553 matches
-
50. Acasă, în Giarmata Vii, unde potcovește caii satelor din pustă, transpiră el din greu mai tot timpul anului, că muncă e „cât e-n lună și stele”. „Ehei! Pentru un ban muncit cu greu, suporți și căldura, și frigul”. Asudă Costel și vara, dar și iarna. Mai ales iarna e greu, când afară sunt minus 20-25 de grade, iar în covăcie, 30, „atunci să vezi reumă după un timp”, mai ales dacă pe latura deschisă trage curentul „ca pe bițiclă
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel de fiecare zi și totuși unul nou, un om care asudă în fața lui, iar din șuvițele umede ies valuri invizibile de Mitchum Ice Fresh, ceea ce îi aduce automat în vizor tubul verde de pe etajera lor comună. Îi sunt ochii grei și-i cad pe ceafa transpirată a lui Cico. Și brusc
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
schimbate ceremenios În fiecare toamnă) Cîte un lucru frumos Înfățișîndu-li-se Fulgerător, Ca un șoim. *** Sidefuri - O creștere în jurul sufletului, Grăunțe și lut Pun acolo Îngerește, Fără voie dureroase, Altminteri, O podoabă vag Strălucitoare - Credința. *** Rîu în vară. Adîncitură prin care Asudă muntele Și făpturile lui; Grohotișuri, pietre Șlefuite, de generații, Prelingeri, Scalda înveselită De răcoare, Tinerețea frigului Încă neîmpovărată Judecînd după Stropii încălziți Pe cîte un umăr. Foarte curînd, Ghețuri, Lungul prizonierat Al iernii. *** Ciulini Prinși de zăpadă Ca de blănița
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
adîncitura de pe buza de sus, i-au reamintit de anii și de nopțile de caznă necontenită, în fața oglinzii, prin camere, în baie, sub apa dușului, în pauzele orelor de clasă, sub cearceaf, și din nou în fața oglinzii, strîngînd din dinți, asudînd de efort și străduindu-se din răsputeri să uite batjocura colegilor de la școala primară, care-l înghionteau fără milă și-l apostrofau umilitor ,Klaus-buză-de-iepure" și, odată cu lacrimile strivite între pleoape, îi mai reveneau în minte mirosul proaspăt și moliciunea călduță
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cu paginile colorate ale revistei El Motín - "Revolta" - publicație anarhistă și puternic anticlericală, care era foarte populară în Spania pe vremea aceea. Și acum îmi mai amintesc unul din desene. Doi popi grăsuni stau într-o șaretă, iar Christos, înhămat, asudă și gâfâie de atâta efort. Pentru a avea o idee despre tonul revistei, iată de pildă cum descria aceasta o manifestație la Madrid, în cursul căreia muncitorii îi atacaseră violent pe niște preoți, rănind trecătorii și spărgând vitrinele: " Ieri după-amiază
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
ceaiului În timp ce în dreptul ferestrei norul se înnegrea Ca o scăfîrlie de înger îngropată în albastrul veșnic, Tu puneai apa la fiert ca să-mi pregătești ceaiul. Apa scotea mici țipete, așa îmi imaginam facerea cerului: din aburul adunat de la atîtea piei asudate de privighetori care cîntau o missa solemnis la nesfîrșit, silnic sau care îngînau pur și simplu neputința de a fi pentru o noapte om. Nimănui nu-i este indiferentă clipa ce trece, Nici clipei însăși care se vede Pe sine
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
la tine (o ia pe falset) apoi te imită cum un papagal îți cerșește bunăvoința și din nou se strîmbă la tine. Drumul Drumul e drum și atît n-are nici un țel nici început nici sfîrșit cîteodată ne-apare intimidat asudat de efort parcă ar vrea să ne spună ceva Alteori pur și simplu scîrțîie-n neștire cum o roată veche. Infirmități Această seninătate dureroasă rușinoasă cum un gheb cine-o susține cine-o laudă în depărtările ce ni s-au promis
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
palmelor mi se topi la para focului tocmit de tata, pe șira munților, în patria mică, sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete și nu e nici o apă; asudă întruna întins la pămînt iar gleznele-i subțiri i-s forme comprimate de lumină cu botul moale ca omătul lovește țara de s-aude zăbala de aur cum sparge smalțul de cobalt al zorilor; cu nările-i aspre sprehuie etherul
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
ăncercm a proiecta lumină poeticii după care se călăuzește bardul francez "microrealist" ănspre producția unuia dintre contemporanii noștri autohtoni, Ioan Tepelea. Iată cum scrie acesta: Se fierb mințile noastre pana dispar/ an leșia cuvintelor oarbe/ abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei/ urcănd creasta sfărsitului de mileniu/ an port la Hvide Sande de pe o corabie/ m-a atins umbră unei raze de soare.../ Nu mai cred an melancolii și nici an/ zările bocitoare/ singur dezmierd cu cuțitul/ peștele care m-
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
pe Stahanov!// Nu-i timp pe-aici de stat și de oftat!/ E oare ăsta raiul ce-ai visat?/ Se potrivește tot ce rabzi cu ce ți-au spus:/ că n-o mai fi de-acum nici jos, nici sus?// Asuzi cît zece și mănînci puțin,/ după strîmba rînduială-a lui Lenin.// Mănînci cît dau și ești mereu flămînd.// De mori de foame pentru-acești călăi,/ crezi c-or trăi mai bine strănepoții tăi?// Așa îți spun maimarii tăi stăpîni, și rîd/ pe
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile lui Eminescu sau Blaga, ci o spaimă neputincios-orgolioasă, abulică, angoasă pură. Cu răceală părtinitoare se întoarce Bacovia asupra sa, descoperindu-se „lut asudat cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia își poartă „firma” sceptică, de o
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Tuberculoză poate fi tratată cu medicamente de unică folosință." „Metodă de profilaxie a organismului - de evitat plimbările dese la spital." „Profilaxia tuberculozei - de a proteja corpul în timpul contactului sexual." „Porumbul este plantă anala." „Cromozomii se țin de pielea omului, cănd asuda ei ies, când se răcește intra, și atunci e durere mare." „Hormonii sunt substanțe biologice ce asigură să faci sex." „Rudimente la om - mâinile și degetele." „Stres numim când avem senzația de defecație." „Rog să nu atrageți atenția la nebuniile
Perle BAC 2014: "Porumbul este planta anală" by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/68177_a_69502]
-
copii. Fenomenul era destul de răspândit, de vreme ce până la al Doilea Război Mondial cele mai multe din rudele bunicilor mei își gândeau viața într-un ritm de bielă-manivelă, între perioadele petrecute "acasă", muncindu-și cu disperare câmpul, și cele când se aflau "la America", asudând în fabricile de cocs și oțel ale Lumii Noi. Până prin anii '60, curtea bunicilor păstra urmele acelor expediții mitice: mașini de treierat, pluguri mecanice, instrumente de executat tot felul de munci agricole. Vechile dulapuri gemeau de haine pe care nu
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
cuplului: El este primul dintre bărbați/ care ajunge la mine cu gândul pe ape mergând" (El este cel care). Iluzia scripturală nu poate, însă, dura: Nimic nu se compară cu roua-i de pe frunte/ care-mi cădea pe buze când asuda asupră-mi" (Dau un regat pentru un bărbat). Eșecul îndepărtează aventura rostirii cuvântului de sexualitatea căutată, resimțită totuși atât de corporal, și o apropie de religios. Acum Cuvântul are literă mare ("Cuvântul/ Acesta e semnul sub care voi izbândi"). Disperarea
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
Virgil Negoiță este un prozator care începe să conteze în literatura română actuală. La fel ca și colegul său de generație Dumitru Țepeneag el își transformă cărțile într-un fel de șarade epice, la descifrarea cărora bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu cumva ar fi cazul ca viitoarea carte a lui Constantin Virgil Negoiță să fie un eseu despre aplicațiile matematicii fuzzy în literatură. Cu siguranță, o astfel de carte ar scurta semnificativ drumul cititorilor și
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
O, cetate, City, câteodat-aud Pe lâng-o crâșmă-n Lower Thames Street Vaiet plăcut de mandolină Și vuiet și vorbă dinăuntru Unde pescarii lenevesc la pranz: unde zidurile De la Magnus Martyr păstrează Splendori de nedescris în alb și aur Ionic. Râul asudă Petrol și smoală Barjele-alunecă-n derivă Cu fluxul în schimbare Pânze roșii Larg Se leagănă în vânt pe verga grea Barjele spală Bușteni ce-alunecă-n derivă În jos pe lângă Greenwich, ajung Dincolo de Insula Câinilor Weialala leia Wallala leialala Elisabeth și Leicester Vâsleau
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre o mare altitudine lirica s-a transformat într-o comedie a limbajului, doar pitoreasca, doar amuzantă. Iar uneori nici atât - din cauza numeroaselor obscenități: Fericit aș linge/ panamaua atârnândă franjuri a clitorisului tău/ asudând ascetic sub umilință condiției lui de lindic." (Viața aventuroasa a picioarelor ei); Mintea mea va fi un răsucit arbore de cauciuc/ care se va bași din când în când" (Chiar de-as ajunge o legumă) etc. Adevăratul Mihail Gălătanu Îți
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
haine. Dar această întâmplare chiar m-a făcut, cu adevărat, să devin interesată de felul în care ajungem să ne cumpărăm haine atât de ieftine. Mă îngrozesc la gândul că bluza mea a fost făcută de o persoană extenuată, care asudă ore întregi în vreun atelier din străinătate“, a declarat clienta. Acest incident reamintește problema muncitorilor din țările cu mână de lucru ieftină, care lucrează în condiții grele, pe salarii de nimic. Mai multe detalii pe adevărul.ro.
Strigăt de ajutor pe eticheta unei rochii - „Obligat să muncesc până la epuizare“ by Adela Jușcă () [Corola-journal/Journalistic/53992_a_55317]
-
de epocă pandurescă: „pe când umbra domniilor fanariote se retrăgea pentru totdeauna în golfurile aurii ale semilunii”, „Umbră își făcea loc privind fără grabă în părți, lăsându-se purtat de mersul molcom al calului. [...] Mai apoi, păși pe podul Mogoșoaiei. [...] Ulițele asudau parcă de atâta mulțime. Bucureștii erau un bazar și-un loc al dragostei, crescut peste noapte din niște noroaie”. Parfumul rozelor tremiere încearcă (la provocarea lui Ion Vartic) un final la Sub pecetea tainei utilizând pagini din corespondența mateină. O
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
întreb dacă aveți probe." - B 1 TV, 3.X" (s.aut.). în Scrisoarea pierdută, citim: "Farfuridi - ...Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... (asudă și se sărăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun-simț
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
un fel de sacrificiu invers: "1. Eu mă desfrînez./ Dar cu ultimele puteri caut totuși să mă tîrăsc spre Dumnezeul meu. 2. Tu mă prăvălești/ îți împletești fălcile printre vreascurile pieptului meu și mă tîrăști/ Către Dumnezeul tău. 3. Eu asud. Mă lepăd de Dumnezeul meu. Rînjesc încălzit alături de tine./ 4. (în vreme ce capul meu pocnește liniștit pe absolut/ fiecare treaptă./ Pe care mă cobori,/ Pentru a mă depune ca pe un os la picioarele Dumnezeului tău)". în fond, deslușim aci o
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]