740 matches
-
fost servită cu carne de porc! Un amănunt trist pe care gazdele l-au scăpat din vedere a dat naștere unui incident nedorit. În acel moment doamna nu mi s-a mai părut drăguță, gestul ei m-a dezamăgit. Am asemuit-o în gând cu nevăstuica pe care tata mi-a adus-o în copilărie, un animăluț dragălaș pufos, cu care m-am jucat, l-am cocoloșit pe perna mea și l-am hrănit cu lapte din palme. Peste noapte tata
TOLERANŢĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342970_a_344299]
-
Tresărise și întârziase, luminată ca de o recunoștere, privindu-mă. Încercai grăbit să găsesc în trecut, ca într-un vraf de imagini, justificarea privirii care se ridica, după fiecare însemnare asupra celor ce se perindau, învăluindu-mă fără ascunziș. Mă asemuia cuiva apropiat, hotîrâi în timp ce ea, fără a mă pierde din ochi, șoptea ceva doctoriței argintii,... poate povestea reîntâlnirii... sau a asemănării... În adânc se mișca o undă ca un început de primăvară, dar eu mă împotriveam crunt de teamă că
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
Și apa de izvor ce-i rece vreau s-o strâng. Și de e vreme rece și timpul e ploios Nu-mi pasă doară focul să îmi trosnească-n vatră Căminul de pe deal ce-i mic și călduros Eu îl asemuiesc cu un castel de piatră. Să șuierare și vântul prin brazii ce-mi trosnesc S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie. Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc Acesta e căminul care aș vrea să îmi
CĂMINUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340226_a_341555]
-
din orașele care nu s-au rupt definitiv de viața satului. Nicolaie Dincă, prolific autor de poezie, proză și dramaturgie, dar și actor cu reale virtuți scenice apreciate în numeroase apariții pe scene românești și de dincolo de graniță, poate fi asemuit, fără teamă că exagerez, regretatului actor de teatru și film - Amza Pelea, creatorul personajului „Nea Mărin”. Este un om de acțiune, plin de vervă, dinamic și expresiv, iubitor de neam și țară, creator de excepție în societatea literară a Slatinei
UMORUL LA EL ACASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378491_a_379820]
-
posibilitate dată de conexiuni de gânduri”. De altfel, filozoful român Constantin Noica (1909-1987) credea că orice om poate avea gânduri, dar nu și idei: „Gândul devine idee abia prin reflexivitate, ca gând al gândului”. Un scriitor și om politic francez asemuia ideile cu diamantele, ele fiind mai greu de găsit, decât de șlefuit. Din punctul de vedere biblic ideea este rădăcina creației. O decizie a Divinității fiind, o predestinare, în sensul cunoașterii mai dinainte sau al preștiinței, un plan de salvare
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
noțiune abstractă în planul concret printr-o comparație prescurtată, ci inversează procedura metaforizării. De pildă: “maria purta rochie senină și un coș în care-și ducea creioanele mai aproape de adevăr”- maria Maria nu are termen de comparație și nu este asemuită cu altceva, nu i se transferă o calitate anume, ci este ea, maria concretă, care își ține creioanele adevărului într-un coș. Astfel termenii metaforei se inversează de la semnificație la concret. Pe fondul unui eros uneori inocent, alteori idilic, versul
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
numai amintindu-mi de Adelina, ideea de-a mă însura în sat și de a trăi ca un gospodar la țară, îmi părea o curată nebunie, o profanare a idealurilor nobile care mai zăceau în mine și pe care le asemuiam cu un Univers frumos, măreț, plin de taine și scânteieri. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (4a) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile porți cununi în dimineți. Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergi Și în orice-mprejurare cauți pe toți să-i înțelegi. Când sărutul ți-este foc te asemuiesc cu vara, De te doare plâns de fluturi,ești la fel ca primăvara, Dacă ploile amare strivesc frunza, ... Citește mai mult Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
necurmat.Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile porți cununi în dimineți.Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergiși în orice-mprejurare cauți pe toți să-i înțelegi.Când sărutul ți-este foc te asemuiesc cu vara,De te doare plâns de fluturi,ești la fel ca primăvara,Dacă ploile amare strivesc frunza, ... XXVI. REVERIA PRIMĂVERII, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Curcubeul își răsfiră degetele jucăușe Prin
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
zilei a opta în Tainele Bisericii și făcând experiența acestei Taine ca și sens profund și esențial al existenței personal-comunitare descoperite deplin în Iisus Hristos. Asumarea unui asemenea proiect deși se realizează în istorie, depășește pentru fiecare creștin, imediatul cotidian, asemuindu-se cu itinerarul „darului" transformat după cuvintele lui Iisus Hristos în „comoara din ceruri". De aceea, darul fiecăruia pentru aici, în vederea unei asemenea construcții, va fi „un dar pentru eternitate". Pentru împlinirea acestui deziderat spiritual care se întinde ca un
TAINA ZILEI A OPTA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381114_a_382443]
-
poeții Nicu Cismaru și Nelu Barbu. Ilorian cu mâinile subțiri ca firele de crini împreunate pe piept, ca în semn de închinăciune, aștepta sărutul prietenilor care lăcrimau la cuvintele duhovnicești exprimate de preotul paroh, Popescu Florea, un preot solid, puternic, asemuind unui voievod, cu un chip trufaș de sfânt, desprins dintr-o icoană. M-a impresionat până la lacrimi slujba completă, (cca. trei ore), pe care, preoții ăștia, tineri, o țin, cum se zice, de ochii lumii. Când, în final, a ținut
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380881_a_382210]
-
să mi te dărui toată. (Smaralde întunecate) Decorul poetic - cel ideatic și cel formal, al expresiei artistice - este uneori de o fragilitate aidoma distanței dintre agonie și extaz. Iată o poezie superbă, pe această muchie de frumos, pe care aș asemui-o, într-un fel (onorant!) de Federico Garcia Lorca (în „Romancero gitano”): Ca un fur de iubire am să vin într-o noapte Și-am să-ți gust cu căldură sărutările toate; Și-am să-ți fur, să-mi sting
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
prezentului râul opac al mitului morții asumate voi fi voi vedea și poate voi ierta începutul miezul de foc al vieții în mocirla umanului apoi pe mine însămi pentru a-mi fi lăsat sufletul sub tălpile aspre ale trecătorilor umbre asemuindu-mi pașii cu șerpii albi și negri încrustați profund în zidurile tunelului lunecării dinaintea câmpului liberului gând negândit Anne Marie Bejliu, 29 septembrie 2014 Referință Bibliografică: liber gând negândit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
de spice șerpuia Din creștet la picioare . Un văl de-argint îți adia De-a umerilor creastă Și-o lacrimă udând cădea Pe-a sânilor fereastră . Iar ochii tăi...ah, se-mpletea Și gândul în visare... Păreai un tot ce-asemuia O apă curgătoare ... Așa erai când te știam Alăturea de mine, Când gemănați ne însoțeam Prin parcuri și grădine Și când pământul se cocea Pe vatra fericirii Iar sufletul nostru ardea În liniștea gândirii . Dar lungă cale a trecut De când
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei chemări esențiale. Ne sperie tot ceea ce pare să fie din exterior, ne sperie toate impulsurile pe care nu putem să le controlăm, ne sperie pentru că le asemuim automat cu animalitatea. Este timpul să depășim aceste clișee, este timpul să înțelegem că suntem ființe raționale și animale în același timp. Haideți să nu mai fugim de natura noastră, haideți să înțelegem că este mai important să simțim pur
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
în față. După un timp autocarul ajunsese într-o zonă deșertica prin care șerpuia drumul iar Vasea rămase cu ochii ațintiți la orizont unde se vedeau niște munți iar deasupra lor albastrul nesfârșit simți că călătoria îi face plăcere se asemui în mintea lui cu un vultur ce se înalță și se desprinde de pământ și zboară liber spre albastrul nesfârșit al cerului. Această comparație îl umplu de plăcere și privind în zare zâmbii bucuros că era din nou un călător
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
care aduce parfum de proaspăt într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei. Dar mai presus de toate, mâinile mamei, ne-au învățat cum să ne împreunăm propriile mâini în rugăciune. Un
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
cafea îi gâdila nările . Maria deschise ochii și pentru o clipă nu realiză unde se află.Însă în acel moment, Victor, intră pe ușa dormitorului, care era larg deschisă. Draperiile erau trase, în cameră , lumina era difuză, astfel încât tânăra îl asemui cu Adonis, eternul zeu al tinereții și frumuseții. Și se simți din nou binecuvântată! Se simți ca o zeiță din vechiul Olimp!. El ținea în mână o tavă pe care se aflau două cești de cafea aburindă și câțiva biscuiți
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
încerc să vorbesc, în cazul căruia chiar este nevoie a prelungi tăcerea și a nu ieși din spațiul ei. Despre tăcerea ca înțelepciune au vorbit filozofii și scriitorii, spunând că uneori tăcerea înseamnă putere și profunzime, filozoful german Arthur Schopenhauer asemuind-o cu un copac de care atârnă fructul numit pace. Este necesar, ca atare, un frâu al limbii, timp în care gândul să discearnă vorbele. „Cel ce slăbește frâul limbii dovedește că e departe de virtute” spunea Pustnicul Avva Isaia
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
Nu-i era ușor, căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foșnitori străluceau în tonuri alternante
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
poarta de sărut / să privești spre infinit, gând duios și nesfârșit...” Și încă o idee interesantă: “Viața mea, / o galerie cu tablouri vii, / poeme mute de atâta culoare și bucurie!” (Galeria mea cu poeme mute) Nu o dată, viața a fost asemuită unei table de șah, populată cu regi, regine, cai, nebuni, pioni. Poeta găsește similitudini interesante. “Regina de alb: Privesc la viața mea ca la o tablă de șah / invadată de nebuni și de cai sălbatici. / Trimit numai gândul la înaintare
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
ca în natură, felurite forme de relief ale sensibilității. De la ondularea blagiană la forțe ce țâșnesc artezian dintr-un suflet care dorește să îmblânzească realitatea lumii. Poeta mi-a sugerat o undă din Fernando Pessoa (heteronimul Alvaro de Campos, freneticul), asemuindu-și și o estetică a iubirii cu neliniști folositoare poemului. Crede că, „asemenea naturii, poezia își arată forțele sale, dar câteodată le ascunde adânc în sine, fiind limitată și fără bariere, luminoasă și întunecată, eternă și trecătoare, săracă și bogată
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
văzduh, îmbătându-mă de fericire? Iar cerul, ghicindu-mi parcă gândul precar, îmi zâmbi îngăduitor și-mi trimise o rază de soare ce-mi gâdilă retina. Am înțeles atunci răspunsul lui și i-am surâs cu o plăcere unică. Am asemuit acest spectacol al micii mele lumi cu un dar divin, ca o binecuvântare asupră-mi, că am suportat în tăcere anterioara mânie dezlănțuită, am plecat smerită capul și, rotindu-mă ușor către răsărit, locul de naștere al adevăratei spiritualități, am
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
spre casa nemuririi În care masa-i plină cu tainele iubirii Răzbate lin spre lume un cânt dumnezeiesc Cu liniște mă umple, plutesc... Oare, iubesc?! SĂRUTUL TĂU Sărutul mi-ai furat timid aseară Îți simt iubirea care mă dezmiardă O-asemuiesc, să știi, c-o floare rară Sunt, oare, mac în lan ce stă să ardă? Mă trec fiori sublimi, seninătate Citesc în ochii tăi ca de cicoare Mai poartă oare-n ei eternitate Sau este o meteahnă... trecătoare? Acel sărut
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]