49,332 matches
-
contrastelor, o duduie frivolă, fără legătură cu spațiul cultural, numai pentru simplul motiv că măsoară doi metri, cu mult mai mult decît Horea Popescu, cel care a primit premiul pentru întreaga activitate de regizor; omiterea de pe lista invitaților a multor artiști și oameni de cultură importanți. Mirare: sărăcia de idei a discursurilor de laudatio și raritatea toaletelor de seară, altădată elegante și chiar somptuoase. Regret personal: că nu s-a putut menține capitalul imens și ștacheta valorică a spectacolului de anul
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
timbrale, motive melodice (unele țâșnite de-a dreptul din inflexiunile vorbirii); puținele intermezzi lirice înclină balanța de la râs la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul Cristian Mihăilescu, artiștii "trebuie să cânte ca în marile partituri verdiene, dar, în același timp, să joace ca adevărați actori shakespearieni". Acesta este pariul pe care realizatorii spectacolului l-au câștigat. În rolul incorigibilului Cavaler, Sever Barnea (în distribuția de la premieră) face o
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
Cătălin Davi Notorietatea unui gen artistic într-o anume perioadă este rezultatul întrunirii mai multor factori: importanța artiștilor care frecventează genul, impactul pe care acest fenomen îl are asupra publicului și a mediei și forța economică investită în fenomenul respectiv. "Artele focului", în general, și arta sticlei, în mod special, întrunesc tot acest ansamblu de factori obiectivi și
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Occident a fost în domeniul "artelor minore". Un singur exemplu pe care îl considerăm edificator: la Festivalul Internațional al Sticlei "Glaszomer 2002 - Amsterdam, Leerdam, Haga" una dintre cele mai importante manifestări pe plan mondial în domeniul sticlei, au participat patru artiști români dintre care trei cu expoziții personale la Amsterdam și Leerdam. Este vorba de Mihai Țopescu, Alexandru Ghilduș și Ion Nemțoi. Pentru o corectă înțelegere, facem precizarea că nu a fost vorba de lucrările lor decorative de serie. Iată de ce
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
și Leerdam. Este vorba de Mihai Țopescu, Alexandru Ghilduș și Ion Nemțoi. Pentru o corectă înțelegere, facem precizarea că nu a fost vorba de lucrările lor decorative de serie. Iată de ce considerăm inspirată inițiativa Muzeului de Artă din Craiova, adresată artiștilor sticlari gorjeni Valer Neag și Mihai Țopescu, de a deschide o expoziție personală într-un spațiu deosebit de generos, nu atât ca întindere cît mai ales ca prezență arhitectonică. Propunerea, îndelung meditată, a fost pusă în "scenă" de cei doi protagoniști
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
și apoi prin adopție, Valer Neag își construiește parcursul în preajma "Coloanei", dar nu sub semnul ei. El își structurează expoziția pornind de la ideea sacralității ființei umane. Este o temă majoră care se impune constant în opera sa încă de la debut. Artistul își concepe creația ca pe o mărturisire de dragoste, de înțelegere față de semeni, de familie-componentă importantă a Decalogului său etic și artistic - de tot ceea ce îl înconjoară. Personaje și obiecte prind contur în câmpul amorf și translucid al sticlei, întrupând
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
teluricul, într-un dialog calm și profund în care factorul de coeziune este însăși valoarea expresivă a materialului folosit. Banalitatea aparentă a obiectelor împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate de nenumărate sensuri simbolice. Artistul le reinvestește emoțional și semantic pentru ca acestea să capete o nouă autenticitate. Găsim aici trimiteri, mai mult sau mai puțin acuzate, către ideea de ortodoxie, filtrată, evident, într-o scriitură proprie
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
factorul de coeziune este însăși valoarea expresivă a materialului folosit. Banalitatea aparentă a obiectelor împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate de nenumărate sensuri simbolice. Artistul le reinvestește emoțional și semantic pentru ca acestea să capete o nouă autenticitate. Găsim aici trimiteri, mai mult sau mai puțin acuzate, către ideea de ortodoxie, filtrată, evident, într-o scriitură proprie, cu note discret elegiace specifice, de altfel, gândirii sale
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
atitudini ferme, ironice și sarcastice, în același timp, față de ceea ce el consideră a fi Monștrii - de fapt personaje "emblematice" ale lumii noastre. Acest ultim ciclu, prezentat în mai 2002 la Hulshoff Design Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca atitudine, prin coborârea artistului, cu mijloacele specifice, din "turnul de fildeș" în "arenă", el substituie un sistem de așteptări - imagini oarecum previzibile ca semn și ca expresie - cu acela al unui moralist iritat de devierile contemporanilor săi de la un canon etic și intelectual. Artistul
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
artistului, cu mijloacele specifice, din "turnul de fildeș" în "arenă", el substituie un sistem de așteptări - imagini oarecum previzibile ca semn și ca expresie - cu acela al unui moralist iritat de devierile contemporanilor săi de la un canon etic și intelectual. Artistul își pune, pentru prima oară în mod serios, problema rolului și a identității sale în societate și responsabilitatea morală pe care trebuie să și-o asume în raporturile cu lumea. În esență, el denunță acele prezențe ale vieții publice care
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și tipuri sociale ușor recognoscibile, iar în această pendulare între Mărturisire și Atitudine expoziția celor doi artiști sticlari ne convinge că, măcar accidental, nu toți românii sunt "sub vremi".
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Cum va ști să scrie? Contează prea puțin, atâta vreme cât Mona are încredere oarbă în el, el trăiește doar pentru a înmagazina informație pentru viitoarele romane, iar banii - desigur, banii vor veni cumva. Astfel începe a doua etapă a răstignirii trandafirii. Artistul ca instrument Artistul este un instrument care consemnează ceva deja existent, ceva care aparține lumii întregi, spune Miller în Sexus. Aceeași obsesie răzbate din al doilea volum al trilogiei. Miller nu scrie pentru că are ceva anume de spus, dimpotrivă, mărturisește
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
să scrie? Contează prea puțin, atâta vreme cât Mona are încredere oarbă în el, el trăiește doar pentru a înmagazina informație pentru viitoarele romane, iar banii - desigur, banii vor veni cumva. Astfel începe a doua etapă a răstignirii trandafirii. Artistul ca instrument Artistul este un instrument care consemnează ceva deja existent, ceva care aparține lumii întregi, spune Miller în Sexus. Aceeași obsesie răzbate din al doilea volum al trilogiei. Miller nu scrie pentru că are ceva anume de spus, dimpotrivă, mărturisește el, îi e
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
atragere-respingere. Propria sa moștenire europeană, însă (Miller fiind german de a doua generație), e mistificată, ca mai peste tot în romanele sale. De altfel, e de notorietate faptul că Miller încerca să apară ca un boem extras din imediat, un artist orb la civilizație și ordine, când - mărturiile o confirmă - vâna sa teutonică răzbătea fără greș în mania ordinii. Sex? Reputația lui Miller a fost, într-adevăr, clădită pe scandalurile legate de pornografie stârnite de o bună parte dintre cărțile sale
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
sale preferate, de a cita lungi pasaje din ele, de a se lăuda cu capacitatea sa de înțelegere a lumii și cu potențialul său de a o exprima în cuvinte. Orice discuție cu prietenii îl are în centru pe el, artistul, factorul de coeziune între toți ceilalți, vorbitorul plin de farmec, gânditorul profund, versat în Nostradamus dar și Spengler, fan al lui Heller, dar extaziat și de descrierile poetice ale doctorului Faure. Sexul? A se vedea volumul întâi. Stânca fericită Plexus
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
prin care am trecut, mă va porecli «Stânca fericită»... Și dacă voi fi întrebat: «Ți-a plăcut sejurul pe pământ?» - voi răspunde: «Viața mea a fost o lungă răstignire trandafirie»." Iar dacă nu sunteți de acord cu această viziune asupra artistului, nu uitați povestea pe care Miller o spune unor copii, presărată cu detalii atât de absurde încât până și copiii ajung să exclame: "Nu te cred... Nu e adevărat." "Ba e adevărat", replică scriitorul, sobru. "Și dacă nu ești cuminte
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Mircea Mihăieș Pe timp de război, muzele tac. Știm. Dar există tăceri și tăceri. Una e tăcerea gravă, conștientă, a artistului care în mod voluntar își direcționează talentul în zone mai potrivite cu momentul, și alta tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
conștientă, a artistului care în mod voluntar își direcționează talentul în zone mai potrivite cu momentul, și alta tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
mai potrivite cu momentul, și alta tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din scris - și nu era neapărat vorba de
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din scris - și nu era neapărat vorba de scriitorii cei mai populari. Câștigurile enorme mergeau la autorii aflați în slujba regimului
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
aminte de astfel de secvențe pierdute în ceața unui timp despre care nu mai vrem să știm nimic citind un emoționant articol al lui Cornel Nistorescu. Editorialistul "Evenimentului zilei" evoca niște episoade răscolitoare avându-i în centru pe doi mari artiști români. Vizitată de o echipă a televiziunii "România Cultural", Nineta Gusti, o glorie a teatrului românesc, a refuzat să fie filmată, pentru a nu se vedea sărăcia în care se zbate, la nouăzeci de ani, după ce a încântat atâtea generații
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
dar sunt sigur că marea actriță a fost extrem de expresivă chiar și în absența imaginii. După cum sunt sigur că Ștefan Mihăilescu-Brăila e un impecabil vânzător de ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
sigur că marea actriță a fost extrem de expresivă chiar și în absența imaginii. După cum sunt sigur că Ștefan Mihăilescu-Brăila e un impecabil vânzător de ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
Mihăilescu-Brăila e un impecabil vânzător de ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]