380 matches
-
văd cum vin ca un stol de păsări întunecate, se năpustesc asupra mea, mă apucă, vai mie, așa, loviți-mă, se tem că orașul va fi trecut prin foc și sabie, se tem de răzbunarea soldaților pe care i-am asmuțit, dar așa trebuia, împotriva cetății sfinte. Acum apărați-vă, da, loviți, loviți, mai întâi în mine, adevărul e de partea voastră, o, stăpânii mei. Îi vor birui pe soldați, vor birui cuvântul și dragostea, vor ieși din pustiuri și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mânie este însuși subiectul Iliadei. Îi spune mamei sale, tocmai în clipa în care e gata să plece la luptă ca să-l răzbune pe Patrocles omorându-l pe Hector: „Piară vrajba sădită în zei și oameni, piară mânia care-l asmute și îl îndârjește chiar și pe omul cu mintea întreagă și care ne varsă în suflet ceva cu mult mai dulce ca mierea, umplându-l însă cu fum.“ Doar Ahile putea să spună că mânia este ca mierea și mierea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
elimină pe visători și îi zdrobește. Prospero, care, spre pierzania sa, privise prea mult la tâlcul constelațiilor, devine, cu ajutorul lor, stăpân peste tot ce pierduse, restabilind buna cumpănă dintre ce i se cuvenea și ce i se luase. Dar nu asmuțind asupra uzurpatorilor oștiri de duhuri răzbunătoare, ci operând asupra conștiințelor lor. Și nici practicând le grand oeuvre ca să scoată aur din piatra filozofală. Prospero, oricât de mare i-ar fi puterea asupra spiritelor și asupra elementelor, oricât de bine ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mânie este însuși subiectul Iliadei. Îi spune mamei sale, tocmai în clipa în care e gata să plece la luptă ca să-l răzbune pe Patrocles omorându-l pe Hector: „Piară vrajba sădită în zei și oameni, piară mânia care-l asmute și îl îndârjește chiar și pe omul cu mintea întreagă și care ne varsă în suflet ceva cu mult mai dulce ca mierea, umplându-l însă cu fum.“ Doar Ahile putea să spună că mânia este ca mierea și mierea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
elimină pe visători și îi zdrobește. Prospero, care, spre pierzania sa, privise prea mult la tâlcul constelațiilor, devine, cu ajutorul lor, stăpân peste tot ce pierduse, restabilind buna cumpănă dintre ce i se cuvenea și ce i se luase. Dar nu asmuțind asupra uzurpatorilor oștiri de duhuri răzbunătoare, ci operând asupra conștiințelor lor. Și nici practicând le grand oeuvre ca să scoată aur din piatra filozofală. Prospero, oricât de mare i-ar fi puterea asupra spiritelor și asupra elementelor, oricât de bine ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare acolo o lăsa fără suflare. „Vânători“, scrise Drusus, molipsit de neliniștea mamei. „Îndată ce mistrețul iese la loc deschis, asmut câinii împotriva lui.“ În fiecare dimineață, familia aștepta zadarnic vești. Într-o noapte, Gajus - care dormea din ce în ce mai rău și mai puțin - își spuse că, poate, fratele lui cel mare și puternic nu avea să se mai întoarcă acasă. Iar Drusus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Într-o piesă În care nu se știe niciodată cine pe cine mănâncă, cine e lupul și cine oaia, cine se lasă să cadă victimă și cine este agresor. După Întâmplarea aceea, nu am mai simțit nici o curiozitate să-l asmut pe Leul Împotriva altor câini, iar când vedeam că se apropia vreunul, Îl alungam cu pietre, ca să nu mai aibă loc Încăierarea. Plăcerea candidă a violenței trecuse; mai exact, eu Îmi asumasem această experiență și nu mă mai interesa. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stinge lumina. „Pentru a fugări și calul și călărețul, este nevoie de câini mari, care popular se mai numesc și câini alani. Aceștia se hrănesc de către stăpânii lor, și se hrănesc pentru a fi feroce și mușcători; și stăpânii Îi asmut asupra dușmanilor sau adversarilor; și amintiții câini trebuie să fie Îmbrăcați sau Înfășați cu piele de măgar sau bivol pentru două motive: Primul motiv este ca să nu-l ardă focul pe care câinele Îl poartă Într-un vas de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așa ceva. Și ce diversitate, Doamne Dumnezeule! — Hai, spune legenda. — Imediat. Ei bine, într-un târg portughez trăia un pirotehnist sau fogueteiro, și el avea o nevastă nespus de frumoasă, care îi era toată mângâierea, încântarea și mândria. Îi plăcea să asmută, așa-zicând, invidia celorlalți muritori și-o plimba cu sine parcă spunându-le: O vedeți pe femeia asta? Vă place, da, nu-i așa? Ei bine, e a mea, doar a mea! Și vai de voi, ceilalți! Nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dar mâine, Își aminti, e vineri. Oficiul telefonic e Închis. Putea să sune la tatăl său și să-l roage să apeleze la relațiile sale. Săptămâna viitoare vor năvăli peste el zugravii și vopsitorii pe care tatăl său i-a asmuțit asupra lui. Era oare mai bine să plece mâine În Cipru? În insulele Galápagos? Sau măcar la pensiunea micuță din Magdiel? Brusc, Fima Își schimbă părerea. Văzu situația Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simtă bine-venit, dar, în egală măsură, eu îl tratasem cu cele mai bune maniere. Ceea ce era mai mult decât se putea spune despre felul în care mă tratase James pe mine. Oare nu-i făcusem cafea? Oare nu renunțasem să asmut câinii asupra lui? Nu c-am fi avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
despre felul în care mă tratase James pe mine. Oare nu-i făcusem cafea? Oare nu renunțasem să asmut câinii asupra lui? Nu c-am fi avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Noi căutăm niște tipi răi pe bune, care au o mașină ca a ta și care s-ar putea să fie În clubul tău. Bidwell ridică din umeri. — Și de ce v-aș ajuta io? — Pentru că dacă nu ne ajuți, Îl asmut pe partenerul meu pe tine. — Aha, și dup-aia să mă știe toată lumea că-s un căcăcios de turnător! — Nici vorbă de așa ceva! Și nici nu trebuie să ne zici nimic. Te uiți pe lista asta și arăți cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cum zice neamțul Încât Ali Străilaș s-a interesat, întrebând: cum de este așa un cald lui neamțu', pe așa un rece ud? Iar Braiu, flăcăul cel neastâmpărat, cel șturlubatic și cel zburdalnic, văzând că l-a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru să răspundă Însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, Începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la Îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupînd firul discuțiilor, Întrebă, părînd a Întreba Într-o doară, dacă judecătorul este acasă. Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu spinarea dreaptă, și asculta flecăreala lui Lebedev, care se înfierbântase la maximum. — E o idee vicleană și ironică, o idee cu dedesubturi! profită Lebedev, cu nesaț, de paradoxul lui Evgheni Pavlovici. O idee rostită cu scopul de a-i asmuți la bătaie pe adversari, dar o idee exactă! Pentru că sunteți un glumeț și un cavalerist din lumea mondenă (deși nu lipsit de calități!) și nu știți nici singur în ce măsură ideea dumneavoastră e o idee profundă, o idee exactă! Da. Legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
între ramurile executivă, legislativă și judiciară, au ca obiectiv evitarea concentrării puterii în mâinile unei persoane (președintele) sau unei ramuri a guvernării, precum și situații în care o majoritate de jumătate plus unu poate afecta drepturile unei minorități, majoritatea putând fi asmuțită împotriva unei minorități de către un conducător sau o instituție ce se bazează pe suportul segmentului majoritar al votanților. Tradiția politică americană de la începuturile Uniunii în secolul al XVIII-lea a fost de a păstra principiul republicanismului (domnia legii, respectarea drepturilor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
românești, 1953). Bineînțeles că vechii ideologi cominterniști au simțit imediat primejdiile potențiale din teoria profesorului Papu și au întreținut cu mare abilitate o adversitate destul de gălăgioasă între diverse grupări rivale din viața literară. N-a fost prea greu să-i asmuți pe scriitori împotriva specificului național, deoarece acesta devenea vulnerabil prin grandomania lui Nicolae Ceaușescu, în pornirea lui de a se înscrie într-o tradiție domnitoare națională, de la Burebista și Decebal până la Ștefan cel Mare și Alexandru Ioan Cuza. Astfel, nenorocita
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pământ însumau, după împroprietăririle interbelice succesive, 89,6% din suprafața cultivabilă a țării, moșierii, doar 10,4%. Existau și țărani cu pământ puțin sau deloc, care munceau la alții, așa-numitul proletariat agricol, în număr nesemnificativ. Acest proletariat agricol trebuia asmuțit împotriva marii mase a țăranilor așezați, care își lucrau pământul. Dușmanul principal nu era moșierul, ci așa- numitul chiabur, țăranul înstărit. Georgescu și Iliu con struiesc deci o realitate cu totul paralelă, un sat de operetă, al bunei lumini, în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
deschisă A: o urați. B: DESCHISĂ. ... că nu eram membru de partid. A: da. B: deschisă Înseamnă că-i băga pe toți acolo cu japca. A: așa B: și care-l făcea pă PLEȘU OLIGOFREN și care te dădea AFARĂ ASMUȚIND toți colegii Împotriva TA și care făcea TEROARE ca MOD DE VIAȚĂ al ei șialesese TEROAREA A: o urați? B: n-o uram. O detestam. o disprețuiam. A: dar mă mir. un om superior pe dumneavoastră ar fi trebuit să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]