1,567 matches
-
a lunii noiembrie. Este vorba de o familie politică, a doua, ca număr, grupare de dreapta din Parlamentul European, care până astăzi nu avea certitudinea unui partener în România. Acolo unde Dan Voiculescu, ce a furat emblema unui partid nobil, aristocratic românesc, nu a putut, cu miliardele sale, să convingă, dar și într-un moment în care noile grupări politice de dreapta din România, cum este Forța Civică ori Mișcarea Populară, au probleme de adeziune internă și de aderență la o
Neamțu: Noua Republică va intra în AECR by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36410_a_37735]
-
epică, reînvie prin sporul de consistență o epocă, fără a impieta asupra ritmului lecturii. Un tânăr traducător și un editor rafinat ar putea lua inițiativa de a oferi versiunea românească a întregului volum, din care dăm un scurt fragment. Idealul aristocratic și lipsa mijloacelor materiale Serviciul prestat în cavalerìe era cum nu se poate mai onorant. Combatanții călare, cea mai viguroasă componentă a unei armate medievale, proveneau în majoritate din cele mai înalte clase sociale. Cu un secol în urmă, cînd
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
imediat un stil de viață coerent cu imaginea de om aparte și neintegrat, așa cum o percepe el sau cum ar vrea să fie. Îl caracterizează între altele distanța luată față de politica urbei; dar ceea ce ilustrează mai bine ideea de viață „aristocratică” spre care năzuiește este atitudinea lui față de muncă, de actvitățile economice și față de valoarea ce trebuie atribuită banilor. Ne frapează pe noi, dar poate și mai mult trebuie să-i fi frapat pe concetățenii lui, faptul că Dante nu exercita
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
-o de braț pe prima vânzătoare pe care am văzut-o. Baloane, doamnă, am spus eu fără suflare. Ea s-a uitat la mine cu dispreț: Baloanele nu se vând, se dau. Pentru o clipă, am fost copleșit de frumusețea aristocratică a baloanelor. Ce superbe, ce nepăsătoare! Foarte umilă, i-am spus: Ati putea, ați vrea să îmi dați un balon? După ora cinci nu se dau baloane, a spus ea. Nu am insistat. Cum aș fi putut? Oare câte mii
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
Bătrînul Continent sau, dimpotrivă, o femeie superficială, deschisă compromisului etic și chiar viețuirii promiscue? Dilema atinge punctul culminant la Roma, unde Winterbourne - obsedat de domnișoara Miller - o urmărește, într-o seară, cînd aceasta se plimbă (complet nepotrivit, din unghiul cutumelor aristocratice!), în preajma Coliseumului, cu un italian simpatic, numit Giovanelli. Informația sumară, împreună cu un schimb de replici esopic dintre personaje, îl determină pe Winterbourne să accepte ipoteza americanilor europenizați din jurul lui că Daisy nu ar fi o fată de bună calitate morală
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
al lui Lenin și să-l prefacă atracție turistică. Clubul de crichet al talibanilor de Tineri N. Murari (trad. Diana Geacăr) descrie prea puțin cunoscutul Afganistan, cu regimul aberant capabil de acțiuni contradictorii: aspiră să intre în elita unui joc aristocratic, dar face execuții publice pe stadioane. Evantaiul fantasticului cuprinde și un roman în tradiția prozei gotice - Nevăzuții de Katherine Webb (trad. Raluca Miu) cu amestec de ocultism și teosofie, de iubire și crimă, ca și o carte inclasabilă: Mozart se
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
prilejuit lui Mateiu Caragiale romanul Craii de Curtea-Veche. E vorba de Alexandru Ghica, poreclit „Rapineau”, Georges Soutzo, poreclit „Cap de mort” și Radu Văcărescu, căsătorit cu Jeanne Lahovary, sora Marthei Bibescu, figurile mondene care alcătuiau la începtul secolului XX boema aristocratică bucureșteană, cu sediul la Capșa, de unde ofereau rubricilor mondene ale gazetelor același hedonism spiritual marca Péladan. Cu toate că e greu de crezut că cei doi prinți Bibescu, serioși diplomați de carieră, masoni de grad înalt, nepoți ai domnitorului dezmoștenit de revoluția
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
generațiilor succesive ale aceleiași familii. Numai Mircea Ciobanu se va mai încumeta, tîrziu, în anii '80, să compună saga unei familii și să descrie în Istorii (unde modelul îndepărtat pare a fi tot Tacit) lumea, și ea, în felul ei, aristocratică, a dispărutei clase de mijloc românești a meseriașilor și negustorilor avuți. Trimiterile pe care le fac astăzi comentatorii la Un veac de singurătate sau la spațiul propus de Faulkner ni se par excesive. Singurele nume care pot să ne spună
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
importanță în sine, nimic nu-l atrage dacă nu iradiază o undă de mister. Sentimentele, gata să sfâșie carnea vie a amintirii, sunt cele ale dandy-ului, eleganța unui pas, galanteria, pioșenia, senzațiile amestecate, grotesc și tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor nude, al unei expresii torturante și torturate, ce se
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
său mărturisit, acela al despotismului luminat (către miezul secolului XX!) măsoară limita intuițiilor lui în acest domeniu". Poate, socotim noi, nu e chiar o ,limită" (o tangență la scandal!), ci doar reflexul structurii sale conservatoare in extremis, cu acablante reverii aristocratice. Mai curînd o consecvență... Dar dacă excludem politica din cărțile de joc ale snobului, altminteri stau lucrurile în privința diplomației, mediu oarecum neutral, ,în care acesta putea Ťînfloriť, chiar și neîncadrat (diplomate marron - cu vorbele lui Mateiu!)". Izolat prin comportarea-i
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
Dinu Păturică, nici Andronache Tuzluc, ci Filimon însuși". în postură de "cîrtitor" la adresa "mucalitului" Nenea Iancu (,caz delicat"), căruia îi apreciază totuși inteligența penetrantă, Duiliu Zamfirescu are ceva "din fiul scriitorului, Matei, cel pe care Călinescu îl ironizează pentru fumurile aristocratice". Proza lui Vasile Alecsandri, autentică sub unghiul simplelor "însemnări de călător", se înrobește convenției de îndată ce trece în imaginarea situațiilor, în compoziția stărilor sufletești: "Spirit clasic, el este un adept al convenției ce nu imaginează subiecte, ci le rescrie. Clasicul repetă
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
de ceilalți săteni, dar și printr-o filosofie sceptică și dezabuzată de contemplativ căruia nu se știe de unde îi vin resursele. Drama contemplativității, pe care i-o atribuie Marin Preda lui Ilie Moromete, poate fi luată și ca o invenție? aristocratică. Și Ioanide trece, în felul său, printr-o dramă a contemplativității, devastatoare ca rezultat și soldată cu efecte grave. Ceea ce e șocul comunist pentru Moromete e șocul legionar pentru Ioanide. Dar nu e numai atât la originea dezastrului fiecăruia dintre
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Ioanide, Moromete este, în mediul său, omul superior, cu capricii și retractilități. L-am putea numi un țăran decadent - puțin exagerat, dar Moromete suportă o astfel de interpretare sau speculație. Ioanide este un elitist convertibil, capabil să-și diminueze convingerile aristocratice când timpurile proletare o cer. Moromete e un elitist inflexibil, dispus să piardă totul în numele vieții independente, pe care se laudă că a dus-o tot timpul. Ioanide și Moromete fac parte din aceeași categorie de aristocrați ai spiritului. Sunt
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Titulescu, cel din urmă un apropiat al lui Stoenescu încă din primii ani de copilărie, dar și dintr-o lume privilegiată social și la adăpost de orice problemă economică. în consecință, emulația intelectuală, nonșalanța și o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personațității sale artistice și morale. însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări și interesul imperativ pentru pictură care se
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
și o tentativă de uzurpare teoretică a suveranității. Pentru ei omul nu era nici eminamente rațional, nici liber să legifereze împotriva firii; îl considerau fie supus erorii și păcatului (Joseph de Maistre), fie antrenat nu de gândire, ci de instinctul aristocratic al voinței de putere (Friedrich Nietzsche). Apreciau, prin urmare, că singura atitudine justificată era subordonarea individului față de autoritatea legitimă a monarhiei de drept divin, sau in a doua ipoteza - față de ordinea rangurilor că lege a vieții. Indiferent dacă argumentația se
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
atunci cînd este gîndită pe potriva menirii sale divine - cea de a apăra statul - este tot un ,organism mistic" (p. 280). Numai că un asemenea organism nu are nimic din colectivismul egalitarist și inert al armatei comuniste, ci este o instituție aristocratică unde libertatea și noblețea se sprijină tocmai pe respectarea ierarhiei și a diferențelor umane. Apoi, în ochii lui Berdiaev, secularizarea, deși este un proces implacabil în ordinea lucrurilor pămîntești, nu afectează cîtuși de puțin sacralitatea Bisericii, căci Biserica, departe de
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
încetarea bruscă și definitivă a penibilei discuții, ce iarăși părea fără sfârșit, dacă suntem sau nu europeni. Polemică purtată în termeni nervoși, dând la iveală vechi, persistente, zdrențăroase complexe. Nu se mai pune problema în ce măsură merităm a fi primiți în aristocratica, bogata, rezervata Uniune. Se va accepta ipoteza că am fost admiși din motive politice și puțini sunt aceia care sesizează imensul ridicol al acestei supoziții. Un grăunte de ridicol pudrează și insistența cu care factorul dirigent al țării bagă sub
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
Lectura cărții lasă un gust de farsă ludică; creează aparența (și subliniez cuvântul aparența) că autoarea s-ar fi jucat șăgalnic. Într-adevăr, cartea a fost scrisă inițial glumeț pentru și despre prietena ei iubită Vita Sackville-West, moștenitoarea unei familii aristocratice deținătoare de mari proprietăți, femeie cu oarecari veleități literare, cunoscută însă în societatea contemporană pentru atitudinile libertine, marcate de personalitatea ei androgină, sau, ca să spunem pe șleau, de orientarea ei sexuală bivalentă. Tânărul nobil Orlando - care-și ia numele de la
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
portretizat până la culoarea părului și la accentul străin cu care rula litera r, totul redat cu exactitate. Și dacă ar mai fi putut exista vreo urmă de îndoială, Greene a risipit-o introducând, fără vreo încercare de deghizare, pasaje din aristocratica tragedie Moartea lui Hercule, pe care a găsit-o, așa cum se așteptase, prolixă și bombastică la culme.
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Luminița Voina-Răuț Pe Inga Abeleam avut norocul s-o întâlnesc în ultima zi a lunii august, la Riga. Ne-am întâlnit dimineața în fața hotelului Justus, un hotel stil Art nouveau, somptuos, aristocratic, ușor snob de pretențios; în Riga cea senin-răcoroasă de regulă, stând pe jos, sprijinită de colțul unei mese, aproape o puștoaică - blondă cu ochii albaștri, încălțată în teniși și cu o trăistuță albă în mână - mă aștepta, zâmbind. Era ea
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
are nimic comun cu poezia care l-a precedat sau chiar cu poezia contemporană lui. Desprindem, ce-i drept, cîteva „teme" posibile (claustrarea fecioarelor blonde și palide în spațiul monastic sau în castele, peisaje mirifice din Sud, interioare de lux aristocratic, unde muzica joacă un rol tutelar etc.), însă aparentele „teme" schițează doar un décor fantastic, desprins din lumea simbolismului crepuscular; sensul ultim al poeziei se găsește în altă parte. In mijlocul mînăstirilor, al castelelor sudice și al grădinilor luxuriante, poetul
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cîntul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
forța scrisului, prin natura demonică pe care i-o bănuiește, furtuna face ravagii și determină fuga scriitorului celebru, asediat de iubirea totală a lui Melville. H.M. personajul este un ins continuu sfâșiat și torturat. Provine dintr-o familie cu origini aristocratice dar moartea tatălui și sărăcia determină lupta pentru a câștiga un statut social onorabil. Și mai aprigă este căutarea unui rost al propriei vieți. Tentațiile se ivesc și el le cedează cât să-l îmbogățească peste măsură cu desfătări unice
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
de amintiri și de uitări * Numai ficțiunea nu minte * „Nimeni nu-l poate învăța pe celălalt” * Poetul caută „un alt cuvânt” * „Peștii” lui Sorescu din „Iona” * Esse est percipi * Evadarea în utopie * Odin și tăietorul de lemne * Mediocritatea învinge spiritul aristocratic * „Eu este altul” * Fatalitatea convertirii în tragic * Adevărul: metaforă, metonimie, iluzie? * Primejdia de a zări Divinitatea * Tigrul albastru, un tabu sacralizat * Taina omului cifră * Misterul pietrelor zămislitoare * Deșertul biblic * Dumnezeu și Allah * Reîntoarcerea identicului * „Miracolul obscen” * Spațiul cuprinde totul * „Necesitatea
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]