2,386 matches
-
1945, Comitetul de Planificare al Cabinetului de Război britanic a dezvoltat Operațiunea Inimaginabil, „un plan de a impune Rusiei Sovietice voința Statelor Unite și Imperiului Britanic”. În februarie 1946, „Telegrama Lungă” a lui George F. Kennan de la Moscova a ajutat la articularea unei politici tot mai severe a guvernului SUA împotriva sovieticilor, care a devenit baza pentru strategia SUA față de Uniunea Sovietică pe toată durata Războiului Rece. Raportul îi prezenta lui Truman, pe fondul relațiilor din timpul războiului cu Uniunea Sovietică, o
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală. Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conține în mod implicit mai multă informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea "hangul" a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
Tolkăppiyam" (1:1:2), unde este categorizat ca un alofon ("cărpezuttu," „sunet dependent”). Așa cum afirmă Krishnamurti (Krishnamurti:2003 p154 ) „Proprietățile "ăytam", așa cum sunt descrise de "Tolkăppiyam", erau: (1) apărea după o vocală scurtă și după o oclusivă (surdă), iar locul articulării sale este ca cel al oclusivei. Cu alte cuvinte, asimilează la următoarea oclusivă surdă". În scrierea birmană, visarga (având numeroase nume: "shay ga pauk", "wizza pauk", sau "shay zi" și reprezentată cu două puncte în dreapta literei precum ), când este atașată
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
satelite vetrei satului. În urma unui îndelungat proces de generalizare a practicilor relaționale specifice fiecărui tip de ocupație în parte,și formalizarealor incipientă în interiorul chiar al microgrupurilor, contactele, până atunci sprodadice între aceste oaze de etnogeneză s-au amplificat contribuind la articularea, treptată, a continuumului etnic de mai târziu. Frecvența contactelor avidențiază mai puțin importanța factorului exogen în coerența praxiologică a comunității sătești ulterioare ți mai mult faptul că viața relațională, din ce în ce mai socializată, a determinat o amplificare cantitativă și calitativă a sistemului
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
mediu mai gros, constă din chitină și proteine; endocuticulă - strat intern, la fel constă din chitină și proteine, dar este mai elastic. Exocuticula și endocuticulă împreună se numesc procuticulă. Fiecare segment a corpului este învelită cu cuticulă rigidă. Regiunile de articulare a segmentelor și articolelor membrelor sunt acoperite cu o cuticulă flexibilă. Cuticula crustaceelor acvatice este biomineralizat cu carbonatul de calciu extras din apă. Unele crustacee terestre au capacitatea de a depozita substanțe minerale, deoarece în mediul terestru carbonatul de calciu
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
semne abstracte mult mai numeroase care au fost interpretate ca numere. Folosirea pictogramelor a fost prima încercare sistematică de a fixa vorbirea, dar era o utilizare destul de limitată, cu pictogramele se puteau reprezenta obiecte concrete dar nu se putea reda articularea propoziției. Pentru că acest cod era știut doar de cel care cunoștea semnificația desenelor, tăblițele de la Uruk nu au putut fi complet descifrate. În 300 de ani, Mesopotamia a făcut (deși parțial) pasul următor (nereușit încă de alte civilizații): semnul în loc să
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
viața socială. Discuții despre ce este, despre ce ar trebui să fie și în ce fel ar trebui să acționeze statul pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, el fiind originar în perioada modernă. Articularea unor teorii coerente despre stat pot fi întâlnite în discursul gânditorilor din Grecia antică. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum apriori, ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
ideea total diferită: nu există conținut elaborat mai întâi în minte care apoi să fie doar exprimat în cuvinte. Humboldt susține că conceptul lingvistic este ceva în care conținutul și expresia se interferează, se articulează într-o unitate inseparabilă. Această articulare între sensibil și spiritual este o sinteză pe care trebuie să o numim simbol (lingvistic), în sensul că amândouă laturile lui se întruchipează numai prin energeia. Conținutul se face prin articularea din expresie; conținutul nu există în mintea umană înainte de
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
se interferează, se articulează într-o unitate inseparabilă. Această articulare între sensibil și spiritual este o sinteză pe care trebuie să o numim simbol (lingvistic), în sensul că amândouă laturile lui se întruchipează numai prin energeia. Conținutul se face prin articularea din expresie; conținutul nu există în mintea umană înainte de a vorbi, el apare, se face vorbind, se creeează în vorbirea genuină cotidiană. Printr-o asemenea activitate se conturează conținuturile din vorbire. Expresia nu doar exprimă ceva care preexită, un conținut
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
și argumentează că în efortul de a spune, creăm ceea ce vrem să spunem și că noi suntem condamnați să ne facem conținuturile proprii ale limbii noastre. Humboldt întemeiază știința autentică a lingvisticii pentru că, prin modul în care concepe procesul de articulare lingvistică și conținuturile care se instituie, devine posibilă studierea sistematică a limbilor istorice în manifestarea lor, urmând ca acestea să fie studiate pentru a observa cum în spatele unui conținut se ascunde o expresie, fără ca această expresie să fie identică cu
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
fiecare limbă construiește conținuturi lingvistice proprii, în acord cu perspectiva din care este privit obiectul. Ex.: gr. mēn (=măsurătoarea timpului); lat.lux (=luminătoarea spațiului) (nu doar expresiile sunt diferite, ci și conținuturile) (a) Formularea principiului relativității lingvistice În procesul de articulare prin care se instituie anumite expresii pentru anumite conținuturi se creează o viziune a lumii. Această viziune a lumii nu este o concepție elaborată științific despre lume, ci este o viziune intuitivă crescută sau derivată din modul sau pespectiva proprie
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
și folosind un mare registru de limbi, Humboldt demonstrează sistematic această teză a relativității lingvistice. În ce privește cuvintele individuale/conținuturile lexicale și chiar regulile de construcție și de îmbinare a acestor cuvinte în interiorul unei limbi, limbajul constituie un mecanism specific de articulare a unui conținut experiențial prin mijloacele unei limbi particulare. Aceste conținuturi diferă, în principiu, pentru fiecare limbă în parte. În acest mecanism specific se reflectă modul specific de percepere a lumii caracteristic fiecărui popor în parte. Acest mod specific de
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
paternală. Sensul nu este indus de unul dintre elemente, ci de juxtapunerea lor. Sensul nu este spus sau arătat explicit, ci este creat în mintea privitorului. Construcția luminii se referă la controlul culorii și al luminii. Pe lângă rolul său în articularea mediului exterior, a cadrului, a felului în care obiectele arată, lumina are de asemenea o influență directă asupra emoțiilor privitorilor, asupra interiorității. În diferite contexte, lumina poate determina percepția unei imagini, făcând privitorii să recepteze meta-mesaje ce determină atmosfera sau
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
lumii” (). Relatarea evanghelică, așadar, este centrată pe „«Dumnezeu-cu-noi»” în Isus, ca dar al alianței făcut lui Israel (care-l refuză) și, în consecință, oferit comunității ucenicilor care-l primesc și-i observă cuvântul, îi pun în practică învățătura. Structura și articularea Evangheliei cuprinde 5 mari discursuri (care, de altfel, caracterizează această Evanghelie): Prima secțiune - este un prolog solemn al întregii istorii: adună relatările „copilăriei” (-) și pregătesc ministerul lui Isus. Isus este prezentat încă din genealogie () ca «fiul lui David, fiul lui
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
durere abdominală severă asociată sau nu cu durere de spate ; febră ; dificultăți de respirație , uneori asociate cu tuse ; reacții alergice generalizate ; umflarea mucoasei bucale ; vezicule pe piele ; alergie pe piele ; inflamația mucoasei bucale ( stomatită ) ; scăderea tensiunii arteriale ; confuzie ; halucinații ; dureri articulare ; dureri musculare ; modificări ale gustului . În plus , medicul dumneavoastră poate identifica modificări ale analizelor dumneavoastră de sânge și urină . Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă nemenționată în acest prospect , vă rugăm să spuneți
Ro_794 () [Corola-website/Science/291553_a_292882]
-
O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni. Limba mai poate fi și un sistem imaginar de comunicare verbală între ființe extraterestre inteligente, tot imaginare. În afară de forma orală (limba vorbită, exprimată cu ajutorul vocii), bazată pe articularea de sunete, limbile actuale au în general și o formă grafică, limba scrisă. La baza oricărei limbi se află cuvântul ca unitate elementară de transmitere a unui înțeles. Conceptele comunicate prin cuvinte pot fi: obiecte reale, ființe, locuri, calități, acțiuni
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
din struguri este posibil să fi fost o preocupare a suveranilor, care aveau controlul mărfurilor comerciale importante. Vinul, și consumul acestuia, prezenta și elemente culturale semnificative. Consumul de produse exotice sau scumpe ar fi jucat un rol în prezentarea și articularea puterii politice și economice. Fermierii utilizau pluguri de lemn trase de câte o pereche de măgari sau de boi. Resursele marine erau importante în dieta cretană, incluzând moluște comestibile, pește și chiar caracatițe. Cretanii vânau căprioare sălbatice și mistreți. Se
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete). Datele din literatura de specialitate cu privire la frecvență dislaliilor diferă de la autor la autor
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinența sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Câteva exemple de înmuiere: "tvrd „dur” > "tvrđi" „mai dur”, "lju't „furios” > "ljući" „mai furios”, "brz" „rapid” > "brži" „mai rapid
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
semne abstracte mult mai numeroase care au fost interpretate ca numere. Folosirea pictogramelor a fost prima încercare sistematică de a fixa vorbirea, dar era o utilizare destul de limitată, cu pictogramele se puteau reprezenta obiecte concrete dar nu se putea reda articularea propoziției. Pentru că acest cod era știut doar de cel care cunoștea semnificația desenelor, tăblițele de la Uruk nu au putut fi complet descifrate. În 300 de ani, Mesopotamia a făcut (deși parțial) pasul următor (nereușit încă de alte civilizații): "semnul" în loc să
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe, dar în cazul lor limba se îndoaie și atinge sau se apropie cu vîrful de palat. În limba română există o singură consoană palatală propriu-zisă, plus cîteva alofone palatale ale
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare. Astfel, se disting: Întrucît există foarte puțin limbi care au mai mult de o varietate de cu contrast fonemic, simbolul este folosit pentru oricare dintre variante
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
care apare în multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare. Astfel, se disting: Întrucît există foarte puțin limbi care au mai mult de o varietate de cu contrast fonemic, simbolul este folosit pentru oricare dintre variante. Atunci cînd se dorește notarea precisă a diferențelor se folosesc diacritice. De exemplu: varianta
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
dorită. Argilă poate fi coapta ușor în timpul procesului pentru a se întări. Apoi, sculptorul utilizează diverse instrumente, cum ar fi o buclă de sârmă, ca să sculpteze detalii în lut și forma figurei. O trăsătură comună pentru figurinele de acțiune este articularea organismului, adesea menționate că punctele de articulație (PDA) sau articulare. Formele de bază de ale articulației includ gâtul comun, doi umeri, șold și două articulații. Dincolo de acestea, încheieturile manilor rotative, îndoire genunchiului și o talie rotativă sunt de asemenea comune
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
se întări. Apoi, sculptorul utilizează diverse instrumente, cum ar fi o buclă de sârmă, ca să sculpteze detalii în lut și forma figurei. O trăsătură comună pentru figurinele de acțiune este articularea organismului, adesea menționate că punctele de articulație (PDA) sau articulare. Formele de bază de ale articulației includ gâtul comun, doi umeri, șold și două articulații. Dincolo de acestea, încheieturile manilor rotative, îndoire genunchiului și o talie rotativă sunt de asemenea comune. Diverși termeni au intrat în practică, cum ar fi o
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]