1,877 matches
-
ales deja bunătățile, Gelule? îl întrebă Matei aruncând o privire peste ce alesese. Da, că mă așteaptă Leontina înfometată. Cum mai merge relația voastră? —Excelent. În curând ne logodim. —Să ai noroc! — Și tu la fel! Când soarele era spre asfințit, Cecilia a fost prima care a propus încheierea petrecerii frumoase a acelei zile. —Să mai mergem pe la casele noastre, că mâine ne așteaptă o zi plină de muncă. —Duminica viitoare ne putem întâlni din nou aici, erau de părere mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de copaci, pe pământ, fiecare pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a așezat ascuns după o tufă și se gândea la cauza incendiului. După un timp și-a dat seama că singurul vinovat de incendiul ivit nu poate să fie decât Dondonel. Timpul a trecut repede, soarele a coborât la asfințit. N-a durat mult și a sosit înserarea apoi repede a căzut întunericul. Dacă a văzut Dondică că Dondonel nu mai apare, a început să-l caute. S-a împiedicat de o cioată, a pipăit-o, s-a așezat pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înspre Cristinești. La un moment dat Crângul a auzit de departe o doină pe care o cânta o voce scăzută și din ce în ce mai voioasă, mai puternică, mai răzbătătoare: Crângule pădure mică Ce i-ai spus lui Ionică Am doinit până l-asfințit La belea nu m-am gândit Este drept, i-adevărat De belea așa am scăpat A sărit din cârca mea Drept în ceafa altuia Acum sunt tare fericit De belea nu sunt iubit Necazurile curg mereu Și gândesc altfel eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o luptă grea timp de șapte zile și șapte nopți și grupul lui Căiță abia își mai putea aduna forțele de atâta luptă. S-au regrupat și priveau osteniți la capul desprins de trupul lui Dardailă care nu murea așteptând asfințitul soarelui. -Prieteni, de acum în colo mai avem un hop de trecut și am scăpat de toate cele potrivnice pentru a elibera Fata pustiului și a ne îndrepta spre locurile noastre. Când au ajuns la Poarta pustiului, armata de șerpi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Căiță unde este ? -Este lângă mine. Trebuie să-i ajuți dacă poți. -Când și-a văzut sfârșitul, Dardailă? -După ce l-am omorât am venit să te salvăm pe tine. -Înseamnă că trebuie să ne grăbim pentru că va muri la asfințitul soarelui și până atunci va încerca să facă ceva rău. După aceea a intrat în castel și a revenit în scurt timp cu un vas care strălucea ca razele de soare, pe care i l-a arătat lui Stup, zicându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sat, căruia îi relatează toată discuția pe care a avut-o cu prietenul lui. Preotul s-a gândit ce s-a gândit, după care a zis: -Ai dreptate dumneata dar și prietenul dumnitale. Într-o zi când soarele aluneca către asfințit, și razele își domoleau din intensitate, prietenii Fănică și Costică treceau prin dreptul bisericii. Amândoi cu câte o undiță în mână se duceau la undit în Bașiu la iazul lui Amarandei. Întâmplător, preotul se afla în curtea bisericii. Când i-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lung până acolo. Vânătorului de lupi nu i-a plăcut întâmplarea. La nici un ceas, a pornit spre crâng. Nu a întâlnit nimic deosebit. A doua zi a mers iar. Aproape o săptămână a fost plecat. S-a întors, într-un asfințit, cu o ditamai lupoaică albă, împușcată. Dintr-o desagă, a scos trei căței bălani, cu părul zbârlit de furie și spaimă. Târgoveții au văzut cu ochii lor ceea ce, până atunci, li se păruse mai mult poveste. Priveau în tăcere lupoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceață. Și-a șters ochii și l-a zărit iar. Înalt, subțire; creștetul alb. Până ceața s-a lăsat la loc. Donna Iulia s-a smiorcăit nițel, și-a scuturat zăpada de pe ghete și a pornit spre casă. Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate nu se va petrece nimic și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Lumina astrelor nu este reflectată deloc la întâmplare; pe boltă, dacă priviți cu atenție cerul, veți zări în fiecare noapte un alt desen. Nu, nu vă uitați la stele! E vorba de razele întoarse spre înalt! Configurația lor, după fiecare asfințit, este mereu alta. Asta înseamnă că interioarele construcției au o geometrie schimbătoare; toate coridoarele sunt, din vreme în vreme, orientate altfel! Doar zeii știu, cu adevărat, ce se petrece în labirint... Voința lor este cu mult mai puternică decât știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului..." Unii critici (cum este Vladimir Streinu) au considerat acest vis ca fiind dovada grăitoare pentru triada crailor, număr care îl exclude pe Pirgu, dar îl include pe Povestitor. Alții l-au ignorat pe acesta din urmă, oferindu-i locul lui
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
au bani și timp pentru cărți și spectacole. Toți se grăbesc undeva. Sunt atât de grăbiți încât nici ei - nici măcar ei, studenții! - nu mai au timp să vadă ce frumos au ruginit frunzele și ce spectacol multicolor oferă cerul la asfințit, pe gratis. Treptat apar în autobuz diverși funcționari. Cei între două vârste sunt apatici, obosiți, înlemniți clar pe dinăuntru. Cei mai tineri sunt îmbrăcați în costume închise la culoare, poartă lap-top-uri în mâini și pe chip o autosuficiență pentru care
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
o carte intitulată "The Mystery of the Last Supper", profesorul britanic a încercat să explice toate contradicțiile care îi intrigă pe istorici de multe secole. "Iată problema: experții în Biblie și toți creștinii cred că ultima cină a început după asfințit, joi seara, iar crucificarea lui Iisus a avut loc dimineața următoare, vineri, aproximativ în jurul orei 09.00. Procesele lui Iisus au avut loc în zone diferite din Ierusalim. Experții au parcurs Ierusalimul cu un cronometru pentru a verifica dacă era
Cina cea de taină ar fi avut loc miercurea şi nu în Joia cea mare () [Corola-journal/Journalistic/70304_a_71629]
-
iar eu urmăream cum înainta noaptea lespede după lespede, coagulând binecuvântările sfinților în pete de întuneric. Dar ieri, de exemplu, îmbrățișându-ți corpul în timp ce așteptam ca bunăvoința medicamentului să mă salveze de tresăririle memoriei, mi-a venit în gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
De ce, când scade seara și ajungla noi/ lumini din stele nemaiîncercate/ tu pui pe gura lumii mari lăcate/ și tragi căruța vremii înapoi?/ De ce, în fine (dar există fine?),/ te străduiești să cred că ai murit/ când mă străpunge dinspre asfințit/ aceeași suliță și-aceleași spine?"(I) Sunt lucruri pe care le-am mai auzit, parcă, undeva, dar altfel; trezesc emoția, participarea; simți nevoia să intri în dialog, să-ți spui punctul de vedere, ceea ce pentru orice scriitor înseamnă o reușită
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
al absurdului cosmic. Ori a dispărea în vria absurdității transpersonale (o modalitate de sinucidere în efigie): "Cîntecul curge și saltă / se domolește pe ape plutind în trupul meu. / Presimt succesiunea sinucigașă a anotimpurilor / și flautul întunericului, / simt foșnetul curgerii planetare - / asfințitul ca o lacrimă de înger. // Și în privire - convoaie de copaci și zgîrie-nori / dansul păpădiei / și plînsul peniței / în tușul care-mi înfăptuiește dispariția" (Hipersensibil). De cele mai multe ori asistăm la starea de criză a unei lumi ce se mistuie în
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
elegia "Pâine și vin". Cuvântul timp în acest context are același înțeles ca la Daniel Corbu, de eon sau Aion, cum preferă să spună dr. Jung, de vârstă a lumii căreia și noi îi aparținem. Odată cu părăsirea lumii de către Zeu, asfințitul acestui timp al lumii se îndreaptă către noapte. Noaptea lumii își revarsă acum bezna. Acum niciun zeu nu mai strânge laolaltă către sine, oamenii și lucrurile, spre a chivernisi istoria lumii și sălășluirea omului în ea. Zeul și Zeii au
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
tăvi încărcate de bu-nătăți și adieri fierbinți chemând înserarea prin lama duduitului de motoare, piețe și hale și arcuri de triumf, bulevar-de, autostrăzi, leșinul vertijului multicolor sorbindu-ți sângele, alei și copaci și turnuri de fier și pajiști incendiate de asfințituri." (p. 202) Se simte în aceste rânduri seducător-copleșitoare o viziune neopascaliană, de tip Le Clezio: omul devine o cantitate neglijabilă (trestie gânditoare?) în fața agresiunii metropolei tentaculare. La fel de priceput ca în descrierea mediilor sociale se arată a fi Radu Aldulescu și
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
Gabriel Dimisianu Am citit zilele trecute romanul postum al lui Mihail Crama, Călător spre porțile asfințitului, publicat în 2006 de editura „Cartea Românească" Nu s-a bucurat de ecouri, ceea ce era de prevăzut. În viață fiind, discreția l-a însoțit în toate pe Mihail Crama și cu atât mai mult după dispariția lui fizică, întâmplată în
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
totuși la romanul postum, amintit la începutul acestor însemnări. Nu este prima scriere epică a lui Crama căruia îi apăruse, în 1986, romanul Singurătatea din urmă, construit pe elemente autobiografice. Era vorba acolo despre copilărie și adolescență. Călător spre porțile asfințitului reia, după cât îmi dau seama, acel fir narativ, spre a reconstitui tinerețea și maturitatea unui erou care e Crama însuși. Deși, la drept vorbind, nu Mihail Crama este vizat în roman ci Eugen Enăchescu, numele real al scriitorului, omul care
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
vezi sonetele La lună, Culcates romanițe, dar mai ales Boul, mică reușită fără vîrstă): „ De-a pururi trist, în mijlocul cîmpiei, Voinicul bou privește înainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. [...] Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveștmîntînd senina lui tăcere Într-un mister de umbre călătoare. El pleacă trist, să cate mîngâiere, Urmînd pe jos un lung șir de cucoare, Ce cîntă-n zbor o notă de durere“, Majoritatea comentatorilor au afirmat că Italia i-
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
vreo hibă-a Naturii Al lumii punct mort, veriga slăbită, Firul de descurcat care-n sfârșit să ne poarte În miezul unei adevăr. Privirea discerne-mprejur Mintea ia urma, dezbină, pune de-acord În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
1 aprilie din anul 33", a declarat pentru ziarul Times, profesorul Colin Humphreys. Totodată, potrivit acestuia, răstignirea a avut loc pe 3 aprilie, iar învierea pe 5, în anul 33. Adepții religiei ortodoxe cred că ultima cină a început după asfințit, joi seara, iar răstignirea lui Iisus a avut loc dimineața următoare, vineri, aproximativ în jurul orei 09.00. "Procesele lui Iisus au avut loc în zone diferite din Ierusalim. Experții au parcurs Ierusalimul cu un cronometru pentru a verifica dacă era
Ipoteza care schimbă totul. Joia Mare, sărbătorită degeaba by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62372_a_63697]
-
Dana Diaconu Care este soarta literaturii acum cînd începutul de secol se vede ca o punte între epoca tiparului și aceea a digitalului, cînd asistăm la „asfințitul constelației Gutenberg” și la „iminenta instalare a unei ere digitale”? - este întrebarea care declanșează reflecția și aventura din romanul Dublinesca al scriitorului spaniol Enrique Vila-Matas (n. 1948), apărut în 2010 la editura barceloneză Seix Barral. Protagonistul, un alterego al autorului
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]