795 matches
-
alveolară, vehicularea aerului făcându-se în special în spațiul mort (căi respiratorii). Volumul respirator crește printr-o mai bună deschidere alveolară ce mărește suprafața de contact alveolocapilară. Dinamica respirației în efortul submaximal comportă: Faza de angrenare în efort cu o ascendență rapidă inițială și una mai lentă către sfârșit (15-20 s); Faza de stabilitate (solicitate fizică propriu zisă) în care ventilația se menține la un nivel de echilibru față de necesități; Faza de revenire, în care curba ventilației are un aspect descendent
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
eu le sorbeam”. 24. Parthenius trebuie să fi fost un coleg mai mare și prieten al lui Aratos (vide supra). Este cvasinecunoscut. Este amintit de L.M. Hartmann (Geschichte Italiens im Mittelalter, Leipzig, 1900, vol. I, p. 190), care indică și ascendența lui imperială. 25. Cf. Stein, op. cit., vol. II: De la disparition de l’Empire d’Occident à la mort de Justinien (476-565), p. 125. Ennodius precizează și faptul că acest prieten al regelui era un remarcabil poet (In veterum morem pangit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
, Alexandru (22.VIII.1917, Mărgineni, j. Bacău - 6.XI.1993, București), critic și istoric literar. Este fiul Elenei-Lența (n.Chelaru) și al lui Vasile Piru, notar. Familia ar avea o ascendență aromână. P. urmează școala primară în comuna natală, iar cursurile secundare la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, secția reală (1928-1936). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde are profesori, între alții, pe G. Călinescu
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
ale dăinuirii: „Lângă morminte stau - de-un ceas? De-o zi? - / Oh, mut eu stau acolo ca pământul / Pe dealuri iarba vălure-se lin / Și zăvorât în mine stă cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
României moderne, sub semnul întunecat al sărăciei și exasperării: Notele zilnice se deschid, în 1927, cu gândul obsedant al sinuciderii („De altminteri, convingerea mea ultimă e că în anul 1928 nu voi mai intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență”), umbră care va plana asupra conștiinței scriitorului până dincolo de 1932 - când sunt dezvăluite, în paginile „României literare”, identitatea fictivă a „doamnei T.” și iminenta publicare a unui nou roman. An de an, ingratitudinea plată a autorităților - îi este refuzată angajarea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
șefului de școală, Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în continuă ascendență, al „mareei” moderniste? În bună măsură, da. Pentru a răspunde însă pe de-a-ntregul întrebării sugerate de Perpessicius, trebuie prevenită, înainte de toate, o posibilă eroare logică. „Fluxul de autenticitate” - adevăratul responsabil pentru disfuncționalitatea instrumentelor și confuzia „măsurătorilor” critice interbelice - și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Frăției Ortodoxe din Lvov, completându-și studiile, probabil, la Academia Zamoiska din Zamosk, dar poate și în Occident. Mai târziu va sprijini domniile fraților săi, Gavril și Moise Movilă, după ce, la un moment dat, dorise pentru sine tronul Moldovei. Prestigiul ascendenței voievodale, sprijinul nobilimii poloneze, solida sa cultură umanistă cu deschideri occidentale și legăturile privilegiate cu mitropolitul Iov Borețki de la Lavra Pecerska din Kiev au determinat alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
NAUM RÂMNICEANU, (27.XI.1764, Corbi, j. Argeș - c. 1838, Cernica, j. Ilfov), cronicar, autor de versuri și traducător. Este unul dintre copiii protopopului Bucur, a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
muscular și dieta cu sodiu crescut. Tratamentul cu acetazolamidă, prin producerea unei acidoze metabolice cronice, ameliorează starea de slăbiciune dintre atacuri și reduce incidența atacurilor paralitice. Tulburarea dobândită este o complicație a tireotoxicozei și are o predilecție pentru indivizii cu ascendență orientală. Cantități mari de hormon tiroidian produc o creștere a Na-K-ATP-azei din mușchiul scheletic și creșterea concentrației de catecolamine, ambele predispun la intrarea sporită a K+ în celulă. în contrast cu formele ereditare, terapia cu blocante beta adrenergice micșorează episoadele paralitice în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
profesor. După absolvirea Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița (1975), urmează cursurile Facultății de Automatică a Institutului Politehnic din București. Lucrează pentru un timp în învățământ, apoi în presă. După 1989 a emigrat în Statele Unite ale Americii. Debutează în volumul colectiv Ascendență (1975), fiind, de asemenea, prezentă în plachetele bistrițene 9 dimineți (1975) și Spații posibile (1979), ca și în Zece poeți tineri (Iași, 1976). Prima carte, Eclipsa, îi apare în 1979. Colaborează cu versuri la revistele „România literară”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Familia
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
Roma. Ultimul text de ficțiune scris în limba română este romanul Omul suspect, din care în 1971 publică fragmente în „Revista scriitorilor români” de la München. E un roman autobiografic, axat pe dificultățile de opțiune ale omului și scriitorului cu dublă ascendență etnică și lingvistică. În România postbelică P. nu e un autor propriu-zis interzis (e acceptat să viziteze țara în câteva rânduri, însă numai odată cu așa-numitul „dezgheț ideologic”), totuși nici opera sa românească, nici cea în alte limbi nu pătrund
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
numit director al Departamentului Dreptății, în 1849 este membru în Divanul Domnesc, la 1854 face parte din Comitetul cercetării socotelilor și a bugetelor, ca director al Casei Vămilor, iar în 1856 ajunge prezident al Divanului de Apel. Având complexul unei ascendențe obscure, P. rămâne, în pofida ascensiunii sale, un nemulțumit. Nu întâmplător în 1839 participase la conspirația lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
infirmă prin toate mijloacele o astfel de supoziție, convinși că orice expresie lingvistică merge împotriva realului, urmărind scopuri proprii. Criticii au semnalat echilibrul între continuitate și ruptură - în orizontul prozei românești moderne -, realizat aici în special prin turnura parodică: afișarea ascendenței, cu scopul expres al despărțirii de ea. Nu întâmplător compunerea fictivă se subintitulează, antiproustian, Roman împotriva memoriei. Reacțiile comentatorilor au fost în schimb reticente și împărțite în marginea celui de-al doilea roman. Tratament fabulatoriu pare mai curând o etapă
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
în general și cea autohtonă în special, dintre om și eternitate și conturează un profil artistic complex. În cercetarea periplului existențial al lui B. P. Hasdeu O. începe prin a reconstitui genealogia familiei, lămurind fantazările heraldice ale cărturarului legate de ascendența sa princiară. Preocuparea majoră este de a dovedi că formația enciclopedică a lui B.P. Hasdeu, amploarea și diversitatea spiritualității și a creativității sale își au sorgintea în strădaniile literare ale bunicului Tadeu Hâjdeu și îndeosebi ale tatălui său, Alexandru Hâjdeu
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
pseudonim al lui Andrei Dumitru Marcu; 9.II.1936, București), prozator și etnolog. Este fiul Elisei, fiica lui D. D. Patrașcanu, și al lui Petre I. Marcu (Petre Pandrea), avocat, sociolog, filosof, jurnalist și scriitor; Lucrețiu Pătrășcanu este unchiul său. Ascendența familială îi creează lui P. dificultăți atât în timpul studiilor gimnaziale și liceale, cât și mai târziu, în timpul facultății. În 1950, în timp ce tatăl și unchiul său se aflau în închisoare, este eliminat din școală și anchetat la Securitatea din Sinaia pentru că
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce se înfruntă în războaiele culturale românești. Dincolo de variabilele individuale (unii sunt polemiști eleganți și folosesc mănuși, florete; alții dau cu barda, atacă la baionetă, în grup etc.), împrejurarea că intelectualii și nucleul lor dur actual, universitarii (aflați în mare ascendență de prestigiu, dislocându-i din conștiința publică pe scriitori, începând cu poeții), trăiesc atât în țară, cât și în străinătate, internaționalizează conflictele simbolice româno-române. Faptul este îmbucurător, după cum îmbucurătoare este și viteza schimburilor de idei (sau cel puțin de replici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Biancăi, fata mea, a Învățat În școli cam aceeași istorie a literaturii române pe care o știam și eu, În fine, pentru că sper că peste 20 de ani aceste pagini să aibă cui să vorbească. Eliberați de complexe și de ascendențe, noii dascăli vor putea să discute firesc și despre aceste părți ocolite, ascunse. Bine-bine, dar ele nu sunt creative, sunt departe de a fi exemplare, sunt mai mult decât hilare, ba chiar plicticoase, prin proliferarea fără precedent a șablonului, a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spirit sau o mentalitate culturală care se exprimă îndeosebi în ceea ce aș numi preferințe stilistice, preferința pentru un anume stil de gândire și anumite forme de expresie 20. Unui observator oarecum detașat al scenei intelectuale românești nu-i poate scăpa ascendența netă a unui stil avântat, bogat împodobit, mustind de metafore și sugestii, a unui fel de a scrie menit să antreneze în același timp mintea și inima cititorului, sensibilitatea lui intelectuală și estetică, față de stilul sobru și argumentativ, care riscă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
închisoare opt ani, scriind, în detenție, texte de-o înălțătoare, incredibilă puritate a ideii. Prin urmare, el ar sugera imaginea unui gentleman-cambrioleur în descendența lui Arsène Lupin. Realitatea onomastică ar putea fi, însă, mai puțin spectaculoasă, departe de speculațiile și ascendențele culturale: „Marlowe House” era numele unei clădiri din Dulwich, cartierul londonez unde Raymond Chandler își făcuse studiile. Așadar Mallory, Marlow, Marlowe. Dar, chiar înaintea lor, există un alt șir de personaje în care discerni aceeași siluetă a detectivului pe cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
V. Beldiman, director fiind Constantin Mille. Adevărul este, după Universul, „ziarul cu cea mai Îndelungată apariție” (Hangiu, 1996, p. 8); prin urmare, această tradiție convenea fostei Scântei (pentru câteva numere, Scânteia poporului). De altfel, pentru a-și legitima o asemenea ascendență ilustră, ziarul a Împrumutat pentru câțiva ani chiar și frontispiciul primei serii a ziarului Adevărul. La fel stă situația În cazul cotidianului Ziua, despre care se spune, În frontispiciu, că a fost fondat În 1930. Ce legătură ar putea avea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Lăscăreanu-Umilitul sau Sultana Mavrocordat - sunt foarte alambicate. De cele mai multe ori, realitatea originară pare să existe anume ca să facă posibilă devierea în raport cu ea. Iau astfel naștere serii întregi de copii sau de urmași, la limită uzurpatori sau falsuri, care își reduc ascendența la o simplă metaforă, dacă nu de-a dreptul la minciună. Și de această dată precedentul este Bizanțul - o matcă a diferirii, unde toate lucrurile au cel puțin două fețe, ca să nu se poată deosebi adevărul de fals: „În Bizanț
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
de televiziune se recrutează 13,4% elevi care fac lecturi zilnice. Aceasta este doar una dintre consecințele relevate de aproape toate anchetele ale „coabitării” zilnice cu acest membru al familiei care este televizorul și care își afirmă tot mai pregnant ascendența față de părinți și de școală în socializarea copiilor, adolescenților, tinerilor. Măsurarea violenței televizate Repere conceptuale și metodologice Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente din programele de televiziune apelează la două metode: Analiza de conținut, în diversele ei variante, inclusiv după
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ASACHI, Gheorghe (1.III.1788, Herța - 12.XI.1869, Iași), poet, dramaturg, prozator și îndrumător cultural. A. este primul dintre cei patru copii ai preotului Lazăr (Leon) Asachi și ai Elenei Asachi (n. Ardeleanu), familia lui având, se pare, o ascendență transilvăneană. Tatăl a desfășurat o bogată carieră ecleziastică, împletită cu misiuni culturale și politice, la Herța, apoi în ținutul Hotinului și la Lvov și, după 1803, la Iași, unde în 1820 ajunge arhimandrit, în urma serviciilor aduse mitropolitului Veniamin Costache. Cleric
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
sat (după Th. Gray, prin intermediarul francez al lui M.-J. Chénier), cu o apostrofă originală împotriva nobilimii. Durerea părintelui este proiectată în două „viziuni” consolatoare, în Fiicei mele Eufrosina (transpunere după Petrarca) și Eufrosina. Viziune pe râpele Ozanei, cu ascendență literară în elegia lui Goethe, Euphrosyne, și în versificația populară. Circulația motivelor romantice din literatura europeană și „programele” naționale, de la 1840, ce promovează originalitatea, istorismul, tradiția folclorică, impulsionează filonul epic al creației lui A., în balade și legende. Tema trecutului
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]