382 matches
-
mai trebuie să joace în comedii de modă veche, să spună: Dacă vom da comedii ale artei, unde vom ajunge! Oamenii sunt sătui să tot vadă aceleași lucruri, să tot audă aceleași fraze, iar spectatorii știu ce trebuie să spună Arlechinul chiar înainte să deschidă gura." (I, 2) Vrând să reformeze comedia, Goldoni îi trasează evoluția, pentru a înțelege cauzele declinului său. Commedia dell'arte a ieșit, dacă putem să-l credem, din teatrul latin, cel al lui Plaut și Terențiu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sale. El desenează acolo o hartă a orașelor Italiei de unde au fost scoase diferitele tipuri, în special cele patru măști principale 57, cei doi Bătrâni, Pantalone, negustorul venețian, și Doctorul, jurisconsult bolonez, cei doi Zanni, valeți din Bergame, Brighella și Arlechin, unul șmecher, celălalt prost. "Pantalone a fost totdeauna venețian, scrie Goldoni în Memorii, Doctorul a fost totdeauna bolonez, Brighella și Arlechinul au fost totdeauna din Bergame, deci acestea sunt locurile din care histrionii și-au luat personajele comice numite cele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
57, cei doi Bătrâni, Pantalone, negustorul venețian, și Doctorul, jurisconsult bolonez, cei doi Zanni, valeți din Bergame, Brighella și Arlechin, unul șmecher, celălalt prost. "Pantalone a fost totdeauna venețian, scrie Goldoni în Memorii, Doctorul a fost totdeauna bolonez, Brighella și Arlechinul au fost totdeauna din Bergame, deci acestea sunt locurile din care histrionii și-au luat personajele comice numite cele patru măști ale Comediei italiene." Cum, în această perioadă de decadență, nu exista vreun scriitor destul de talentat pentru a compune piese
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actor, nou sosit în trupa teatrului San Samuele, Francesco Golinetti, care i se pare potrivit datorită calităților sale să interpreteze comedia nouă pe care vrea să o creeze. El păstrează tehnica improvizației pentru celelalte roluri, în special pentru cel de Arlechin. În piesele următoare, reduce din ce în ce partea de improvizație și se arată foarte satisfăcut, în 1740, de succesul Bancrutei în care a putut integra numeroase pasaje dialogate. "Bancruta a fost jucată fără oprire în tot restul carnavalului, constituind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unele din caracteristicile tipului din commedia, este o mare distanță între personajul căruia îi dă viață și impersonala caricatură din commedia. Totuși, ușor deformate de privirea umoristică pe care el le-o acordă, personajele sale nu sunt întru totul realiste. Arlechinul și Brighella mai au aspectul valeților de comedie. Pantalone se situează la jumătatea drumului între negustorul bogat al lui Molière, ca Domnul Jourdain sau ca Domnul Dimanche, și prosperul negustor din drama burgheză, așa cum apare în Neguțătorul din Londra a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de îndrăgostiți și servanta, care joacă cu fața descoperită. 58 Se numește lazzo o acțiune comică mimată, însoțită uneori de un embrion de dialog. Aceste clovnerii, aparent spontane, sunt de fapt codificate și repertoriate în centoni. Lazzo-ul muștii, în care Arlechinul degustă cu încântare o muscă pe care a capturat-o, este atât de celebru, încât Marivaux, în Arlequin poli par l'amour (Arlechin șlefuit de dragoste), se mulțumește să noteze: În timpul acesta, Arlechino prinde muște." 59 Dacă vorba nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dialog. Aceste clovnerii, aparent spontane, sunt de fapt codificate și repertoriate în centoni. Lazzo-ul muștii, în care Arlechinul degustă cu încântare o muscă pe care a capturat-o, este atât de celebru, încât Marivaux, în Arlequin poli par l'amour (Arlechin șlefuit de dragoste), se mulțumește să noteze: În timpul acesta, Arlechino prinde muște." 59 Dacă vorba nu este decât o podoabă în commedia dell'arte, motivul este dificultatea de a găsi o limbă comună în multitudinea de dialecte ale Italiei, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie, știam că asta mă va slăbi în lupta cu himera mea, și totuși am chemat-o la mine. A mai făcut ceva pe la bucătărie, pe când terminam de băut a 61 doua sticlă, și apoi a apărut îmbrăcată ca un arlechin, cu un pulovăr verde fosforescent și ciorapi roșii cu model floral. își făcuse gura carmin, trecând peste conturul buzelor ca să le facă mai groase, își pusese pe umerii obrajilor farduri vulgare și ieftine. Am coborât treptele împreună, am trecut puntea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după curul ăleia de biologie..." Directorul atinse un climax olimpian: "Plecați de-aici! Nesimțiților! Plecați, să nu vă mai văd!" La care lunganul și tipa au avut un moment extraordinar: cu niște mutre exagerat de jalnice, ca de clovni albi, arlechinul și colombina, au pornit spre ieșire, tîrîndu-și picioarele și aruncând priviri "disperate" înapoi. în spatele directorului 90 tipul s-a îndreptat și, dominîndu-l cu două capete, s-a prefăcut că-l mângâie pe chelie. O profă, care stătea cu mîinile-n șolduri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să țină pasul. Măresc compasul. Rămâne În urmă. Fuge. Dar râsul ei victorios te urmărește, te ajunge, te cucerește. Ce vrei, așa este ea; ți-a făcut-o, te-a pus in imbarazzo. Dar, brusc, devine serioasă; rigidă ca un arlechin, se așază pe ultima treaptă a scărilor, Începe să plângă. „Ce ai dragă?“, o Întreabă prietena ei, Bebe. „Nimic!“ „Păi de ce plângi ca o toantă?“ „N-am nimic, ce, de nimic nu poate să plângă omu’? Ia mai lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care va fi umplut de iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
totală zice că are și alte stricăciuni mai nașpa. Știu toate șozurile, fincă mi le-a zis chiar Cufărașu, când trimitea răvașu la clubu de box, iar io lingeam timbru. Totu a ieșit ca mutarea lu Marele Maestru dă șah Arlechin. Tejerina iera șucărită, da Cufărașu să dixtra parcă Îl gâdila unu. I-a plăcut mai ales că María Esther nu-i Împărtășea prea luxuriant sentimentele. Vezi, dă poți, absurdu: Cufărașu, catindat dă lux, Îi făcea greață la femeia a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care servea Împreună cu fiica, trecînd pe lîngă mine, Îmi spuse: - Îți mulțumesc c-ai venit! Vocea ei amintea o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine rîdea - plîngea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era În tonalitatea vocii și În inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scopul fiind cel de a oferi senzații și povești spectatorilor. Pantomima, ce urmează fabulele, se înfățișează sub forma unor povești ce au caractere cu forțe supranaturale, și sunt definite de ideea, ca și în cazul romanului, de erou. Personaje ca arlechin, doctore sunt specifice dramei și ilustrează caractere excesive din viața de zi cu zi. Elemente noi definesc drama, de exemplu, gestul, discursul, cântecul, muzica și dansul. Elementele scenice au ca scop lărgirea corporalității, prezenței și experienței imediate. Drama se apropie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași colaborare figurează și Singurătatea unei femei (Arta conversației II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Pitești. Cu Romulus Vulpescu a publicat repovestirea romanelor Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, iar singură, Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon) după Alphonse Daudet. Are o bogată activitate de
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
fost invadată de tristețe, degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre mici și întunecate într-o zonă din care inocența, ca sens pozitiv al lumii, a dispărut, rămânând în urmă doar mesagerii ei uitați și neputincioși: jucăriile, păpușile, arlechinii, mobilierul părăsit. În Elegie pentru ființe mici, în urma copilului mort, "care-a fost dus/Într-o cutie de păpușe/ În parcul de pământ și piatră", rămân jucăriile uitate, a căror tristețe tăcută păstrează intact sentimentul absurd și tulburător al intersecției
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și moarte: Un tren expres de tinichea/ O gară mică de carton/ A ruginit de nostalgie/ Și-un călător liliputan/ În vagonaș a adormit/ Și calul blând de lemn vopsit/ Încet, în gândul lui nechează/ Și plânge-amar bufonul mut/ Decoloratul arlechin". Trecute prin oglindă, în "țara de carton și vată" în care teatrul înlocuiește viața, și păpușile mor, asemeni copiilor, iar spectacolul funerar, un joc mecanic al unor "ființe mici", anunță vag alienarea, dezarticularea și absurdul din teatrul de mai târziu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
veșnică! ba încă moarte pe cruce, Sfinte Pavele! nisipul furtunii de zăpadă motor în viscol, mașina mobil neavenit, de genul omul e ridicolul lumii, dedublarea ei superfluă, i-am dat știința cunoașterea, îl prinde cel mai bine în rolul de arlechin, ea este sufletul rolului, nașterea de noapte veghe veșnică, fumul staționar, pîrîu brațul Uzului, spre gîtul depresiunii sonda înțepenită alb, ninsoare din farurile mașinii, fumul de viteză coastele negre în sălbăticia lor, crengănișuri contra civilități peretele de tunel, pod metalic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fie neglijat față de cel al regizorului"), cere "dozaj judicios între aparențe și esențe", atrăgând mereu atenția că "arta scenică presupune prin excelență idei." Cronicile lui N. Barbu (de mai bine de două decenii, autorul lor a trecut dincolo de cortina și arlechinii lumii acesteia...) urmează tipicul discutării textului, apoi a regiei, interpretării, scenografiei, muzicii de scenă, și, de-a dreptul neașteptat, nu afli repetiții, locuri comune, neglijențe de stil. Se manifestă, poate, ceva pudibonderie, să-i spunem, "expirată". N. Barbu vede "situații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ai copilăriei. Mă aprobi sau mă contrazici? Așadar, ce "minuni" mai făcea copilul Iurie Matei? I.M.: Șotiile mele nu erau făcute în detrimentul altor copii. Nu erau producătoare de necazuri pentru alții. Nu făceam bancuri pe seama altor colegi. Adeseori, eu eram arlechinul... De mic, nu mi-am creat o imagine de copil sobru, serios, cu ochelari pe nas, care învață bine. Cred că și copiii mai interiorizați pot crea spectacole de o amplitudine deosebită. Poate ești nevoit să-ți ascunzi starea ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un portret și sub care va scrie Le Roi est mort. Mai am patru autoportrete. Foarte ironice și ele. Autoportrete pentru prieteni, pentru neprieteni, pentru mine și pentru nimeni. O altă latură a autoportretului: m-am pictat în costum de arlechin. De aceea vorbem despre acele stări care se succed cu rapiditate. La un moment dat, ți se pare că ești puternic, că ești tare. Și peste doi, trei pași, te transformi în saltimbanc. La fel, aici e un tablou pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care este acum la guvernare (2008). Nuca simbolizează rodul despre care nu știm nimic. Miezul e bun sau e putred? Pentru a afla, trebuie spartă. Și mai vedem o păpușă-arlechin, care, de cele mai multe ori, i-a transformat pe oameni în arlechini. Care au renunțat forțat la principiile esetetice, la morală, din cauza sistemului politic. Acasă, erau cei adevărați, dar ieșind în public în calitate de pictori, scriitori sau muzicieni, nu mai erau sinceri. Urmează să mai pictez două tablouri pentru a forma un alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
altă pistă în ce privește interpretarea tabloului. În felul acesta, mă privesc și eu cu ochii altuia. În toate tablourile mele, sunt oameni. Sunt prezente personaje, chipuri concrete. Nu sunt inventate. Sunt actori care mi-au servit de model pentru Contrabasistul sau Arlechinul. În momentul când spectatorul îmi propune idei, eu acumulez. Apoi analizez câtă dreptate are. Caut tot timpul. Un artist nu trebuie să fugă de alți artiști talentați. Trebuie să-i caute. Să discute cu ei. Să nu fie ignorant. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]