344 matches
-
poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muscă; despre foamea această pe nespălate, un ziarist de provincie, zilnic trimite scrisori netimbrate lui Dumnezeu, ieri, în semn de protest, a scris pe gardul bisericii: "Face tumbe viața pe sub ziduri, se leagă de gratii, se biciuie, se linge de pe ascuțișul cuțitului, se culege de sub tălpile cizmelor, se abandonează prin toaletele publice, se strivește printre prosoape, își taie venele. Cucerită, oferită, cumpărată, împrumutată, dată la schimb, făcută poștă, amânată, mințită, lepădată, abuzată, compromisă, ucisă." La 20 de ani, Dumnezeu îți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Coșul este ridicat, dispare spre pod. Face câțiva pași, calcă strâmb) Ptiu, drace! (ridică talpa piciorului, o freacă) Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care nu era mai puțin un fel de consimțământ provizoriu. CONCETĂȚENII NOȘTRI SE DOMOLISERĂ, SE ADAPTASERĂ, CUM S-AR ZICE, PENTRU CĂ NU AVEAU ALTCEVA DE FĂCUT. LE MAI RĂMÂNEA, FIREȘTE, ATITUDINEA DE NEFERICIRE ȘI SUFERINȚĂ, DAR NU-I MAI RESIMȚEAU ASCUȚIȘUL. DE ALTFEL, DOCTORUL RIEUX, DE PILDĂ, CONSIDERA CĂ TOCMAI ÎN ASTA CONSTA NENOROCIREA ȘI CĂ OBIȘNUINȚA DISPERĂRII ESTE MAI REA DECÂT DISPERAREA ÎNSĂȘI. ÎNAINTE, CEI DESPĂRȚIȚI NU ERAU CU ADEVĂRAT NEFERICIȚI, EXISTA ÎN SUFERINȚA LOR O LUMINĂ CARE ACUM SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de cuvinte-spini, a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ12, de Φ24, de Φ38, pentru cruce, brațe și picioare, da, abia acum am înțeles pe Cel atât de Singur sângerând, a fost țintuit pe crugul timpului cu ascuțișul șlefuitor al cuvintelor. EL CARE ERA ÎNSUȘI CUVÂNTUL. În oglindă o tolera pe Mama ca pe un animal închis dintr-o grădină zoologică oarecare. Îmbrăcată în rochie de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un ceremonial frugal pentru că voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ei prin lume. E mai amuzant să sper Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dau pe mîna voastră, va răspunde de viața lui cu a sa." 25. Cînd au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor și căpeteniilor: Intrați, și loviți-i: unul să nu iasă." Și i-au lovit cu ascuțișul săbiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat acolo și s-au dus pînă la odaia din fund a templului lui Baal. 26. Au scos afară stîlpii Astarteei din casa lui Baal și i-au ars. 27. Au sfărîmat stîlpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lui care erau cu el la Ierusalim: "Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, și va arunca nenorocirea peste noi, și va trece cetatea prin ascuțișul săbiei." 15. Slujitorii împăratului i-au zis: "Slujitorii tăi vor face tot ce vă voi domnul nostru împăratul." 16. Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el; și a lăsat zece țiitoare pentru paza casei. 17. Împăratul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au avut de-a face cu ea, ei ți-ar fi spus că aceasta stă tot timpul, aproape într-un mod
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în care era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mereu scuze că e foarte ocupat și-mi oferă această favoare cam la două săptămâni, uneori chiar la trei... - Bizară coincidență! Și al meu cam tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde ideile dobândeau ad-hoc Îndoieli, își făcu loc un ascuțiș de lamă, asemenea unor săbii de Toledo, cu un tăiș care se simte că a lucrat după ce rana sângerează. În discuția aceasta lapidară îi încolți o suspiciune: N-o fi Alex al meu!? Puse instinctiv mâna la gură de frică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dinăuntru, deosebit de bine lucrat, adevărată capodoperă a artei funerare. Se părea că Iorgu și-l rezervase chiar pentru el, ca un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Se anunță o zi caniculară. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbinte din această primăvară. Cerul e mai puțin albastru decât de obicei; poate fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de către soare. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cruce, și multă vreme a fost liniște, până când orașul, atât de tăcut, s-a umplut dintr-o dată de o larmă necunoscută, am auzit glasuri pe care le-am înțeles cu greu pentru că rosteau cuvinte în limba mea, dar de cum răsunară, ascuțișul săbiei se aplecă deasupra ochilor mei iar straja mă privea țintă, fără o vorbă. Atunci s-au apropiat două voci care-mi mai sună și acum în urechi, una întreba de ce casa aceea era păzită și dacă "ușa nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verzui și una roșie îl acoperă tremurând sau stând liniștite, uneori e lună, alteori nu și altceva nimic. Dar iată că de patru nopți, sus, deasupra zării de la miazăzi, stătea nemișcată o stea mare și rotundă cu capetele alungite în ascuțiș de săgeată, ca un ochi luminos. Era ochiul cuiva, însă nu al lui Mavu, căci dacă Mavu ar fi început să-i privească și noaptea, cum s-ar mai fi putut trezi în zori ca să treacă mândru și aprins peste
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se zidească temple noului său zeu Tot, care era de fapt el însuși, iar regele mort fu îmbălsămat și așezat în sarcofag de alabastru într-o mică piramidă de piatră șlefuită, făcută după chipul marilor morminte ce pieriseră o dată cu Atlantida. Ascuțișul piramidei mormintelor regești din Ta Kemet s-a spus de atunci că trebuia să păstreze amintirea Muntelui de Obârșie, născut din ape. Preoții atlanți alungară pe modeștii preoți rome și așezară în țara supusă toată știința și înțelepciunea lor adusă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șoferului să mute fundul mașinii de-acolo, revenind exact în acel loc, din oră în oră și, la fiecare oră, așteptând câte trei minute. Săriră gardul de beton, supraînălțat cu brâu de metal și presărat cu săgeți să julească, în ascuțișurile lor, popoul nebunilor. Întâi Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmă, Fisente. Spitalul avea 18 pavilioane (lunguiețe, turtite, solide), înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia Își făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire, cînd bărbatul care-l ținea Îl lăsă să cadă, pierzîndu-și puterile și cunoștința din pricina fumului care pătrundea prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de idei. Suntem precum libelulele care nu pricep de ce sticla le împiedică să ajungă la lumină. Inteligența înseamnă un ghem de interogații. Întreaga viață este străjuită de semnul întrebării. Ba chiar și moartea. O gândire plată nu poate ajunge la ascuțișurile esenței. Neantul poate fi materia primă a marilor sisteme filosofice. Uneori, misiunea savanților e să explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în capul de oiște al Cosmosului. Să fie, oare, Pământul o rezervație a Căii Lactee? Omul modern
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au avut de-a face cu ea, ei ți-ar fi spus că aceasta stă tot timpul, aproape într-un mod
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în care era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
casa fratelui lor cel întîi-născut, 14. a venit la Iov un sol, care a zis: "Boii arau și măgărițele pășteau lîngă ei. 15. Și s-au aruncat niște Sabeeni asupra lor, i-au luat, și au trecut pe slujitori prin ascuțișul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 16. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, și a aprins oile și pe slujitorii tăi, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]