1,388 matches
-
unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se făcuse deodată prea multă lumină și asta mă făcea să suspin și mai mult după Împărăția umbrelor. În plină disperare, mi-a amintit din nou cuvinte din Evanghelie: „Când spiritele rele părăsesc un om, rătăcesc un timp prin locuri aride, căutând un trup ca să se odihnească. Negăsind nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa pe care am părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; cînd Îl rememorez, acesta se comprimă Într-un șir de imagini care se derulează halucinant, interminabile zile ploioase cu drumuri desfundate și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
locuri mai bune de așezare și de trai. „Valahii (românii), se arată într-un raport al sașilor din Bistrița către dicta Transilvaniei, s-au împrăștiat foarte mult, așa că sate întregi au rămas goale. Deoarece ei locuiesc prin munți, pe pământ arid, trebuie să-și cumpere cerealele necesareî Chiar și cei care au mai rămas pe loc, la primăvară, vor pleca în altă parteî” O anchetă a autorităților făcută în 1779 (satul Ieciu, Jud. Mureș) dezvăluie cauzele pentru care țăranii români (niciodată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul odată cu el -, totul se petrecu altfel, ca și cum întreg mersul lumii fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
al naturii, pe care nu‑l auzi decât dacă păstrezi o tăcere desăvârșită. Acest limbaj fie există sau nu există în sufletul omului; numai dacă se află acolo înăuntru, acesta îl poate auzi. E un lucru la fel de important ca știința aridă din cărți, cu toate că acesta e mai degrabă o condiție. În drumul tău, trebuie să observi și rădăcinile cu forme ciudate, pietrele și ramificațiile crengilor, eventual să le culegi, nu să le disprețuiești cu bună știință. Pe viitor, am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de carbon au explodat precum o furtună violentă abătându-se asupra unui teren arid și am simțit mici Înțepături iritându-mi esofagul. Amăreala hameiului s-a schimbat Într-o senzație de plăcere de Îndată ce mi-a ajuns În gură, scurgându-se apoi spre stomac. — Ei, cum e? mă Întrebă Monkey. — Mmm, ce bună e!, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Și dumneata nu lucrezi nicăieri? — Am lucrat, dar acum nu mai lucrez, răspunse marțianul. După cum probabil știți, noi, marțienii, am avut un institut specializat în aceste probleme, „Institutul de Interceptare Cosmică”. Poziția relativ formidabilă în acest sens a planetei, solul arid, absența apei și lipsa unor tradiții culturale înaintate ne-au făcut să ne canalizăm pe informații. — Parcă am auzit de institutul ăsta, spuse Felix. Dar de ce nu mai lucrezi acolo? Eram plătit mizerabil și-n plus de asta ce interceptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI VENIT PE PLANETA NOASTRĂ! CE TREBUIE SĂ FACEM?”. Apoi, imediat, pe panta dealului din stânga, văzură coborând în mare viteză un grup de vreo zece tălâmbi. Erau mici, cam de 1,50 m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid. De unde, atunci, stârnitorul ei interes; de unde plictiseala transcendentă a celeilalte? Pricina se întrevede ușor. Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin fondul de observații și date concrete pe care-l presupune; un abstract "a posteriori". E curios cum tocmai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
explicarea deviației în timp a sensurilor, transformarea întrebărilor de mai sus de la expresia "în mic" a frazei la expresia "în mare" a genurilor literare - sunt preocupări corespunzătoare unui stadiu ulterior. Creația literară critică, opusă creației naive, beneficiară a tuturor cercetărilor aride de mai sus, e termenul evoluției expresiei literare. În matematică lucrurile nu se înfățișează mult diferit. Următor pletorii de producții naive (aceasta înseamnă: intuitiv-constructive, necritice) apare nevoia unei luări în posesie mai directe și mai puternice a realității matematice, prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ardoarea cercetării descoperă pământuri izolate) și prin voința de a corecta excesul logic cu întrebarea stăruitoare a naturii. Exemplul lui Riemann e dătător de măsură. Acest băiat de păstor din ținutul Hanovrei valorifică pentru prima dată, în domenii de cercetare aride, intuiția fizică a fenomenelor. Până la Riemann, numai intuiția geometrică, spațială, părea să aibă virtute investigativă. * Trebuie să admirăm deci drumurile tăinuite ale creației matematice geniale, care (tocmai ca topologia, în definiția lui Poincaré: arta de a raționa exact pe figuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este un univers abstract; poezie antimuzicală, tinzând să ucidă retorica, poezia d-lui Barbu, în aspectul ei cel mai izbitor, realizează o serie de tablouri mentale. Prin răcirea în sferele platoniene ale emoției, prin eliminarea ei aproape, se refugiază în aride peisagii cerebrale, în versurile mai ermetice, sau se colorează de o picturalitate a ideii, în vastele sale poeme, între care Domnișoara Hus reprezintă tipul cel mai caracteristic. Pompilui CONSTANTINESCU Modul de existență pe care ni-l propune poezia ermetică a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IMPRESII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Impresii Izvor de energii purtând latente Prin mari deșerturi sterpe și aride Încremenirea zărilor rigide; Nici un ecou de multele absente. Fereastră spre albastru se deschide Pe axa oscilării permanente: Impresii singulare convergente - Construcții de exacte piramide. Izvorul prin deșerturi pe-ndelete Răzbate către soare și lumină, Îngenunchind prin arșiță de sete. O aparentă
IMPRESII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361334_a_362663]
-
tăioase din spasme vechi și timpurii se naște albul și speranța dar picături de neuitare îmi strică gândul și constanta se-mbină mâine cu trecutul într-un prezent de azi perfid degeaba îl inund cu lacrimi, căci va rămâne tot arid se-mbina bezna cu lumina în răsărit sau în apus? tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spus profeții sufletului meu îmi prevestesc autopsia dar când vor sfâșia carcasa îmi vor găsi doar anemia în loc de suflet va
SE-MBINĂ BEZNA CU LUMINA de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363045_a_364374]
-
venit să plece în lume. Și n-a plecat și el spre Occident ca toți tinerii, scârbiți de noul regim, ci spre Indii, pe drumurile lui Mircea Eliade. S-a instalat undeva la marginea pământului în Deșertul Vrăjitoarelor, un loc arid, plin de oamenii fără caste care se mută din loc țn loc cu corturi , cu cățel, cu purcel, cu femei și copii. L-a dus un conducător de cămile în Deșert la vrăjitoare. Și nu s-a mai despărțit de
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, Spre ritul sălbatic în haine cernite. Poposește pe țărm, cu visele-scuturi, Un biet pescăruș cocoșat de poveri. Mă privește discret - îl văzusem și ieri Desculță, călcând peste urme de fluturi... Limassol, Cipru, 18 iulie 2013
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
am numărat tablourile, dar e vorba de o expoziție amplă, cu pânze de mari dimensiuni. Am fost pur și simplu cucerit de lucrările acestei eleve a pictorului Rudolf Schweitzer Cumpăna. Liana Saxone Horodi se dovedește un excepțional pictor al peisajului arid al Israelului, al pietrei și arborilor dramatic contorsionați. Citesc în aceste peisaje austere, viu colorate, pline de prospețime, ceva esențial, abia ghicit din destinul acestei ființe sensibile, în care intuiesc că e ascunsă o energie vulcanică. Sunt cucerit, deopotrivă, de
PICTORIŢA LIANA SAXONE-HORODI de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363071_a_364400]
-
părăsi băiatul cu familia în Nebraska, iar apoi, lovitură de brand...Brândușa însăși; în vreme ce prietenii din prima linie literară demult erau în eternitate, iar cei câțiva de la club aveau propriile necazuri. Rămăsese severineanul aruncat de Dunărea destinului pe un mal arid în care nu creștea afecțiunea. Dorul de Nebraska fusese înlocuit cu o broască țestoasă, care-i comunica Morse mesaje incifrate; șocul fugii Bândușei i-l alinase o cățelușă albă, încercând să-i mângâie stăpânului zilele negre. Vechea gardă a prieteniei
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > RĂDĂCINI Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Si le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să le scot la lumină, Mă îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din
RADACINI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368328_a_369657]
-
colindă/ S-adauge surâsului nectar// Aleargă să vezi codri de aramă/ Pe dealuri de iubire și de dor/ Ascultă-ți simțurile care cheamă/ Să reaprinzi tăciunii de amor// Chiar de-i sădi fire de fericire/ Fie în piatră sau pământ arid/ Vei intui - cuprinsă de uimire/ Că dragostea nu-i sentiment sordid// Nu contempla fantome în oglindă/ Privește-n zbor de pasăre măiastră/ Lasă iubitul tău să te surprindă/ Cu serenadele de la fereastră” (Nu-i prea târziu). De aici rezultă că
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Umilința e insuportabilă pentru cineva care a umilit pe alții, toată viața sa. Nu-mi pot explica cum de am rămas atâta vreme alături de ea! Poate pentru că iubesc provocarea sau poate că am văzut eu și altceva în acest suflet arid! Cert e că suntem două suflete complet diferite ce se atrag unul pe celălalt iremediabil, care se ciocnesc violent adeseori, apoi se risipesc în jerbe de scântei mânioase. Opusurile se atrag sau doar se luptă pentru supremație? Încă nu am
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici țipenie de om, nicio mișcare, nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare și fără urme de viață. Trenul șuieră scurt de două ori dar, nu vreau să mai plec de-acolo! Toată oboseala și vânzoleala acelor ani dispăruseră ca prin farmec. Zbuciumul sufletesc în care căutam identitatea cuiva, ca să o
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]