50,009 matches
-
mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă... Ies pe Broadway pe strada întortocheată bătută de vântul puternic suflând dinspre Atlantic și care poartă la vale rostogolindu-se cutii goale de tinichea, ziarele, revistele aruncate pe jos... Cred că pe Broadway, într-un colț mai la adăpost, am întâlnit negrul care mi-a cerut un dolar... Arăta ca un figurant scăpat de la un film - costumul deschis la culoare cu reverele tivite cu o catifea aurie
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
ia vântul, cu perciuni, cu anterie lungi de tot se zbat în curentul de aer mai violent parcă. Aflu că știința șlefuirii diamantelor merge de minune cu modelarea milenară a gândirii talmudice la fel de dură și de ascuțită în fațetele ei aruncând în preajmă scântei. O stradă paradisiacă de rafinament ultim al civilizației capitalului capabilă să schimbe oricând destine umane și câteodată chiar soarta întregii omeniri. Duminică, 24 decembrie ajunul Crăciunului, 1978. Am norocul să mă introducă Titus Podea, românul bogat, la
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
să înceapă un secol de mediocritate intelectuală și de pustiu cultural. Cu toate că acest fapt a putut fi unanim verificat de sute și sute de ani, el este încă privit cu enervare și neîncredere: oamenii, bieții de ei, continuă să-și arunce vina unul asupra altuia dacă literatura, artele, gîndirea la un moment dat decad. Miracolul apariției unui mare scriitor nu este încă asimilat de mentalul uman. El n-a fost încă integrat categoriei convenabile, adică Miracolului, cu majusculă. Cel mai strălucit
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
decât s-ar dori, speculațiile lingvistice. Pentru vorbitor, limba este în mod obișnuit transparentă precum cristalul. Pentru lingvist acest cristal care este limba trebuie să fie obiectul său de studiu și nu întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o mare parte a teoriilor la modă, care au circulat prin universitățile pământului, porneau de la lingviști care nu au trecut deloc dincolo de pragurile englezei, un romanist înțelept și poliglot, cu rădăcini în lumea slavă
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
latent. Deocamdată, iată, pe scurt, subiectul cărții: Andre Ehrl König, personajul central, este critic literar și star t.v. Discreționar, el îi ridică în slăvi pe unii autori și îi nimicește pe alții. Puterea lui este nelimitată, toți i se aruncă la picioare inclusiv naratorul, Hans Lach (nume care reapare și în alte proze ale lui Walser și care în română ar putea fi tradus prin "cel care rîde"). Scriitorul Lach se crede intrat în grațiile criticului și se așteaptă ca
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
panteist, într-o febricitare a materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-o viziune de saturație artistică: "Să alegi cu mîna exersată o lance din raft,/ să-i încerci tăișul pe obrazul degetelor,/ să o arunci cu putere nu în lacul Memoriei,/ în hățișurile de deasupra, în păienjenișul/ stelelor imaginare, să-ți faci loc printre/ lianele și rădăcinile otrăvite ale adîncului,/ să vîslești cu ea în rîuri de sulf și mercur,/ să o frămînți între degete
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Deci tu cu-aceste versuri fii iertător, de nu sînt/ Cum te-așteptai să fie, o, cititorul meu!/ Căci nu-n grădini frumoase le-am scris, ca-n alte vremuri,/ Și nici lungit, acasă, în patul meu cel drag,/ Ci aruncat pe mare la vreme grea de iarnă;/ Papirusul e umed de-albastrul mării val." Cît despre litoralul nostru, frumosul Tomis de care mă despart 50 de kilometri de coastă, Ovidiu n-avea nicidecum o părere prea bună. E adevărat că
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
că e de așteptat o nouă vîrstă a "literaturii autenticității" și a "experienței"; poate că "biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz, este foarte probabil că acea "emfază a literaturii în fața vieții" se va atenua, cel puțin pentru o vreme". Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
prevederi: peste treizeci de bărbați în toată firea - avînd acum fizionomia ușor caricaturală a celui care tocmai sare pragul de patruzeci de ani, ne aflam împreună la ora și locul stabilite. După cîteva minute de stînjeneală, perplexitate și șovăială, ne aruncam unii în brațele altora și formam din nou același grup dintotdeauna, pe care soarta îl despărțise, odată cu încetarea oficială a copilăriei. Ne aflam din nou laolaltă, elevii celor patru clase paralele de la liceul Cantemir. Reuniunile noastre au prins cadență. Pînă
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
clare de ce se petrecea în realitate. Mult temuta instituție se dovedește a fi fost o liotă de inși primitivi, agramați sau de-a binelea imbecili, care măcinau un grîu plin de neghină din care scoteau o făină numai bună de aruncat la gunoi. Abuzurile se explică, în primul rînd, prin calitatea inferioară a surselor și prin exploatarea lor stupidă. Cum să nu fie abuzive rapoartele înaintate conducerii PCR cînd, în multe cazuri, ele greșeau pînă și datele concrete ale biografiei unui
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
acest ritual și care e înclinată întotdeauna să rostească texte mai structurate, cu mult mai lungi. Am cules texte mai mari de două sute de versuri... Ea e, desigur, cu mult mai distantă, nu trăiește emoția... Dacă e vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților, cum le puteți raporta una la cealaltă și ce aduce nou, după părerea Dv., această ultimă carte? Cum situați această carte în
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
mers, iată-l acum aservit puterilor străine. Cât despre Mircea Dinescu și H.-R. Patapievici, într-adevăr, se închină altor puteri decât celor din care și-au făcut chip cioplit securiștii și purtătorii lor de cuvînt. E suficient să le arunci o privire pentru a-ți da seama că sunt mult prea inteligenți și talentați pentru a aparține penibilei Securistlandia dintre Carpați și Marea Neagră.
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
al schimbării. Ieșind prea în față, eclipsând, în destule ocazii, silueta (altminteri impozantă) a premierului, dl. Geoană devine ținta unei furii oarbe, cam grosolan orchestrată chiar de către dl. Năstase. Pentru că nu poate să-i reproșeze, direct, eficiența, prim-ministrul îi aruncă în față o carență în activitatea "de organizație": dl. Geoană n-ar fi făcut, chipurile, nimic pentru partid în periplurile sale planetare. Va să zică, asta era buba! Probabil orbit de ură, dl. Năstase își dă arama pe față: nu de țară
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
a poseda acum mai multe paliere, nemaifiind silită să "concentreze toate valorile" într-o singură mînă. Este uimitor cum un om inteligent și cultivat ca dl Borbély se poate crampona de o idee pe care o minimă discriminare intelectuală ar arunca-o la coș. Nimic nu-l oprește pe dl Borbély să parieze pe critica multiculturală de tip american. Ea are deja reprezentanți notorii și la noi. Și e departe de a-și fi epuizat resursele. Problema este dacă dl Borbély
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
copiii de pripas ai patriei, orfanii Domnului în împărăția setei și a capriciilor vremii, nici exilați pe propriile noastre meleaguri. Vom fi alții, doamnelor și domnilor, vom fi mari și fericiți. Erau formulele bîlciului său. Pe cînd vorbea, ajutoarele lui aruncau în văzduh pumni de păsărele de hîrtie, iar făpturile acelea artificiale căpătau viață, zburătăceau peste tribuna de scînduri și o apucau spre mare. În același timp, alții scoteau din furgoane niște copaci de decor cu frunze din fetru și-i
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
trandafir la Riohacha. Senatorul se așeză pe un pat de campanie, vorbind de trandafiri, în timp ce-și descheia cămașa. Pe coaste, unde bănuia că se află inima înlăuntrul pieptului, avea tatuajul de corsar cu o inimă străpunsă de săgeată. Aruncă pe jos cămașa umedă și o rugă pe Laura Farina să-l ajute să-și scoată ghetele. Ea îngenunchie în dreptul, patului. Senatorul o urmări cu privirea iscoditor, dus pe gînduri, și în vreme ce ea îi desfăcea șireturile se întrebă cui îi
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
rege (încă un fiu, al cîtelea?) prin acest unic gest de a răsturna ordinea cosmică, deși afirmă că-și acceptă, totuși, soarta. El își scrie numele și rezumă, într-o frază, viața pe o tipsie de argint, pe care o aruncă pe o plajă, de la o fereastră a întunecatei închisori și o transformă astfel în cometă ce apare la amiază. Așa se face că un personaj, ce are, poate, cele mai multe nume dar nici unul în acest roman, își construiește o identitate și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
șomaj, discursuri demagogice, alegeri, furturi la nivel înalt, spaime de viitor etc., dar și articole plicticoase, scrise de intelectualii autiști în altă limbă decât româna pe care o știu ei. Dragi confrați întru condei, folclorul produs de industria patriotismului îi aruncă pe consumatorii săi placizi în brațele patriotului Vadim Tudor. E prea complicat să vă explic prin ce mecanism, dar vă jur că așa e. Nu e de șagă. Vă provoc să reacționați: să-mi arătați că greșesc, să mă aprobați
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Urlați, lângă Cricov, privind ce vor face oștile moscăcești și cu ale turcului". Este limpede că nu mai putem vorbi de prudență, ci de duplicitate, acuză pe care "Haizler, carele era mai mare peste nemții din Ardeal", i-o va arunca în față domnului român. Intenția acestuia, împreună cu un grup de boieri "disidenți", de a elibera Țara Românească, este privită de anonim ca un "ficleșug asupra țării și domnului", și prezentată ca o dorință de evidențiere personală lipsită de responsabilitate. Pentru
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au scos înaintea porții împărătești pentru privirea să-i vază lumea. Și toată zioa acolea au zăcut, iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
o dovedește. Cel mai dorit lucru rămâne "veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului înșelător se repetă, căci vine un trimis al istoriei, se taie capete, se ridică în prăjini și se aruncă în mare... Să se fi schimbat "visul român" astăzi? Rămâne de văzut. Dar să ne oprim, și, izgonind complexele care ne fac să vedem acest "vis" arhaic, derizoriu și meschin, să recunoaștem că de fapt sâmburele lui ascuns este întrebarea
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
am fost și ieri și alaltăieri - un junimist". Sau chair stridente: "Mă simt mai aproape de omul cavernelor decît de Radu Petrescu sau Adrian Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd ne tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
și ieri și alaltăieri - un junimist". Sau chair stridente: "Mă simt mai aproape de omul cavernelor decît de Radu Petrescu sau Adrian Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd ne tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun cum". Se
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
lacrimi pentru viitorul lor,/ Al meu, al nostru. Cu ochii pe ea,/ Care depunea o coroniță pe mormînt.// Metalica, vibrînda a clopotelor jale/ Întreba care este misterul ce ne leagă/ de locul nașterii noastre. Ca un tunel// În care ne aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o îmblînzire a rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
doar la câțiva din spațiile limbilor engleză, franceză și română. De pe meterezele unei juste aprecieri, cu cei selectați, procedează diferit. Cu cei care scriu În spiritul adevărului oficiază polemici cordiale, iar celorlalți, le oferă tăieturi chirurgicale, deoarece falsurile și blamurile aruncate cu anasâna asupra omului Eliade au devenit patologie. Tumora neadevărului, dirijismul politicianist al comuniștilor, prin via Italia, ca să Împiedice oficialitățile de la Stockholm să-i ofere savantului Premiul Nobel, se explică pilduitor de către noul cercetător al biografiei omului Mircea Eliade. Și
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]