările și dezbinarea arianismului, despre Persoana Sfântului Duh și lucrarea Sa călăuzitoare spre cunoașterea Adevărului și dobândirea mântuirii sufletelor, în Biserica nedespărțită. Astfel, Sinodul al II-lea Ecumenic s-a deschis în Constantinopol, la începutul lunii mai 381, și a durat până 1 Lector
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
353 Peru, 21, 49, 51, 182, 225, 257, 259, 260, 263, 266, 267, 268, 269, 271, 272, 274, 275, 282, 284, 287, 290, 291, 332, 338, 344, 345, 346 Plasser, Fritz, 195, 196, 197, 200, 204 plebiscit, 111, 313 plebiscit arianism: plebiscitar, 40, 47, 74, 104, 106, 108, 111, 112, 113, 198, 210, 241, 249, 254, 278, 282, 306, 311; plebiscitarian, 106 pluralism, 27, 36, 40, 68, 112, 129, 133, 135, 227, 250, 257, 355 polarizare, 51, 73, 112, 116, 151
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
oferi doar câteva exemple. De asemenea, am clarificat unele dintre argumentele și notațiile care mi-au fost semnalate a fi fost neclare. Sper ca toate aceste modificări să ofere o experiență mai plăcută a lecturii. București, 1 februarie 2013 „Libert arianismul nu este reprezentabil printr-o regulă de alegere colectivă.” [Vallentyne, 1989, p. 222] Introducere Orice proiect de cercetare începe cu identificarea unui spațiu, a unei arii, în care cunoașterea actuală poate fi considerată a fi insuficientă sau chiar greșită. Altfel
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în forma unui rezultat de imposibilitate care, la o primă vedere, părea chiar mai puternic. În (1974), Gibbard demonstra că domeniul nerestricționat și libertatea individuală sunt inconsistente. Mai clar, nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Pentru a-și ilustra descoperirea, Gibbard formulează două exemple. (a) Cazul „conformist versus nonconformist”. Presupunem că avem două persoane ncf și cf (nonconformistul și conformistul) care trebuie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care să satisfacă condiția domeniului universal, condiția Pareto slabă și condiția libertariană. [t.2.1.2*]: Teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian. Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă domeniul universal, condiția Pareto slabă, și condiția libert arianismului minimal, dacă numărul indivizilor este cel puțin egal cu 2 și numărul alternativelor este egal cel puțin cu 3. Demonstrație [t.2.1.1*], [t.2.1.2*]<footnote Cum L→L*, demonstrația celei de-a doua teoreme este valabilă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
x, atunci societatea va prefera pe y lui x. Înainte de a enunța teorema, două definiții cu care voi lucra pe întreg parcursul lucrării. [t.2.2.1*]: Teorema Gibbard. Nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Demonstrație [t.2.2.1*]. Presupunem existența a doi indivizi, i, j, și a patru stări alternative (mutual exclusive) ale lumii, și descompunem fiecare alternativă în x
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe acea problemă, și pentru care intensitatea ordinală este mai mare decât cea pentru perechea pe care el este decisiv. Înlăturând aceste preferințe, Breyer demonstrează că există o funcție de preferință socială aciclică ce îndeplinește condiția Pareto slabă și condiția libert arianismului minimal atunci când avem doar doi indivizi<footnote Această restricție este echivalentă celei propuse de Blau în (1975), singura diferență fiind aceea că Breyer (1977) restricționează domeniul universal, în vreme ce Blau restricționează condiția libertariană. Categoria preferințelor intruzive a lui Blau (1975) este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
persoană (i.e. decisivitate pe toate perechile de x variante ), dar acea voce este limitată - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social doar dacă aceasta este necondițională.” [Gibbard, 1974, p. 394]. În ciuda acestui rezultat (i.e. faptul că înlătură inconsistența libert arianismului cu domeniul nerestricționat), libertarianismul necondițional este incompatibil cu domeniul nerestricționat și condiția Pareto slabă. Acest lucru nu necesită demonstrația pe care Gibbard o oferă (a se vedea secțiunea formală a acestui capitol). Să observăm că preferințele, în cazul paradoxului lui
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
umane, care este considerată inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Altfel spus, atunci când apare inconsistența lui Sen, soluția anulează drepturile indivizilor, ceea ce încalcă proprietatea fidelității ideologice. Spre deosebire de soluția prin preferințe minmax, soluțiile prin preferințe libertariene minimal-raționale și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
6.1.1.3*]: Domeniul universal în formă empatică tare, amendată ( etaU ) permite doar profilurile sociale în care n-i indivizi sunt empatici în formă tare. [t.6.1.1.1*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condiția libert arianismului minimal, condiția Pareto slabă și condiția domeniului restricționat la preferințe empatice în formă tare amendată. Demonstrație [t.6.1.1.1*]. Presupunem n-2 și n=2. În acest caz, niciun individ nu este empatic și rămânem cu paradoxul Sen
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]