306 matches
-
a fi deajuns. Să ne vedem fiecare de ale noastre și mâine, la același ceas, o să ne continuăm cisla. Poftă bună și somn ușor. ― Sărut dreapta, părinte, și noapte bună - am răspuns înainte de a ieși pe poarta chiliei bătrânului. Soarele asfințise deja, dar m-a întâmpinat o boare de aer cald, îndemnându-mă să alerg la izvor... M-am bălăcit o vreme, pentru a-mi reveni din iureșul dialogului cu bătrânul. Am pornit spre chilie, cu pas domol. De obicei, la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care stătea pe vine sau se mișca fără zgomot, spălând vase, făcând curățenie în colibă, despuind bananierul, căutând în pădure semințe și fructe. Își țesuse un hamac din fibre de palmier moriche pe care îl atârnă în spatele colibei și de cum asfințea soarele, cu o punctualitate de găină, se așeza în el, închidea ochii și nu-i mai deschidea până când prima rază de lumină nu învăluia laguna. Atunci, începea vânzoleala ei tăcută și s-ar putea spune că sârguința ei se mărginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
continuă să chefuiască. O să-l las să doarmă într-un șanț, zîmbește răutăcios Gheorghe. De fapt, o să-l las în mijlocul drumului. Vino să te pup, propune vesel Ilie. Dacă pici jos, eu nu te car, să știi. Cînd Soarele a asfințit, cei doi moșnegi pornesc înapoi spre casă. Pe la Cîrnitură apar două faruri și mașina tinerilor oprește. Hai, dom' Ilie, suie cu noi. Dar Gheorghe? Ne pare rău, am mai luat doi tineri și nu mai avem un loc în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe pajiște fu piramida. Douăzeci de metri la bază, douăzeci de metri Înălțime: edificiul era perfect echilateral. Toți pereții erau din sticlă; un caroiaj din lemn de culoare Închisă Îi diviza În panouri. Unele panouri reflectau puternic razele soarelui ce asfințea; prin altele se zărea structura internă: mai multe niveluri și pereți despărțitori, tot din lemn de culoare Închisă. Ansamblul voia să evoce un arbore și reușea destul de bine - trunchiul era reprezentat de un cilindru mare ce traversa piramida și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
evoce un arbore și reușea destul de bine - trunchiul era reprezentat de un cilindru mare ce traversa piramida și În care se afla probabil scara centrală. Din clădire ieșeau oameni, singuri sau În grupuri; unii Îmbrăcați, alții goi. Sub soarele ce asfințea făcând iarba să strălucească, totul evoca un film de anticipație. Bruno privi scena timp de două-trei minute; apoi Își luă cortul sub braț și Începu să urce pe prima colină. Domeniul era format din mai multe coline Împădurite, cu luminișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era de patru persoane - cel mai adesea o familie cu doi copii. Se simțiră bine chiar de la Început. Pe terasa orientată spre vest, cu vedere spre portul turistic, puteau să bea un aperitiv, profitând de ultimele raze ale soarelui ce asfințea. Stațiunea naturistă de la Cap d’Agde dispune de trei centre comerciale, de minigolf și centru de Închiriat biciclete, dar pentru a-și atrage clienții mizează, În primul rând, pe plăcerile mai elementare ale plajei și sexului. În fond, ea constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
familiei. Fratele cel mic venise din Statele Unite pentru Înmormântare; era slab, nervos, vizibil stresat, Îmbrăcat cu o eleganță puțin cam excesivă. Annabelle ceruse ca cenușa să-i fie Împrăștiată În grădina casei părintești; dorința Îi fu Îndeplinită. Soarele Începea să asfințească. Era o pulbere - o pulbere aproape albă. Se depuse ușor, ca un văl, peste pământul dintre tufele de trandafiri. În clipa aceea, În depărtare, se auzi semnalul de la barieră. Michel Își aminti după-amiezile În care - avea cincisprezece ani - Annabelle venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o asemenea ontologie sunt funcțiile de undă și, prin intermediul lor, vectorii de stare - de unde posibilitatea analogică de a reda un sens fraternității, simpatiei și iubirii. Mergeau pe drumul spre Ballyconneely; oceanul scânteia la picioarele lor. În depărtare, la orizont, soarele asfințea peste Atlantic. Din ce În ce mai des, Walcott avea impresia că gândirea lui Djerzinski rătăcește pe căi obscure, chiar mistice. Walcott rămânea adeptul unui instrumentalism radical; produs al unei tradiții pragmatice anglo-saxone, marcat de asemeni de lucrările cercului de la Viena, el avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar chiar și așa, ne-am spus că era un semn bun. 32. Kikil avea cei mai buni ochi dintre noi toți, așa că pe el l-am trimis pe cel mai Înalt pisc care se ridica În fața noastră. Soarele a asfințit de două ori Înainte ca mărunțelul să se Întoarcă. - Pământul ăsta se Întinde către Miazănoapte cât vezi cu ochii. Departe-departe de tot, se lăbărțează către Răsărit, dar către Apus nu se vede decât Marea cea mare. De cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
în vraja zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește soarele și pe cer se răsfiră una, cinci, zece mii de stele, apoi soarele răsare, pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către lumina zilei, soarele apune, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie. Când văzu însemnele legiunilor Rapax și Italica, atacă liniile inamice, stricându-le alinierea, și îi fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
decît șifonierul acela. I-am deschis ușa și l-am văzut Înăuntru pe Dumnezeu. Îi era frică. Avea un cap mare, de leu, dar știam că nu e leu, că e Dumnezeu. L-am luat de mînă și, În timp ce soarele asfințea, privind Împreună orașul devastat, i-am spus să nu-i fie frică, că sînt eu cu el” Îi spune Danny DeVito lui Kevin Spacey, În The Big Kahun. BALANȚA SENATORULUI Privind nu demult la televizor Senatorul melcilor, mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cruzi. Noi am fost și rămânem aici din neam în neam cum ne-a fost scris, pentru că tu ești vatra nepieritoare a neamului meu”. În consonanță cu autorul nu pot uita că în august 1936, fascinat de un splendid asfințit de soare pe vârful munților Făgăraș, am făcut un cutremurător jurământ: „Doamne, de-o fi să mor cândva pe câmpul de luptă (erau vădite semne ale declanșării unui nou război) îngăduie-mi să mor pentru Ardeal și pe pământul Ardealului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de argint", Fata Morgana (, mirajul ideii) îl va ucide pe prințul din Levant, care murind, aude un sunet de corn, asemenea eroului din "La Chanson de Roland", dar numai pentru o clipă: "Să suni până mor către cerul senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și cornul sună însă foarte puțin." Un sentiment nostalgic cuprinde baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și cu flori albastre prin păr. În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la Ipotești. Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna asfințește după codri, îngerul iese pe fereastră și se suie la cer, pe-o rază. Călugărul o crede făptură aievea, cu gînd din gîndul său și cu suflet din sufletul său. "O, zice călugărul de-aș muri odată... cu corpul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
veche se răsădeau plantele care rodesc în pământ, se intră în casă nouă, se văruiește sau se spală rufe. Dacă luna e "cu coarnele în jos" e "a ploaie", iar dacă este "cu coarnele în sus", prevestește secetă. Dacă soarele asfințește în nouri roșii sau dacă răsare în ceață înseamnă că va fi vreme rea. Unele plante de leac se strâng "pe rouă", până la răsăritul soarelui, iar altele "pe soare", când roiesc albinele.76 Astfel, semnele vremii dau naștere unui "timp
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
capul, să te omoare, că femeie, că barbat." Și chiar să vedeți d-voastră, că șerpele să-l faci bucăți încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu. Șerpele, dacă îl ucizi, nu moare păn` ce nu asfințește soarele; să-l faci pământ, și el pân la asfințit tot se mișcă. Sf. Soare zice că tare se supără când vede că șerpele a mușcat pe vreun om, se întorcea cu fața, ca să nu vadă..."353 Șarpele înlesnește împlinirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Emmanuel Mounier numea „optimism tragic”: un optimism radical pe ultima sută de metri a peregrinării noastre, însoțit de amintirea norilor și a obstacolelor întâlnite pe cale. Credința creștină ia în serios suferința și moartea!». Apare, astfel, o întrebare imperioasă: «Cum putem asfinți în mod sănătos și sfânt?». Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să fim conștienți că nu există un mod «sfânt» de a trăi și de a muri care să nu trebuiască să fie și «sănătos», adică pe deplin uman
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dotați ai noii generații literare", pentru care "elementul nativ", reprezentat de cadrul târgului botoșănean își pune amprenta în mod fericit 14. Și scriitorul Ludovic Dauș este apreciat pentru romanele scrise în anii '30, cu referire la fresca botoșăneană "solid realizată", Asfințit de oameni, cu temă sămănătoristă. Analizând opera lui Dauș, Călinescu remarcă, la rândul său, originalitatea documentelor înscrise într-un roman cu "mult adevăr istoric nuanțat"15. Călinescu se oprește și asupra operei scriitorului bucovinean Eusebiu Camilar, amintind de creațiile publicate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ajungea acasă. Avea În mână un ziar făcut sul și, de fiecare dată când pronunțam greșit vreun cuvânt, mă atingea ușor pe cap cu el. Ceea ce Însemna că trebuia să o iau de la capăt. De mai multe ori, când soarele asfințea și eram plin de frunze de curmal pe pantofi, Îl rugam pe tata să o lăsăm baltă. Răspunsul lui era, invariabil, același: „Poți avea tot ce vrei”, spunea el, „atât timp cât ești dispus să muncești cât trebuie”. După care o luam
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lungi, a se menține, a se nivela, a se prelungi, a se răsturna, a se ridica, a se scufunda, a se scutura (florile), a se situa, a se strânge, a se umple, a se uni (derivate); ● nereflexive: a apune, a asfinți, a avansa, a bălti, a coti, a rămâne, a răsări, a sta, a staționa, a trăi (primare); a atârna, a devia, a înainta, a încremeni, a înlemni, a ocoli (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) ancora, a (se) înțepeni (derivate). Am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
glosând primele două verbe din fiecare subtip: a se afla "a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție", a se alege (deasupra; despre substanțe) "a fi într-o poziție spațială superioară față de altă substanță", a apune, a asfinți "a dispărea, a se lăsa spre orizont, a fi dincolo de linia orizontului", a (se) ancora "a se fixa, a fi fixat la malul apei". Și în cazul acestei subclase considerarea anumitor unități ca fiind ergative depinde de contextul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]