8,705 matches
-
productivă, se creează din ce în ce mai multe funcțiuni cari să atîrne direct de stat.” (art. Muncă și producție în desfășurare istorică, 22 iulie, 1882). Nu vi se pare o chestiune actuală? Astăzi, la fel, se înființează cît mai multe „funcțiuni cari să atîrne direct de stat”, numai că nu pentru „bulgari tîmpi” și „grecotei pornoscopi și netrebnici”, ci pentru românași cu aceleași atribute. Dar să trecem... În acest ultim fragment citat începem să întrezărim trăsăturile xenofobiei lui Eminescu, cum era antisemitismul său și
XENOFOBIA LUI EMINESCU de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Xenofobia_lui_eminescu_radu_parpauta_1326636873.html [Corola-blog/BlogPost/348222_a_349551]
-
are nici o reacție, rămânând întinsă pe ciment, i-a luat mâna ca și când ar fi vrut să o ajute să se ridice de jos. Atunci a văzut pata de sânge de pe ciment și faptul că era leșinată sau moartă. Capul îi atârna inert pe umăr. S-a speriat, a fugit să deschidă ușa repede la magazie, a luat chilotul fetei și în grabă l-a înghesuit într-un sac cu concentrat și a ieșit să caute ajutor. Nu se zărea nimeni prin
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427606642.html [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NICOLAE Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului „Tu nu-nțelegi că sentimentul unei pietre o smulge și o zboară și-o atârnă și-o plutește?” Nichita Stănescu Descoperim în sat un om minunat. Se numea Nicolae. Ne-a fost recomandat de prietenii noștri ca fiind harnic, puternic, om de toată isprava. Toate mișcările lui erau calculate, sigure și puternice. Gândeam că și
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_0.html [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
un dicționar învechit unde în loc de prefață sunt eu, un substantiv cu chef de viață. CURRICULUM VITAE Alaltăieri, vorbele-mi erau păsări, zburând spre umbra lucrurilor răsărită în privirea pământului. Ieri, vorbele-mi erau păsări cu aripile rupte-n silabele îmbrățișărilor atârnate la gâtul sărutului. Azi, vorbele-mi sunt păsări râzând amuzante în hamacul vânturilor ce mi-au haiducit înțelesul destinului. Mâine, vorbele-mi vor fi păsări cu trupul lăută pe lacrima stelelor, cântând recviemul asfințitului. EȘTI AȘA DE FRUMOASĂ Ești așa
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1330020440.html [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
la tot pasul aproape la fiecare dugheană și priveam cu mirare cum rumegă localnicii ceva cenușiu învelit în frunze, fapt pentru care dinții și buzele lor se făceau de un roșu închis. Mai eram tot timpul ispitiți și de ciorchinii atârnați de banane, ca și de grămezile de nuci de cocos. Cât am mers, s-a ținut scai de noi o droaie de băiețandri despuiați care ne sâcâiau pe fiecare cu propuneri a tot felul de mici servicii ca, bunăoară, răcorirea
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anatolie_tihai_un_misionar_basarabean_in_japonia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
greu să stea atâtea ore în aerul ăla neprielnic și îmbâcsit. Abia atunci am priceput măreția faptului că de astăzi înainte o să pot mănânc oriunde în oraș, fără să mai miros rău la plecare și fără să trebuiască să-mi atârn paltonul, fularul și mănușile toată noaptea pe balcon, la aerisit. Fără să mai am nasul înfundat și astfel să nu prea mai simt cum trebuie gustul mâncării pentru care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste by https://republica.ro/orasul-nu-mai-fumega-ultima-noapte-de-razboi-intaia-noapte-de-dragoste [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
încă douăzeci de kilometri, pe luciul șoselei se profilau două siluete, ca două pete de întuneric, pe care se mișcau două luminițe. Cei doi jandarmi, plutonierul Gigel Moacă și sergentul-major Guță Bârneață abia își mai târau picioarele. Mergeau cu pistoalele atârnate de gât și cu lanternele aprinse, ca să se ferească de băltoace și să vadă șanțul de pe marginea șoselei. Aseară, un nor burtos își revărsase în zonă o aversă scurtă, ca de vară și dispăruse grăbit la orizont. Unde mai pui
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448821806.html [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
cel știut, Măcar în vis... (10) Nu este clar de ce Cineva a construit un pod Fără să existe nici un râu. ...Și, dacă râul, Văzând golul de sub pod, S-a speriat Și, pur și simplu, a plecat undeva? De fapt, podul atârna Precum un monument ciudat Al unor idei uitate și de neînțeles. Precum o cale către incertitudine, În vremuri de neumblat, Neunind nimic, Nedespărțind pe nimeni, Podul stătea spânzurat peste abis Doar pentru el însuși. Pe el nu se perindă trecători
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
E liniște, și totul e tăcere, Soarele pleacă spre amurg, Nu mai percep nici o plăcere. Orice lucru prin casă ating, Te simt peste tot prezentă, Atunci îmi vine să te strig, Dar tu ești mereu absentă. Tabloul cu noi împreună, Atârnă inert acolo în perete, Rămâi aceeași senină cunună, Te privesc îndelung pe îndelete. Referință Bibliografică: ORE ȘI ZILE SE SCURG / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1223, Anul IV, 07 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai
ORE ŞI ZILE SE SCURG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_leonte_1399415758.html [Corola-blog/BlogPost/350675_a_352004]
-
perechi de suflete goale ori de tălpi așijderea, iată ce mi s-a perindat constant de-a lungul vremii prin fața ochilor cu blândețe sau cu dușmănie, aidoma unor forme non-umane, dar apocaliptice, cu trunchiul lipsit de cap sau cu el atârnând, ca și când n-ar exista nici măcar ipotetic, pe cei doi umeri ai unui schelet construit total asimetric. „Fiecare om e o prăpastie; amețești când te uiți în ea.”, glăsuiește același Woyzeck al lui Georg Buchner. Mărturisesc că este extrem de dificil să
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_portret_final_magdalena_albu_1332755297.html [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
rămas legat toată viața lui. Era riguros în tot ce scria și ce făcea, evita cu sârg polemicile de orice natură, iar atunci când nu le putea ocoli cu nici un chip era aprig și neînduplecat. Argumentul lui forțe era : viața mea atârnă doar de milă lui Dumnezeu și se numără oricum în zile, de ce m-aș face vrășmaș adevărului ce mi-a fost revelat ? Îl voi mărturisi așa cum l-am primit, oricare ar fi prețul pe care va trebui să-l plătesc
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despartirile_ne_dor_un_omagiu_adus_poetului_crestin_ionatan_pirosca.html [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]
-
rămas legat toată viața lui. Era riguros în tot ce scria și ce făcea, evita cu sârg polemicile de orice natură, iar atunci când nu le putea ocoli cu nici un chip era aprig și neînduplecat. Argumentul lui forțe era : viața mea atârnă doar de milă lui Dumnezeu și se numără oricum în zile, de ce m-aș face vrășmaș adevărului ce mi-a fost revelat ? Îl voi mărturisi așa cum l-am primit, oricare ar fi prețul pe care va trebui să-l plătesc
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despartirile_ne_dor_un_omagiu_adus_poetului_crestin_ionatan_pirosca.html [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]
-
când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins știa că durerea ei săpase poteci și-și scrisese o poveste. Nu ar fi vrut să rănească niciun dor. Se îndreptă spre ieșire, își luă geanta atârnată în cuier și deschise ușa. Din prag o priveau amintirile, pe sub gene ascunse de comploturi mârșave. Nu mai avea încredere în nimeni! Fusese prizoniera propriei sale iubiri. Deasupra patului, îi zâmbea cu subânțeles fotografia cu el, când încă mai mirosea
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1452783682.html [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
și scrisul în limba română cu caractere chilirice. Manifestările violente ale eteriștilor din 1821-1822, în urma cărora tatăl său va înregistra eșecul arendării otcupul menzilului (întreprinderea poștelor) vor fi motivul refugierii familiei sale la Chișinău. Datoria provocată de eșecul arendarii va atârna greu și va fi achitată abia în 1831. La Chisinău, Negruzzi, în vara anului 1822, îl întâlnește pe poetul Aleksandr Sergheevici Pușkin care umbla însoțit de o jună înaltă, Calipso Polifroni, conform însemnărilor sale din Scrisoarea VII. „Puskin - scrie Negruzzi
C. NEGRUZZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1435830372.html [Corola-blog/BlogPost/343329_a_344658]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > GÂNDURI DE SEARA - 4 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 602 din 24 august 2012 Toate Articolele Autorului A mai trecut o vară... Căldura de peste zi s-a atârnat pe zidurile gri ale orașului. Liniște, calm, obsesia clipelor ce trec prea repede reapare, întunecând nopțile albe. Nu am energie să-mi flutur mâna ca să o înlătur... Oricum, gândurile rămân, consumate într-un cotidian plictisitor și fără scenariu... Poate ar
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_seara_4_mirela_stancu_1345851360.html [Corola-blog/BlogPost/355263_a_356592]
-
426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt femeie și nu trebuie să mă dezbrac ca să am un barbat lângă mine. Soarele dimineții cu razele înghețate de temperaturi specifice mai mult Siberiei au tupeul să pătrundă printre jaluzele care atârnă plictisite până la baza parchetului și ciocănesc la pleoapele mele căzute în somnul dulce de dupa ultimul examen. Mă trezesc , e trecut de miezul zilei. E duminică, repausul dominical m-a prins că de obicei în mrejele lui flamande. Mă ridic din
PARTEA I) de DIANA ILIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Ca_de_la_femeie_la_femeie_capitolul_ii_diana_ilia_1330651622.html [Corola-blog/BlogPost/354330_a_355659]
-
bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile, casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată țipase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
peste timpuri Autor: Claudia Bota Prin vene sădite din timpuri sacre, Rădăcinile-mi cresc și-mi aduc putere, Prin destin, lacrimile s-au topit, din durere. Cerul pare amorțit în atâta cădere, Și totuși nu există moarte, fără plăcere. Rădăcini atârnate de temple, Despletesc sufletele noastre, de moarte, E atâta lumină și atâtea destine, Călătorind prin tărâmuri încercate, A lumilor luminate. Tată, vino acum de rupe lanțurile toate, Pomul iubirii are acum roadele coapte. Referință Bibliografică: Rădăcini peste timpuri / Claudia Bota
RĂDĂCINI PESTE TIMPURI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1470444713.html [Corola-blog/BlogPost/370523_a_371852]
-
tristă de prin eminescienele taverne ironică tandră căreaia dumnezeu i-a luat zâmbetul prin dimineți reci și mansarde sordide sau pe străzi pustii unde toamna își scutură frunzele peste umerii ei îmi place să mă joc mereu de-a viața atârnat de-o limbă de ceas să privesc timpul dintr-o căruță cu fân în care mirosul de levănțică se-mprăștie ca un parfum peste toate sufletele noastre care duhnesc a transpirație îmi place să mă-ntorc mereu acasă în satul
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imi_place_ion_ionescu_bucovu_1350885697.html [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
mansardă, toată din cărămidă roșie netencuită, specific locului. În fața ușii sub fereastră, tronau multe ghiveciuri mari, pline cu flori, așezate direct la stradă. Fiți siguri că acolo nu exista riscul de a fi furate, cum pățesc eu cu ale mele atârnate la streașina balconului. Mi le fură alcooliștii care le dau apoi pe o țuică, două, în bodega de alături. Din fereastră ne zâmbea un perpetuum mobile sub formă de trifoi cu patru foi, care mișca continuu o mână, ca și când și-
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1479838899.html [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
pițărăii ! Bunica își punea repede ghetele, se lega cu basmaua de lână neagră, peste părul blond, ondulat, lua cojocul fără mâneci din cuier, în mâna stângă ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint pentru împărtășanie. Tanti Tățiana dădea mere și nuci cu coaja brăzdată de miresmele amare ale toamnei trecute. Eu nu am fost în pițărăi și nici
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dacina_dan_1451478033.html [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-o ureche -zi-mi Papeso: de iubre fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -se revarsă apusul își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor damnate cu cei doi
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1492989946.html [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
poem în proză: Nu le-a șters nici trecerea vertiginoasă a timpului, căci ele s-au brăzdat ca niște lacrimi pietrificate în inima orașului.”. Maria Toacă amintește, mai departe, că pe ușile unor apartamente de lux din centrul Cernăuțiului mai atârnă cutii poștale cu inscripția românească ,,Scrisori”, după care adaugă cu malițiozitate mușcătoare: Se vede că ele sunt destul de trainice și comode, dacă noii stăpâni le suportă de atâtea decenii”. Comprimate în primele două paragrafe ale eseului Urme de lacrimi în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta în toată verde, O nouă boltă, o umbrelă-n care Va concerta taraf de zburătoare
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430026546.html [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
te urmărește zilnic de la fereastră și cu umilința sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea infernului își blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoală, declari: focul îmi va pârjolii goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, pentru ca cineva să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1474187153.html [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]