379 matches
-
și anticolonialistă avant-la-lettre; spiritele frivole ale eroinelor austeniene au fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
femeie este drama lui Yoel, un agent de rang înalt al Serviciilor Secrete Israeliene, căruia deformațiile profesionale, reticențele, secretivitatea, rezerva autoimpusă, suspiciunile, frecventele călătorii de serviciu i-au modificat viața personală de soț și de părinte, imprimîndu-i o amprentă de artificialitate și convenționalism. Moartea soției într-un accident tragic, în timp ce el se afla în străinătate, îi răstoarnă radical existența. Yoel se retrage din Serviciile Secrete, rezistă cu obstinație la toate încercările acestora de a-l readuce în slujbă și rămîne singur
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
imaginare ale lui Arcimboldo, grupate într-o mică expoziție subintitulată „Natură și fantezie” organizată de Galeria Națională din Washington, ești cu ușurință atras de ambiguitatea proteică a acestor „teste composte”. Vrând-nevrând privirea îți alunecă mereu, captivată, între precizia detaliilor și artificialitatea întregului. Nu există o relație directă între ceea ce istoria numește „Manierismul din Anvers” și manierismul italian. Sunt însă multe trăsături similare. Reacție la pictura flamandă „clasică” - Van Eyck, Rogier van der Weyden -, arta produsă la începutul secolului al XVI-lea
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
lipsa de delicatețe sufletească a omului, nu superioritatea sa intelectuală, cum pare a crede autorul, căci faptul de a i se adresa cu "madam Ioanide" nu e decât o dovadă de ipocrizie, e o simplă formă rece și protocolară, denunțând artificialitatea relațiilor ce domnește în sânul familiei Ioanide și chiar o formă de prețiozitate și de snobism, surprinzătoare la un om care pozează într-un artist emancipat, plutind deasupra lucrurilor mărunte și convenționale.În concluzie, nici o clipă, Ioanide nu ne inspiră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea, morbidul, măreția și monstruozitatea sa. Politețea poate deveni un ecran care deviază, dacă nu și obturează comunicarea. Dintr-un necesar răgaz al reintrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că te ocupi numai de lucruri exterioare oamenilor, căci numai întâmplările se pot petrece în salturi. O carte statică te obligă a rămâne înnăuntrul oamenilor.”<footnote Anton Holban, Idem., p. 16 footnote> Autorul consideră că literatura indirectă salvează spiritul de artificialitate, autenticitate. Anton conferindu-i Holban este acesteia pentru autoreferențialitate și autoreflectare de tip proustian în demersul epic, cu accent pe experiență și exprimarea nemijlocită în detrimentul formulei: „artă pentru artă”. Scriitorul dezavuează fantezia și invenția ca și criterii ale artei, odată cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lapidar, câteodată impropriu, alteori extrem de colorat și pitoresc, dezvăluind o stare ciudată, dureros întoarsă spre sine, veșnic neliniștită, în permanentă schimbare de umoare, sunt procesele-verbale ale unor îndelungi dezbateri interioare, foile cotidiene <<cazului>> Holban”.<footnote Ibidem., p. XIX footnote> Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, fără a îmbrățișa însă, excesele nihiliste de tip avangardist, ceea ce presupune, în ordinea discursului literar, “oroarea de stil și fraze, de estetism prețios, bombastic și gongoric, de ecritură și meserie
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și temerilor pe care le încearcă. Dania este tânăra de 19 ani, “jeune fille”, bogată, instruită, cu propensiuni spre mondenitate, care se joacă de-a dragostea și de-a viața, într-un ritm și o formulă susceptibile de convenționalitate și artificialitate. Începutul romanului Jocurile Daniei stă sub semnul entuziasmului, al mirării existențiale și poate al orgoliului. Romancierul consemneză ex abrupto, fără pregătiri prealabile:” Cu frenezie m-am apropiat de Dania. În definitiv, a trecut foarte puțin timp de când o cunosc, abia
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu scrisori elegante scriu foarte greu. Și niciodată nu s-a priceput Dania să-mi trimită câteva rânduri întâmplătoare, scrise pe prima hârtie care-i iese la îndemână, cu adresa incomplectă și cu vorbele confuze numai pentru că îi este dor.” Artificialitatea și comportamentul convențional, monden și lipsit de naturalețe al fetei deranjează, uneori până la exasperare, dar regula jocului este acceptată: „este de neînchipuit de ce puțină libertate se bucura Dania. Orice gest pe care l-ar face mai liber, se interpretează. Nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pozitiviste de tip structuralist. Microfragmentul literar ce conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, naratorul renunțând la orice ornamente agreabile. Autorul mărturisește că a scris dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic, căci peste tot există un motiv personal
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sau decade sub nivelul lor. Incapabil să înțeleagă formele juridice, realitatea statală și tot ce constituie spiritul obiectiv (în sensul lui Hegel sau Dilthey), el se mișcă într-un climat irespirabil unei conștiințe europene, pentru care simbolismul culturii este o artificialitate... naturală, acceptată, evidentă. Chiar dacă bolșevismul a dat Rusiei un orizont teoretic mărginit, amplitudinea respirației sufletești a rămas aceeași. Visul unei dominații universale, pe care unii slavofili l-au conceput de-a dreptul grotesc, sub domnia țarului și a papei, reînviind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îi mărturisi că nu era suficient de talentata că poet sau prozator și că îi plăcea cel mai mult să scrie critică literară. Era că o evadare din rigorile profesiei, o eliberare de stres, un ,,da” spus realității imediate, presupusei artificialități a artei. Dar subiectul conversației lor deveni și mai aprins în momentul în care Lăură rupse brusc tăcerea, mărturisindu-i că dacă se va afla ceva despre relația lor va trebui să fugă din țară, acesta fiind ultimul lucru pe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
corpului, pe care îl supune celor mai poetice descărnări posibile, celor mai microscopice sfredeliri. Un anarhist al excesului de mișcare, adulat de unii, urât de foarte mulți. Concepția coregrafului francez nu e deloc complicată: corpul vorbește despre saturația virtuozității și artificialității, despre codul reprezentărilor cotidiene, despre limbajul pe care îl scrie, mișcându-se cât mai puțin posibil pentru a te face să-ți gândești propriile surse și resurse de corporealitate. Cu alte cuvinte, ai un corp, folosește-l din plin și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de lup. Ce este de făcut însă din punct de vedere psihologic cu acești indivizi? Mai sunt ei normali și compatibili? Psihiatrii au constatat anormalitatea doar în cazul în care astfel de oameni-animale (nu prin născare, ci prin cosmetizare și artificialitate) nu mai reacționează adecvat înăuntrul colectivităților din care fac parte. Omul-tigru declara, de pildă, cu orgoliu, că se hrănește doar cu carne crudă - dar era de-ajuns acest lucru ca să îl facă indezirabil și incompatibil în fața celorlalți, a celor care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
maturitatea (conceptul confucianist de giri, datorie), tinerii caută să înghețe curgerea timpului, pentru a se bucura în continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe plan locală au jucat primele lor piese fac din acesta un spațiu potențiabil. Însă piesele selectate în festival au rupt vraja în două, amintind că, în marea lui mărinimie, teatrul românesc se poate reduce la doi termeni: plictis și artificialitate. Dar să nu ne grăbim. Generalizările sunt moartea pasiunii, poate de aceea selecția la secțiunea „Regal Teatral“ a fost una dedicată teatrului fosilizat și fosilizant. Festivalul de la Piatra-Neamț e, de fapt, un compus între un festival al regizorilor, actorilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
greu - sau nu ajung - la cunoștința cititorilor, din cauză că autorul folosește în relatare un stil afectat, fragmentând, cu intenții poetice, fiecare propoziție. Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgând la un mod de exprimare cât mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței. Iată cam cum decurge istorisirea: „Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în revista Punct: c’est un voccabulaire de garçon-coiffeur autodidacte. Ca într-un exercițiu magic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a unei idei pur teoretice. Și Încă: o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult adevăr În aceste locuri comune ale criticii wildiene. Numai că legătura lui Oscar Wilde cu estetismul - cu artificialitatea, cu dandysmul, cu exclusivismul frumuseții și primordialitatea artei În raport cu existența reală, precum și cu alte chestiuni subsumate acestuia - nu e chiar atât de limpede și nici atât de liniară. Richard Ellmann Încearcă să tranșeze chestiunea printr-o afirmație abruptă: „Pentru Wilde, estetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a limbajului victorian (adică: limpezime, directețe, refuz al misterului, obsesie a comunicării imediate și eficiență a mesajului) pentru a construi veritabile edificii ambigue ideologic și echivoce moral. Abia din această perspectivă Înțelegem funcția artistului, abia acceptând ocolul prin abstracțiunea și artificialitatea frumuseții putem continua, acceptând că, da, artistul e artist doar În măsura În care e și critic! Un critic al... cui? Al imaginarului? Al realului? Al amândurora? Din nou, Wilde reușește să deruteze: „Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea mai joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este în același timp creatorul, doctrinarul și cel mai însuflețit apostol al noii mișcări, menite să prefacă din temelii atât spiritualitatea cât și viața politică a Portugaliei. Încă din primii ani ai Republicii, tânărul, foarte tânărul Sardinha, se convinge de artificialitatea și caducitatea regimului. Portugalia apucase un drum greșit, trădîndu-și tradițiile și anihilîndu-și, printr-o seamă de creații hibride, propria sa istorie. Răul venea de departe, de la cele dintâi reforme ale Marchizului de Pombal. Dar acest fel de a înțelege istoria
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Simte în el o chemare dacă nu mai aleasă, cel puțin mai vastă. Totul începe să se clatine în jurul lui. Pentru acest tânăr curat și cinstit, lectura ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator să învețe și pe alții s-o vadă. Experiența pedagogică din colegiul Via-Sacra e hotărâtoare și din alt punct de vedere. Salazar își descoperă vocația de profesor, de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sută la sută sincer cu ea, nu pentru că nu voiam, ci pentru că nu puteam fi până la capăt sincer, așa cum cerea ea. Trebuia să se aștepte la așa ceva? Într-adevăr, întâlnirile noastre, a mea cu Mona, de multe ori miroseau a artificialitate, ca scenele de teatru de la televizor, de marți seara, cu ingineri zootehniști crescuți la oraș mare, domnoși și ajunși prin repartiție - vârtej socio - politic, hodoronc-tronc, undeva într-un sat prăpădit, dar cu primar și secretar (culmea!) ultra-înțelegători și generoși, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]