1,573 matches
-
Ca măsură de prevedere, Mișu luă totuși mătura. Mariana, cu un halat aruncat neglijent peste desuurile roșii, luă la nimereală o tigaie. Ciocăniturile se opriseră. Mariana își puse urechea la ușă - nimic. Încercă să vadă ceva pe gaura cheii - o astupase tot ea, acum câteva luni, când fusese răpit Popa prima dată. Astfel, Mișu cu mătura, Mariana cu tigaia și aproape indecentă, deschiseră ușa - întuneric. Și deodată, zeci de blițuri îi imortalizară. Un microfon apăru direct sub nasul lui Mișu: - Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de bine să ții și să fii ținut. Aaah, nu, din păcate n‑am voie să merg până la capăt, fiindcă ea îmi controlează lenjeria și caută urmele astea, alături de petele de căcat și găurile care trebuie cârpite. În timp ce eu îi astup ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare însă, căci pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vie, jupuindu‑l de coajă. Apoi, continuă Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum amorțeala din ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo se răspândea un miros acrișor În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici cu labilitatea psihică. Nu există boli mintale pe care să le poți evita. Eu, Însă, trebuia doar să acord prioritate dorinței de a menține contactul cu exteriorul. De aceea mi-am astupat urechile ca să nu mai aud nici o voce și am Încercat să mă Întorc În camera În care mă aștepta Keiko Kataoka. Exista În camera aceea ceva ce mă putea ajuta să depășesc teama de disiparea personalității. Era ceva foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la școală. Era ideea lui, eu nu mai folosisem niciodată așa ceva. Mai Întâi Îi introduse lui Noriko În urechi niște dopuri din burete, În formă de cilindru, de tipul celor folosite de spectatori la cursele de mașini. Apoi i le astupă cu plastilină, după care Îi acoperi urechile cu un set de căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui Noriko, care și așa era prea mare, părea acum imens. Bărbatul Îi legă ambele mâini cu un cordon de yukata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
această situație, în care formele iau locul esenței. În acest sens, Petru Lascău ne spune: „Produsul religiilor noastre este mai degrabă, slujba sau serviciul, decât caracterul asemănător al lui Hristos. Și când larma slujbei se ridică spre cer, Divinitatea Își astupă urechile. Sărbătorile și slujbele, ritualurile și închinările nu pot sta alături de lipsa de caracter. Dreptatea și neprihănirea trebuie să fie ape limpezi, care să curgă viu și etern de sub altarul religiilor noastre... educația produce păcătoși cu diplomă. Religia, păcătoși religioși
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
început să se zbată încercând să se strecoare din brațele lui. A deschis gura să țipe. Nu știa dacă este în stare, dar a încercat. I se uscase cerul gurii de surpriză și teamă. Atent la mimica ei, i-a astupat gura prin altă încercare de sărut, de data asta mult mai lung, apăsat, cu violență, împingându-i mult capul pe spate. A ținut-o așa până a simțit că nu mai are putere să se zbată. Ea era amețită. Aproape
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu aude. Își astupă urechile cu voință și se îndreptă către poartă. Puștiul care stătea gard în gard cu ea nu se lăsă și ieși în stradă, așteptând băbuța să iasă și să încuie poarta. Sofica își târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
a transporta petrecăreții unei nunți unde naș era însuși primarul comunei cu pricina. Vestea ajunsese și la urechile primului ministru care l-a sunat imediat și i-a pus sula în coaste să rezolve cazul cum o ști numai să astupe gura presei. Prea multe se adunase în ultimul timp, iar popularitatea partidului începea să scadă simțitor, față de alegerile care-i propulsase la guvernare. Telefonul suna cu insistență. Văzând că apelantul nu renunță până la urmă se uită pe ecranul mobilului său
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
se rupă, Nici înainte n-o să știm, nici după, Tu, ce-ai cântat și eu, ce-o să ascult. O să dispară armonia-n trupă Și sunetul va fi pierit demult, Iar cântecul s-o pierde în tumult, Când zgomotul urechea o astupă. De va plesni și firul din arcuș, Vor răguși toți îngerii și sfinții, Cum balamaua scârție în uși Și în sertare se coclesc arginții, Iar fructele prea verzi de corcoduș Ne strepezesc și sufletul și dinții. MONOPOL Această iarnă are-aceeași
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
Lacrimile corpului, care luptă în nesomn cu durerea facerii creației: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. / Flori peste fire de mari / îmi luminează din larg - / aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului. Destinul îți sapă tranșeele și ți le astupă de multe ori când ai nevoia de a te apăra, de a te simți protejat. Devii un dramatic când cauți să spargi zidurile care îți mărginesc fiindul și baierele se întind la fiecare forțare la ceea ce vrei să nu mai
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
Ce susțineau cândva/ Altarul iubirii, p.23), tardivitatea ( Privește cum se desfrunzesc păduri,/ Dezvăluindu-și limpede misterul,/ Cum ramuri goale țin pe brațe răni,/ Să nu se prăbușească în noi cerul, p122), referentul homeric (Așa cum mă-nvățară vechii greci,/ Mi-astup urechile când trec prin mare, p.32), sensibilitatea feminină ‒ elevată, subtilă și totuși sinceră ‒ dau o notă aparte poeziei (regretul feminin vs dorința masculină). Eroticul feminin, în poezia Domniței Flori Neaga, poartă, nu doar ca o nostalgie, amprenta literaturii medievale
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
își pierd limitele în fiecare literă crește fragmentul - ecou al cerului răsari în tăcere mut de frumusețea ochiului de apă adâncă strălucire înaltă răscolire regăsire la capătul-început de drum sub ramurile care bat veșnic toba ascultării și dacă vorbele tale astupă nefiresc fântâna iubirii înveți tăcerea lacrimii când lunecă pe obrazul pământului mai târziu vei rosti un singur nume în ruga deplină a ființei fântâna va prinde iar seninul cerului în adâncul adâncurilor ei Referință Bibliografică: răsari în tăcere / Anne Marie
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
dar nu am forță Jar să ard din jale, eu, Ca o flacără de torță Să purific neamul meu. Grijă am, dar nu am grijă Că m-or rupe cum mă rup Și-n frânturi de os și tijă Mă astupă si m-astup. Teamă am, dar nu am teamă Câtă teamă am că pot Și nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
forță Jar să ard din jale, eu, Ca o flacără de torță Să purific neamul meu. Grijă am, dar nu am grijă Că m-or rupe cum mă rup Și-n frânturi de os și tijă Mă astupă si m-astup. Teamă am, dar nu am teamă Câtă teamă am că pot Și nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar învrednici, și peste
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului de-atâtea urlete lumea s-a retras în sine nu-i mai plac războaiele cu babuinii n-o mai interesează toamnele banale frunzele sunt o poezie prea ermetică pentru urechea astupată cu ceară a acestei lumi care mimează viața într-o atmosferă de tavernă orientală la izvoarele stiyxului s-a făcut seară fetele cu picioare de lebădă fac parada modei mie mi-e dor de-a fi singur știu am fost
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
de buclele strânse care îi împodobeau capul, Doamna Fira traversă în dreptul unei stații de autobuz, foarte atentă să respecte întru totul regulile de circulație aplicabile pietonilor. Un băiat o depăși pe trecere, vorbind singur cu voce tare, cu urechea stângă astupată de un dop negru. - Miluiește-ne Doamne pe noi toți, se tângui mătușa, o fi cu mințile plecate sărmanul de el, ca Todoruț de din vale, băiatul lui Lucreția, care, tot așa, vorbea de unul singur de când îi murise muierea
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
iar ningea urlând ninsoarea care se năștea pe ea din propria-i ninsoare ningându-se în veci pe ea [14] Ana, strigam, un fel de-abis în locul vechiului meu trup plutind prin lume ca apus în golul sferei ce-l astup [15] Și mă trezesc ca dintr-un somn și mă văd mortu-acelei sfere acelui cer acelei lumi plutind prin neguri și prin ere [16] Și mângâiam pe dinlăuntru dinspre adânc înspre afară femeia albă ce-o privisem pe țărmul mării
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
GOALĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului femeia goală-mi râde-n ochi, înveșmântata-n propria culoare, la umbra ei am crescut ca un trubadur când mâinile ei mi-au astupat fața și m-a făcut să-mi imaginez câtă frumusețe-mi fulgeră inima. a fost un extaz de vin roșu când am gustat din gura-i liră, gazelă dulce cu forme celeste, pe piept cu perle stele, reflexe de aur
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
Și tot atunci a fost ales să fie Privighetor, Episcop la Râmnicu Vâlcea peste Cler, peste popor, Care cu Dragoste Creștină, la Râmnic l-au așteptat Și au dat Slavă Cerului, că a fost Întronizat ! A lucrat fără de preget, lipsurile astupând; Locașul de Închinare Episcopal, "l-a fost durând": Icoane și zugrăveli și odoare scumpe multe, Dar mai ales credincioșii, Cuvântul DOMNULUI s-asculte ! Tiparnița Bisericească, cu trudă a "însuflețit" Pentru Zidire sufletească și cărți de Slujbă-a tipărit ! Un nou
SF.IER.CALINIC DE LA CERNICA EPISCOP AL RÂMNICULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368002_a_369331]
-
această situație, în care formele iau locul esenței. În acest sens, Petru Lascău ne spune: „Produsul religiilor noastre este mai degrabă, slujba sau serviciul, decât caracterul asemănător al lui Hristos. Și când larma slujbei se ridică spre cer, Divinitatea Își astupă urechile. Sărbătorile și slujbele, ritualurile și închinările nu pot sta alături de lipsa de caracter. Dreptatea și neprihănirea trebuie să fie ape limpezi, care să curgă viu și etern de sub altarul religiilor noastre... educația produce păcătoși cu diplomă. Religia, păcătoși religioși
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
rămâneau astfel fercate la nevoi strigate-n van, la vaiete târând pe mai departe umilința... „Il maximo” își scuipa în sân crezând că îndepărtează fantasmele care acum păreau să-l chinuie, dar și să lege fedeleș clevetelile (gura lumii o astupă doar...știm noi cine!) și să mai amortizeze durerea străpunsă până la os a săgeților slobozite din arcuri întinse dinspre marginile răbdării. Și a răbdărilor...”prăjite”! Sub formă de „prafuri”, „găluști”, „gogoși” și alte ingrediente de „demagogie aplicată” la contextul electoral
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
cuvânt grijania, grijania...O imagine imprimată în ochi de copilă, care o găsesc în goliciunea drumurilor mele. Nu am căutat fericirea ca să pot zâmbi, știam că după surâs venea mereu plânsul. Am îngropat lacrimi în pământ, lângă urzici, le-am astupat cu iarbă apoi am mers înainte. M-am luat la întrecere cu viața și m-am trezit bătrână. Am întrebat nimicul ce culoare are iubirea și a răspuns astfel: pe iubire să o cauți oarbă căci ea te va găsi
MIROS DE IUBIREA TA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366803_a_368132]