754 matches
-
(n. 18 august 1875, București - d. 18 august 1917, Mărășești) a fost un poet și traducător român de origine aromână. Familia Naum, care este de origine aromână, a fost strămutată din Macedonia în România, în secolul al XIXlea. Într-un interviu, Gellu Naum povestea despre familia tatălui său: "Familia lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii
Andrei Naum () [Corola-website/Science/321018_a_322347]
-
(n. 18 august 1875, București - d. 18 august 1917, Mărășești) a fost un poet și traducător român de origine aromână. Familia Naum, care este de origine aromână, a fost strămutată din Macedonia în România, în secolul al XIXlea. Într-un interviu, Gellu Naum povestea despre familia tatălui său: "Familia lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei
Andrei Naum () [Corola-website/Science/321018_a_322347]
-
răsăritean. Orator bisericesc, diplomat, primul scriitor român, mitropolit al Kievului, Grigore Tamblac a rămas în multe privințe, în ciuda marii sale popularități din vremea sa, încă un necunoscut. Asupra originii sale s-au exprimat câteva păreri: este de origine bulgar, este aromân, este român din Tarnovul Bulgariei (argumetnându-se cu o posibilă etimologie a numelui său, din "Sam" și "Blahu"). s-a născut în anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-1420 la Kiev. Tatăl său era fratele
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
în provinciile balcanice sud-danubiene; vocabularul comun româno-albanez, care în concepția susținătorilor teoriei s-ar fi datorat exclusiv unei conviețuiri timpurii între protoromâni și albanezi; la faptul că de-a lungul secolelor în diverse regiuni balcanice au existat populații românești și aromâne, care încă în secolele secolul XVIII-secolul XIX erau relativ numeroase, caracterul nomad al românilor, decurgând din ocupația lor de căpetenie - păstoritul, dispariția vechii toponimii dacice, „ex silentio”: afirmația despre inexistența izvoarelor istorice care să ateste prezența românilor la nord de
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
cupolei din Catedrala Mitropolitană din Sibiu, respectiv Capela Gimnaziului Catolic din Budapesta. s-a născut pe 21 martie 1866 în comuna Ludoșul Mare, fiind fiul lui Mihail Smigelschi, descendent al unei familii nobile poloneze și al Anei Sebastian, de origine aromână. Din această relație s-au născut încă trei băieți: Victor (1858), Vasile (1864), Octavian (1867) și Cornel. Mihail Smigelschi, tatăl său, s-a refugiat în Principatul Transilvaniei în 1850 din cauza evenimentelor revoluționare din 1848-1849. A activat mai întâi ca notar
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
vrea să fie un artist adevărat.” cântă și muzică dobrogeană și aromânească. Iată cum scrie despre ea Hristu Cândroveanu într-o cronică de spectacol: “Această minunată aromâncă dobrogeană din Constanța chiar cântă - așa cum și respiră-, ca o privighetoare, în dialectul aromân / macedo-român, dar și în cel daco-român.” STEFAN SI AURELIA LAPUSAN / VALORI ALE CULTURII DE MASA IN DOBROGEA
Sirma Granzulea () [Corola-website/Science/307624_a_308953]
-
de sărăcăciani. Idiomul grec vorbit de sărăcăciani este greu inteligibil restului populației grecești și cuprinde vocale specifice limbii române cum ar fi 'ă' și 'â' inexistente ca atare în greacă. Mai mult decât atât, el conține numeroase cuvinte de origine aromână dar și o proporție ridicată de cuvinte slave și turcești. Potrivit lui Theodor Capidan, sărăcăcianii se trag din așezarea Σιράκο (Siraku, în aromână "Sireacu", în română "Săracu"), inițial locuită exclusiv de aromâni (încă majoritari în localitate) situată la sud-est de capitala
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
fusese în minoritate, ca să îngroașe rândurile acesteia. O parte a sărăcăcianilor din Grecia, care în decursul secolului al XIX-lea și XX-lea s-au stabilit în ceea ce este astăzi Albania, nu s-au elenizat ci și-au păstrat graiul aromân nealterat. Dialectologul de la Universitatea din Cluj Petru Neiescu a întâlnit un grup din acești sărăcăciani în anul 1959 în timpul unei expediții în Albania, lângă localitatea Stepur. Conversând cu ei în aromână, el a aflat că aceștia, întrebați fiind despre apartenența
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
electorală nr. 42 București, fiind membru supleant al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Macedonia, țară de care este foarte atașat, mai ales că acolo trăiește o importantă comunitate aromână. În Parlament se remarcă prin conștiinciozitate, fiind unul dintre deputații cu cel mai ridicat grad de prezențe la lucrările Camerei. A avut, în mandatul 2000-2004, mai multe propuneri legislative care vizau regimul acordării burselor private, sprijinul acordat investitorilor pentru construirea
Costică Canacheu () [Corola-website/Science/305313_a_306642]
-
președinte devine în martie 2007 și președinte al Grupul parlamentar de prietenie cu Albania, vicepreședinte al Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Elenă și membru în Grupurile de prietenie cu Republica Macedonia și Bulgaria, toate țări cu o importantă comunitate aromână. Activitatea lui în Comisia de apărare, ordine publică și siguranță națională s-a materializat în proiectul de Lege pentru completarea art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, în Legea 233/2007 pentru modificarea anexelor
Costică Canacheu () [Corola-website/Science/305313_a_306642]
-
său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui , n. Maria Popazu, este sora cărturarului episcop al Caransebeșului, Ioan Popazu. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și, se pare, de origine aromână. Tatăl său, Ioan Maiorescu, fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă, se numea de fapt "Trifu", dar își luase numele de "Maiorescu" pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. Teolog prin formație (cu studii la Blaj, Pesta, Viena), Ioan Maiorescu
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
(n. 20 octombrie 1872, Avdela, Grecia - d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria) a fost un lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești. Clasele primare le-a făcut în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia. În 1891 devine student la Facultatea de Litere
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
ulterior funcționând la școli secundare din Salonic, Giurgiu, precum și la Silistra, unde obține titularizarea și este director. În 1916 devine membru corespondent al Academiei Române. În Silistra se află un muzeu care îi poartă numele. Pericle vine dintr-o familie de aromâni oieri din Avdela Pindului și a avut mai multi frați și surori. Sora lui, Anastasia, s-a căsătorit cu Sterie G. Ciumetti, inginer de poduri și șosele. Mama lui Pericle, Despina (Despa) Caragiani (măritată Papahagi) a fost soră cu junimistul
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
istoria culturii aromânești" (Matilda Caragiu Marioțeanu,care il considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
este un volum de literatură populară conținînd un număr apreciabil de proverbe, zicători, ghicitori, colinde, balade și un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc. "Din literatura poporană a aromânilor" este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M.G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu - ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc strict toate condițiunile cerute, sunt dezbrăcate cu totul de orice
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
obiceiurilor etc. "Din literatura poporană a aromânilor" este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M.G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu - ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc strict toate condițiunile cerute, sunt dezbrăcate cu totul de orice tendințe și considerațiuni patriotice rău înțelese, neurmărind decât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
rău înțelese, neurmărind decât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor." Cealaltă contribuție de seamă a lui Papahagi, "Basme aromâne", a surprins „duhul aromânilor" atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul "Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, Papahagi a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru limbi" al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și "Noua pedagogie" a lui
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul "Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, Papahagi a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru limbi" al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și "Noua pedagogie" a lui Constantin Ucuta (Viena, 1797), retranscrise în grecește și transliterate în alfabet latin
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de alți cercetatori ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache și Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu și mulți alții. Aceștia au ajuns la concluzia că aromânii își
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Arthur Garguromin Verona (nume la naștere Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona, ) a fost un pictor român de origine aromână. A făcut studii militare în cadrul Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt pe care a absolvit-o în anul 1891, devenind ofițer în Armata Comună. Datorită vocației sale artistice manifestate încă din copilărie și-a continuat studiile, de această dată în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
(n. 29 noiembrie 1836, Craiova - d. 10 februarie 1910, București) a fost un economist politic și scriitor român. Oltean din partea mamei (n. Slăvitescu), s-ar putea să aibă din partea tatălui unele rădăcini de origine aromâne sau grecești. Alături de C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu și alți politicieni ai vremii, a pus bazele presei și economiei românești. Personalitatea sa este mai puțin cunoscută, aceasta nu datorită lipsei sale de importanță, ci dorinței sale de a rămâne
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
său, Athanasie, și cumpărată parțial de la fratele său, Alexandru, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 332/1883. Proprietarul inițial al „Conacului Procopie Cașota” a fost Procopie Casotta (1852 - 21 septembrie 1910), mare proprietar, politician, filantrop, provenind dintr-o familie cu origini aromâne, proprietar al moșiei Oața sau Casotta. Membru al organizației județene a Partidului Național Liberal, președinte al Consiliului Județean, deputat, senator, membru în Comitetul de supraveghere și administrație al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”. Conform Listei Monumentelor Istorice - Județul Buzău, 2004, imobilul are
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
scontat că Imperiul se va menține în frontierele sale din 1878 și au luat poziții loiale Sultanului turc, atrăgându-si astfel dușmănia mișcărilor creștine anti-otomane. Alții, de exemplu Constantin Belimace, au promovat identitatea culturală vlahă, în legătură atât cu limba aromână, cât și cu limba română, obținând finanțarea școlilor vlahe de către Regatul României, dar ferindu-se să revendice un teritoriu, dată fiind răspândirea răzleață a Vlahilor printre celelalte naționalități și eventualitatea ca statele creștine corespunzătoare, anume Grecia, Bulgaria și Sârbia, ar
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]