1,017 matches
-
serioase și elevate. În aceeași lucrare, conchide: ,,Expunerea noastră concordă deci și cu afirmația că fericirea constă în virtute în general sau într-o anumită virtute; căci fericirii îi este proprie proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea”. Din amintita concluzie aristotelică, sunt de reținut identificarea fericirii cu virtutea și accentul pus de filosof pe faptul că este vorba de virtute ca act, iar nu ca simplu habitus, ca dispoziție habituală. Cu alte cuvinte, pentru obținerea fericirii este necesar ca dispoziția spre
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
acesta nu este o pasivitate, deoarece preconizează creația, proprie sau a altora. Din această atitudine contemplativă decurge o poziție angajată spre cu-noaștere, omenie, demnitate civică. Atitudinea contemplativă dă o intensitate existenței datorită percepțiilor. De fapt, este reluarea unei vechi teme aristotelice (atitudinea contemplativă este "trebuința spiritului de a privi cât mai critic lucrurile așa cum sunt date"). Contemplația este viziunea întregii noastre ideații, sprijinită de imagini, concepte, dorințe. Principalele elemente constitutive sunt memoria și imaginația. În contemplație suntem noi înșine și nicio
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Humanitas, 1994); Încercare în politropia omului și a culturii (Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991); Apel către lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992). Traduceri din Platon, comentatori aristotelici și filozofi germani (Heidegger, Schelling). EDITĂRI - Epistolar (Cartea Românească, 1987), C.Noica, Jurnal de idei (Humanitas, 1990) ș.a. GABRIEL LIICEANU Despre limită HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE (c) Humanitas, 1994 ISBN 973-28-0540-4 CUVÎNT ÎNAINTE Această carte s-ar fi putut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existența limitei reprezintă suprema garanție a ființei, atunci înseamnă că absența ei, nelimitatul deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. "Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o pledoarie pentru ființa însăși și ea reprezintă totodată o condamnare ontologică a nelimitatului ca trimițând direct la neființă. Din aceleași motive, un alt text aristotelic 2 (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunînd: "Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai bine decât Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celălalt, totul e limitat, deopotrivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această marcă a începutului va rămâne o constantă în universul spiritualității eline, pe care o vom regăsi deopotrivă în gândirea cosmologică a presocraticilor, în conceptul aristotelic de prudență (phronesis), ca modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem 1, sau în tragicul elin, pe care vom încerca să-l explicăm printr-un exces în cultivarea limitei și nu în contestarea ei2. Oare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la îndemnul lui, la cea de-a doua facultate, facultatea de limbi clasice de la Universitatea din București, pe care am absolvit-o cinci ani mai târziu, în 1973. Deja din al doilea an de studii am început traducerea unui comentator aristotelic din sec. V, David Armeanul, a cărui Introducere în filozofie am publicat-o câțiva ani mai târziu la Editura Academiei. Pe un prieten înclinat către filozofie orientală l-a pus să studieze sanscrita și tuturor ne-a făcut un program
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce acoperă intervalul dintre oameni și zei, deci o ființă plasată în metaxy, în "interval". Cu Plotin apare o a treia ipostază a daimoniei, sub forma unei neașteptate întregiri. Daimonul este acum o formă inedită (alta decât varianta primului motor aristotelic) de ilustrare a paradoxului scoaterii mișcării din nemișcare. Căci daimonul este legea impasibilă care prezidează legea sub care te așezi cu fapta și alegerea ta și, totuși, el e cel care lucrează în aceasta din urmă și o face cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
metafizică. 4. Hegel are ființă - esență - concept; dincoace, ființa are de la bun început conceptul în ea și totul e înfășurat, nu desfășurat. 5. Hegel împletește metafizicul cu logicul, așa încît pierde logicul, neajungând la altă logică, decât fie la cea aristotelică, fie la cea transcendentală, a lui Kant, care de fapt nu e logică, ci e categorială. Dincoace, se ajunge la o logică nouă, care nu mai e metafizică deghizată. 6. Hegel dă un sens impropriu devenirii ca simplă mișcare, pe când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o are din capul locului cu un tată profesor de dogmatică și deci cu o bibliotecă de toată frumusețea chiar acasă. Îl interesează patristica și, în felul acesta, vreau să-l prind pentru filozofie, trimițîndu-l la sursele platoniciene și aristotelice ale patristicii. Mă apropii de sfârșitul Originii operei de artă. Lucru remarcabil făcut, dar vă mărturisesc că mi se rupe inima gîndindu-mă cât timp și câtă energie au putut pierde Gabi și prietenul lui pe altarul lui Heidegger. Și vreau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în deceniile trei și patru ale vieții mele s-a șters. Și nu e vorba de lecturi secundare, ci de cele care, întocmai ca în cazul povestit de Green, făceau parte din formația mea esențială: presocraticii, dialogurile lui Platon, cărți aristotelice, scrieri carteziene, Hegel, Schelling, Kierkegaard, romantici germani, literatura greacă și latină. Încetând să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la toți aceștia nu mă mai atrage
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care, întocmai ca în cazul povestit de Green, făceau parte din formația mea esențială: presocraticii, dialogurile lui Platon, cărți aristotelice, scrieri carteziene, Hegel, Schelling, Kierkegaard, romantici germani, literatura greacă și latină. Încetând să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la toți aceștia nu mă mai atrage. În afară de o anumită carență care ține de "profesia" mea, nu simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la același cod. Limbajul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea Duhului Sfânt apt să lege până la identificare. De aceea ei nu au chip. Imposibil să distingi un comentator aristotelic de altul. Cât de teribilă este forța codului în filozofie se vede lesne în congresele și colocviile de filozofie dedicate unui gânditor. Sala unui colocviu este proiecția în spațiu a unui soi de pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat seamănă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care trebuie considerată ca atare. Rolul social al tragediei, încă din Grecia antică, n-a fost oare întotdeauna să-i abată de la sânge, lipsă de măsură (hybris) și crimă pe oamenii simpli (Vernant, 1986, p. 88 et sq.)? Faimosul catharsis aristotelic (Aristotel, 1980, p. 188) este în primul rând un proces de înțelegere a ceea ce nu trebuie făcut, o identificare negativă. Atunci de ce să nu se pună în scenă tragediile școlare? Dar cu condiția să li se arate caracterul excepțional, să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de viață pe care un subiect cultivat și virtuos, În maxima efervescență publică a inteligenței sale, folosind cu discernământ informația disponibilă, le consideră optime. Poate că un cititor avizat și-a dat seama că este vorba despre o propunere strict aristotelică, dar care le include și pe cele ale lui Rawls, Habermas și ale altor teoreticieni. Să nu râdeți de modul În care mă refer la virtute. Ce altceva pretindem de la un judecător pentru a putea avea Încredere În el? Imparțialitatea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Petre și Maria s-au căsătorit și au avut un copil", propoziție radical diferită de "Petre și Maria au avut un copil și s-au căsătorit"). 3.2.3. Formă și substanță. Noțiunea saussuriană de substanță este foarte asemănătoare celei aristotelice și scolastice de materie, dar acum s-a încetățenit în lingvistică sensul saussurian. Marmura ca substanță reprezintă potențial o mulțime de obiecte; ea va deveni un lucru și nu altul ca urmare a impunerii unei anumite forme (stucturi). Același lucru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inelară. Teza lui Șklovski provoacă o mutație definitivă și în câmpul percepțiilor asupra fenomenului pe care îl avem în vedere. O dată cu ele, parodia nu va mai avea statutul de procedeu inferior, care vulgarizează subiectele nobile, cum apărea în percepția reducționistă aristotelică, ci de mecanism funcțional al literaturii, dar al unei literaturi preocupate și să se autoincrimineze... Așa se întâmplă în Candid, unde Voltaire "parodiind forma romanului, adună în jurul aceleiași mese șase regi detronați", scop în care "scriitorul se vede nevoit să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ridicole, în special aplicându-le unor subiecte ridicol de nepotrivite; o imitație a unei opere mai mult sau mai puțin apropiate de original, dar deturnată așa încât să producă efectul comic"74. Definiția de mai sus calcă pe urmele principalei teorii aristotelice asupra artei, teoria imitației, care susține că esența operei, a celei literare cu precădere, rezidă în fenomenul de mimetism 75. Parodia ar reprezenta o imitație a imitației, adică o imitație de grad secund. Punând accentul pe efectul de ridiculizare care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu scrierea considerată "nucleul" germinativ al tuturor celorlalte lucrări normative, Poetica aristotelică. Prin relația dintre artă și realitate, dacă nu cea mai spinoasă problemă a esteticii vechilor greci, cu siguranță una de căpătâi, credem că își poate găsi o explicație și destinul parodiei (o "literatură de gradul doi", după expresia celebră a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Opera acestuia, Hexametri, ar conține o parodie a invocației către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei o leagă de tendința evidentă de ridiculizare a epopeii, pregătind terenul speciei numite mock epic sau poem eroi-comic. Dintre genurile "nobile" sau pur și simplu serioase, epopeea reprezintă, în concepția aristotelică, ținta predilectă a parodiștilor cel puțin sub
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei o leagă de tendința evidentă de ridiculizare a epopeii, pregătind terenul speciei numite mock epic sau poem eroi-comic. Dintre genurile "nobile" sau pur și simplu serioase, epopeea reprezintă, în concepția aristotelică, ținta predilectă a parodiștilor cel puțin sub două aspecte: ea oferă posibilitatea imitației stilistice și a imitației conținutistice prin degradarea mimetică, graduală atât a limbajului, cât și a evenimentelor propriu-zise. În primul caz, vorbim despre tratarea unui subiect nobil într-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodice (deși având încă un statut de secundariat, de gen minor) într-o perioadă care prețuia mai mult decât orice eroismul faptelor, noblețea caracterelor, înălțătoarele idealuri. Suficiente premise pentru o asemenea dezvoltare se găseau în ideea artei ca imitație (mimesis-ul aristotelic ridică și astăzi întrebări cu privire la originea artei și la sursele de inspirație); parodia ar funcționa deci ca o imitație a imitației, asigurându-și ecoul, dacă nu chiar repurtând un nesperat succes în rândul publicului prin trimiterea la opere mari, deja
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
societăți" ș.a.m.d. Ținta predilectă a parodiilor trebuie căutată în imensa bibliotecă, spațiu metaforic închizând canonul literaturii universale, dar și tarele istoriei și criticii literare. Nu este negat nici aspectul oralității parodiilor, al rostirii lor specializate, pe urmele percepției aristotelice, căci "pentru foarte scurtă vreme" înainte de a vedea lumina tiparului, operele de această factură, pentru a câștiga simpatia publicului, "sunt proțăpite prin toate locurile publice, fie ca atare, fie prin crainici, ca trecătorii să le poată privi". Destinația lor e
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
o intrigă, ci un refuz al ei, nu semnalează o unificare, o agregare coerentă a evenimentelor, ci mai degrabă un conglomerat de acțiuni întâmplătoare care duc spre un fel de absență a narațiunii și fac din Endgame o dramă anti aristotelică. Monika Fludernik, în Narrative and Drama , arată că dihotomia narațiune dramă este un subiect refuzat de naratologia post-clasică și consideră că drama este, ca și alte genuri marginale cum ar fi lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]