1,837 matches
-
teoria heliocentrică determinând constantele unui model geometric pentru teoria heliocentrică și dezvoltând metode de calcul a pozițiilor planetelor utilizând modelul. El ar fi putut folosi instrumente trigonometrice disponibile la acea vreme, fiind contemporan cu Hiparh. În secolul al IX-lea, astronomul afgan Ja'far ibn Muhammad Abu Ma'shar al-Balkhi a dezvoltat un model planetar ce poate fi interpretat ca model heliocentric. Aceasta se datorează revoluțiilor orbitale ale planetelor date ca revoluții heliocentrice și nu ca revoluții geocentrice. Lucrarea sa privind
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
lui Ptolemeu, în care Pământul era centrul universului și toate corpurile cerești orbitează în jurul lui. Un compromis geocentric a venit dinspre systemul tychonic, în care Soarele se rotea în jurul Pământului, iar planetele se roteau în jurul Soarelui ca în modelul copernican. Astronomii iezuiți din Roma au fost la început nereceptivi la modelul lui Tycho; cel mai important dintre ei, Clavius, a comentat că Tycho „derutează toată astronomia, pentru că el vrea ca Marte să fie inferior Soarelui”. Dar, pe măsură ce controversa s-a dezvoltat
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
consideră că masa unei planete nu poate fi neglijată în raport cu masa Soarelui, centrul de gravitație al sistemului solar este diferit de centrul Soarelui. (masele planetelor, dintre care cea mai masivă este Jupiter, reprezintă 0,14% din masa Soarelui.) Deci, un astronom ipotetic de pe o planetă extrasolară ar observa o fluctuație a mișcării Soarelui. Renunțarea totală la conceptul de „corp în repaus” se leagă de principiul relativității. În timp ce, presupunând că universul este nemărginit, a devenit clar că nu există o poziție privilegiată
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
după modelul vechi din cronicile erei lui Sejong. Sejong a mai dorit de asemenea să reformeze calendarul coreean care la timpul acela se baza pe latitudinea capitalei chineze. Așadar, pentru prima oara în istoria coreeană, regele i-a pus pe astronomi să creeze un calendar bazat pe latitudinea capitalei Coreei, Seul. Acest nou sistem a permis astronomilor să prezică destul de precis eclipsele solare sau de luna. În domeniul medicinei tradiționale, două tratate importante au fost scrise în timpul domniei lui. Acestea erau
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
calendarul coreean care la timpul acela se baza pe latitudinea capitalei chineze. Așadar, pentru prima oara în istoria coreeană, regele i-a pus pe astronomi să creeze un calendar bazat pe latitudinea capitalei Coreei, Seul. Acest nou sistem a permis astronomilor să prezică destul de precis eclipsele solare sau de luna. În domeniul medicinei tradiționale, două tratate importante au fost scrise în timpul domniei lui. Acestea erau: Hyangyak chipsongbang și Uibang yuchwi, ele reprezentând conform spuselor istoricului Kim Yung Sik eforturile coreenilor de
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
(n. 20 iulie 1855, Paris - d. 28 septembrie 1928) a fost un astronom și alpinist francez. Fiul său, Robert (1892-1991), a fost co-director al Michelin & Cie, apoi președinte al societății Citroën (1950-1958). Fiu al matematicianului și astronomului Victor Alexandre Puiseux, Pierre Henti Puiseux s-a născut în Paris, la 20 iulie 1855. Și-
Pierre Henri Puiseux () [Corola-website/Science/332993_a_334322]
-
(n. 20 iulie 1855, Paris - d. 28 septembrie 1928) a fost un astronom și alpinist francez. Fiul său, Robert (1892-1991), a fost co-director al Michelin & Cie, apoi președinte al societății Citroën (1950-1958). Fiu al matematicianului și astronomului Victor Alexandre Puiseux, Pierre Henti Puiseux s-a născut în Paris, la 20 iulie 1855. Și-a făcut studiile la École normale supérieure din Paris. A obținut agregația de matematici în 1878 și a devenit astronom la Observatorul din Paris
Pierre Henri Puiseux () [Corola-website/Science/332993_a_334322]
-
Fiu al matematicianului și astronomului Victor Alexandre Puiseux, Pierre Henti Puiseux s-a născut în Paris, la 20 iulie 1855. Și-a făcut studiile la École normale supérieure din Paris. A obținut agregația de matematici în 1878 și a devenit astronom la Observatorul din Paris în 1885. A lucrat și conferențiar de matematici la Facultatea de Științe din Paris. A fost ales membru al Academiei Franceze de Științe (secția astronomie) în 1912. Lucrările lui Pierre Puiseux se referă la aberația luminii
Pierre Henri Puiseux () [Corola-website/Science/332993_a_334322]
-
cunoștință cu Galileo Galilei și Benedetto Castelli, care l-au stimulat să studieze matematica. Începând din 1629 a funcționat ca profesor de matematică la Universitatea din Bologna. În 1629 a fost invitat la Catedra de astronomie, devenită vacantă prin decesul astronomului Giovanni Antonio Magini. În 1626 a inventat metoda indivizibililor pentru determinarea ariilor și volumelor corpurilor și s-a ocupat și de problema mișcării. Metoda indivizibililor va ocupa un loc important, unul intermediar între metoda exhaustivă și cea infinitezimală. Această metodă
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
(n. 29 septembrie 1765 - d. 31 august 1834) a fost un astronom german cunoscut drept descoperitor al asteroidului 3 Juno. Harding s-a născut la Lauenburg și a studiat teologia la Universitatea Göttingen. În 1796, Johann Hieronymus Schröter l-a angajat pe Harding să-l mediteze pe fiul său. Schröter era pasionat
Karl Ludwig Harding () [Corola-website/Science/323603_a_324932]
-
Sir John Frederick William Herschel (n. 7 martie 1792, d. 11 mai 1871) a fost matematician, astronom și chimist englez, fiul astronomului Sir William Herschel. Se naște în Slough, oraș al comitatului englez Berkshire. În 1809 intră la Universitatea Cambridge. Încheie în 1813, ca șef de promoție ("Senior wrangler"). Este prieten cu matematicienii Charles Babbage și George
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
Sir John Frederick William Herschel (n. 7 martie 1792, d. 11 mai 1871) a fost matematician, astronom și chimist englez, fiul astronomului Sir William Herschel. Se naște în Slough, oraș al comitatului englez Berkshire. În 1809 intră la Universitatea Cambridge. Încheie în 1813, ca șef de promoție ("Senior wrangler"). Este prieten cu matematicienii Charles Babbage și George Peacock. În 1829 se căsătorește
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea razei solare este de: adică de circa 109 ori raza
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
(rusă: "Лев Александрович Окулич", pol.: "Lev Okulicz", fr.: "Lev Ocoulitch ")- a fost un astronom basarabean de origine probabilă poloneză, care a colaborat în anii interbelici cu Nicolae Donici. În anii precedenți revoluției din Octombrie a publicat în analele Observatorului Pulkovo. Soția lui Oculici a fost profesoară de astronomie la Universitatea din Petrograd în aceeași
Lev Oculici () [Corola-website/Science/321552_a_322881]
-
problema celor trei corpuri"” și a echinocțiilor, într-un memoriu referitor la "precesia echinocțiilor", publicat în 1749. Acest fenomen astronomic, a cărui perioadă este de aproximativ 26000 de ani (mai exact 25765 de ani), fusese observat și descris de către marele astronom al antichității Hiparh, dar o explicație științifică nu fusese încă găsită. Newton sugerase că o cauză a acestui fenomen constă în acțiunea forțelor de gravitație asupra corpurilor care nu sunt perfect sferice (cum este și cazul globului pământesc). D'Alembert
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
(n. 1/13 septembrie 1874, "Petricani", Chișinău, Imperiul Rus - d. 1960, 22 noiembrie 1960, Puget-Théniers, Alpes-Maritimes, Franța) a fost un astronom român originar din Basarabia. A fost fiul familiei nobililor Nicolae A. Donici și Limonia Macri, strănepotul fabulistului Alexandru Donici și stră-strănepotul legislatorului Andronache Donici, rudă a generalului Matei Donici și a scriitorului Leon Donici (Dobronravov) (pe linie maternă). A urmat
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
Donici (Dobronravov) (pe linie maternă). A urmat cursurile liceului Richelieu din Odesa (promoția 1893) și ale Universității din Odesa. După absolvirea cu distincție a universității în 1897 a plecat la Sankt Petersburg unde și-a început cariera științifică sub conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanți astronomi ruși ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Kostinskii. După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societății Astronomice din
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
din Odesa. După absolvirea cu distincție a universității în 1897 a plecat la Sankt Petersburg unde și-a început cariera științifică sub conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanți astronomi ruși ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Kostinskii. După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societății Astronomice din Rusia (1904), N. Donici a prezentat la ședința Societății un referat detaliat despre lucrările sale și despre
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
(n. 30 mai 1854, Câmpulung - d. 30 ianuarie 1897, Craiova) a fost un matematician român, astronom, membru corespondent (1889) al Academiei Române. A avut lucrări privind mișcarea Lunii; studii asupra variației gravitației cu latitudinea; s-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Române de Stiinte, al cărei prim președinte a fost, în 1897; membru corespondent al Academiei Române
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
(n. 10 noiembrie 1695, Old Sarum, Wiltshire - d. 6 noiembrie 1771) a fost un medic și astronom amator englez, fiind cunoscut pentru că a descoperit Nebuloasa Crabului în anul 1731. s-a înscris la 4 aprilie 1712, pentru a studia medicina, la "Christ Church din Oxford". După ce a absolvit cursurile de medicină în 1718, Bevis a petrecut mai
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
Bevis a petrecut mai mulți ani în Franța și Italia, continuându-și studiile de medicină. După ce s-a întors în Anglia, Bevis și-a deschis un cabinet de medicină la Londra, pe la sfârșitul deceniului al treilea; totodată a lucrat ca astronom amator. În 1731, Bevis a fost primul care a observat Nebuloasa Crabului, cu 27 de ani înainte ca Charles Messier să o redescopere, în mod independent în 1758. Munca și catalogul lui Messier câștigând în popularitate, de-a lungul anilor
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
reduse care păreau a se mișca odată cu planeta. Pentru a nu lăsa dubii cu privire la paternitatea descoperii, pe care era însă insuficient pregătit să o anunțe în mod public, i-a trimis pe 25 iulie 1610 lui Johannes Kepler, și celorlalți astronomi ai vremii, următoarea anagramă "smaismrmilmepoetaleumibunenugttauiras". Kepler a găsit următoarea soluție a anagramei "Salve umbistineum geminatum Martia proles" („Salutări, sfere duble, copii ai lui Marte”) fapt constat ulterior a fi adevărat de astronomul Asaph Hall, care a descoperit că planeta Marte
Anagramă () [Corola-website/Science/317759_a_319088]
-
25 iulie 1610 lui Johannes Kepler, și celorlalți astronomi ai vremii, următoarea anagramă "smaismrmilmepoetaleumibunenugttauiras". Kepler a găsit următoarea soluție a anagramei "Salve umbistineum geminatum Martia proles" („Salutări, sfere duble, copii ai lui Marte”) fapt constat ulterior a fi adevărat de astronomul Asaph Hall, care a descoperit că planeta Marte are două luni mici numite, Phobos și Deimos. În fapt, anagrama originală trimisă de Galilei nu avea absolut nicio legătură cu Marte, ci cu planeta Saturn, soluția reală a anagramei fiind "„Altissimum
Anagramă () [Corola-website/Science/317759_a_319088]
-
Commonwealth". Acțiunea începe în anul 2380, în care omenirea stăpânește tehnologia găurii de vierme de peste 300 de ani, mulțumită muncii lui Nigel Sheldon și Ozzie Isaacs, colonizând zeci de planete răspândite pe sute de ani lumină. Pe o planetă îndepărtată, astronomul Dudley Bose realizează prima observare detaliată a unui eveniment astronomic cunoscut sub denumirea Învăluirea Perechii Dyson: două stele, situate la aproximativ 1.000 de ani-lumină de Pământ (la 750 de ani lumină de marginea spațiului Commonwealth-ului), par să fi dispărut
Steaua Pandorei () [Corola-website/Science/323496_a_324825]
-
Swan Leavitt și Antonia Maury, studii efectiuate pe baza muncii lui Williamina Fleming. În anii ’20, fizicianul indian Megh Nad Saha a dezvoltat teoria ionizării prin extinderea unor idei bine cunoscute în chimia fizică aparținând disociației moleculelor spre ionizarea atomilor. Astronomul de la Harvard, Cecilia Payne-Gaposchkin a demonstrat că secvență spectrala OBAFGKM este depinde de temeratură. Clasele spectrale sunt divizate de cifrele arabe. De exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]