1,796 matches
-
mirate la burta mea, le-am spus la toți o poveste cu un marinar pe care îl așteptam din cursă, ca să ne căsătorim. Însă, „binevoitoarele” foste colege au făcut investigații asidue ca să-mi afle noul loc de muncă unde fusesem aruncată. Off! Că mare-i răutatea omenească! După ce mi-au descoperit locul, au avut grijă să ducă vorba, pentru a face cunoscut „adevăratul” motiv al surghiunului meu. Sigur că „binevoitoarele” de aici, cu iubiți sau amanți, m-au luat în colimatorul
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
ce a smuls bară de 145 kg, a ratat de două ori la 150 kg. Am sesizat o jenă la mers după a treia încercare, când a coborât după podiumul de concurs, dar am așteptat cu încredere evoluția la stilul aruncat unde ar fi trebuit să intre la 180 kg. Acest lucru nu s-a mai întâmplat...Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva neprevăzut, m-am deplasat repede în zona mixtă rezervată ziariștilor dornici de interviuri și într-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
se umilesc, nu te trag de mânecă, nu-ți taie calea. O ofertă demnă, făcută cu moderație, decenți. Nu se aude o înjurătură, nici un cuvânt urât, nimeni nu scuipă pe jos, nici hârtii ori chiștoace aproape că nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
titlul continental și, ca, la 22 de ani, nu se poate gândi decât cu speranțe mari la următoarele Jocuri Olimpice... Am plecat în cap cu cea mai frumoasă fază a serii: după ce a ridicat bară de 160 kg la stilul aruncat, americancă Robles a făcut o reverența numeroasei sale galerii din sală, exact ca o balerina la Covent Garden...A fost grațioasa și...delicioasă! Între timp, finala la tenis a fost câștigată după mai bine de patru ore de Murray(7-5
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de Ziua Victoriei, amintindu-mi, mă îmbăt. O dată pe an, sunt purtat pe umeri, pe brațe, zvârlit în aer, scăpat pe caldarâm; un drapel scos de sărbătoare, agitat, sărutat, aruncat, la sfârșitul serbării. Sunt jucă... § L-ai redus pe Erou la tăcere! În economia romanului nu e un personaj important. El a luptat - așa cum s-a priceput, și-a consumat energiile; îl vei mai aduce în discuție doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scris În ea? Călugărul ridică din umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei. Cineva trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv. Au fost cutremure, au fost inundații, au fost glaciațiuni - au apărut boli noi, condensul, un fel de reumatism al pereților, și paraziții. Dar cine ia În considerație cauzele obiective, cine poate trece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune de nicăieri, nici o violență care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în față, pe primele două rânduri, la vreun metru de ecran, și până atunci nu îi luasem în seamă, dar în seara aia m-au deranjat, cu alergatul lor în sus și în jos printre scaune, și cu vorbitul și aruncatul de lucruri în ecran. Aș fi vrut ca fratele șerifului să vină și să îi dea afară, dar el cerea mai mult pe bilet sâmbăta seara, și dacă îi dădea afară, ar fi trebuit să le dea banii înapoi. Brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
părea o obișnuită clădire neorenascentistă franceză; e-adevărat însă, nu chiar ca una franceză, ci o palidă copie, întrucât ne aflam în Jackson City, nicăieri altundeva. În timp ce tocmai admiram satisfăcut nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul de parcă ar fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea pe Nelly. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Acoperind zgomotul pașilor, începu să se audă mai întâi un susur slab, apoi sunetul apei ce curgea la vale deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poienii și coborâră din mașină. Era liniște și în aer plutea un miros plăcut de flori sălbatice. Ileana păși prin iarba înaltă și se apropie de copaci. Doi bușteni groși, albiți de vreme și de pe care coaja fusese îndepărtată, zăceau aruncați acolo. Poiana fusese folosită cu mult timp în urmă de țapinari ca depozit intermediar, înainte ca lemnul să fie încărcat și transportat la fabricile de cherestea. Femeia se așeză pe unul dintre bușteni și îl invită pe Cristian să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe loc. Mergând în lungul căii ferate, inspectorul îl ajunse din urmă și se opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nori, răsucindu-și întunecos spre cer pădurile misterioase, întors în sine însuși, așteptând, primejdios ca frumusețea. Intri, înconjori casa și, în spate, e bucătăria de vară, soba mare, de lut, dulapul de vase, într-un colț - niște semințe de dovleac, aruncate direct pe jos, trebuie curățate și duse la teasc pentru ulei, e mai bun decât uleiul de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat, cum se face la fabrică. Icoane și tablouri pe pereți, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te mai vezi... Îți spun asta numai ca să nu mă mai cauți. N-ai înțeles nimic, nici acum, a doua oară... Tina Send, a trimis repede mesajul, pe acesta l-a trimis, după 36 de zile și 36 de scrisori aruncate, șterse, delete, și gata, în sfârșit, i-a scris că va pleca. L-a așteptat mai mult de 30 de zile, a stat la fereastră 36 de zile și de nopți, înconjurată de aurolaci, curve, rahați, hoți și gunoi. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
situație asemănătoare, și anume: În sfârșit! Ai reușit! - atât de măreț e acest eveniment care se numește iubire și care cade unde se nimerește, indiferent dacă pe un ogor sau pe o pistă de beton, unde se usucă și trebuie aruncată. Nici ea nu știe bine cum de i s‑a întâmplat așa ceva. Asta‑i culmea! Bolborosește în continuu ce frumos a fost și că de‑acum încolo trebuie s‑o facă neapărat mai des, pentru că i‑a plăcut atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune că a găsit deja un grup în care este apreciat datorită calităților lui deosebite, pe care nu i le apreciază nimeni altcineva. În acest grup nu poate fi înlocuit și nici confundat. La baschet sunt de neînlocuit, atât la aruncatul cât și la prinsul mingii, pe când munca mea poate s‑o facă oricine altcineva la fel de bine; tot așa e și‑n viață, ăsta e un exemplu valabil pentru viață în general, unde munca e un rău despre care ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar putea să iubească un bărbat care face așa ceva, pentru că la o asemenea acțiune s‑ar putea să existe și victime nevinovate. Sophie spune că tocmai asta e bine, iar în ziua de azi nimeni nu‑i nevinovat. Grenada trebuie aruncată, bineînțeles, în așa fel încât să vină în contact cu solul, fiindcă altfel nu se întâmplă nimic; dacă o arunci cum trebuie explodează imediat, la cel mai ușor impact. Rainer se smiorcăie ca un bebeluș și explică pe larg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cea mai elaborată Într-un documentar despre Auschwitz, Noapte și ceață, realizat de Alain Resnais, un cineast francez la fel de cunoscut ca Godard. Un comentariu În limba franceză Însoțea imaginile acestui documentar de scurtmetraj, care prezintă orori insuportabile, grămezi de cadavre aruncate unele peste altele. Însă cele mai terifiante mi s-au părut toaletele. — Toaletele? — Da. În plus, și paturile erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera filmase chiar paturile reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]