39,711 matches
-
îmi ud mîinile și le beau. Mă întorc în pat, cu fața ascunsă sub coate. Știu că e acolo, pîndindu-mi fiecare mișcare, dar "n-am de gînd să-l privesc în față, să-l înfrunt: animalele sălbatice și nebunii te atacă dacă te uiți în ochii lor. Iar soarele ăsta e nebun și e animal sălbatic. închid ochii, reîncep să murmur rugăciunea ajunsă ca o piatră verzuie, polisată. De vînt. De valurile mării: "Doam-ne, Doam-ne..." Și respir lent. Ree- spiiir - leeeent
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
impulsiuni divergente, în care sentimentul realcătuirii unei lumi și al reînfiripării normalității să coexiste atât de strâns cu sentimentul dezintegrării inevitabile și al anormalului instalat definitiv. Dar ce se petrecea în fond, dincolo de forme? În fond societatea democratică românească fusese atacată în chiar nucleele constitutive și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai epocii începuseră să înțeleagă. Iată un semnificativ tablou al vieții aparent normale bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
campanie dusă chiar de "Scânteia". (În prezent Arghezi, care este și grav bolnav de o anemie cerebrală, nu mai are dreptul să publice nimic și este interzis în librării.) De asemenea Călinescu, deși politicește este aparent cu ei, este vehement atacat public și în presă pentru așa-zisul "idealism hegelian" al pozițiilor sale de critic și istoric literar. Șerban Cioculescu agonizează moralmente ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă de Christ în suferință
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
până dimineața. Trecu prin stări de panică îngrozitoare. Viziuni apocaliptice de sânge, schilodire și moarte i se perindau tot timpul în fața ochilor. Numai că au fost călcați de o mașină. Sau s-a produs un atentat. Dar dacă au fost atacați de o bandă de hoți? Poliție, anchetă etc. etc. Sau poate au intrat într-un bar și ea l-a îmbătat în așa hal că i s-a făcut rău și nu s-a mai putut ține pe picioare? Dacă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
că traiul individului e o stare permanentă de risc. Cum? Mai întîi, prin abolirea modului duplicitar de a gîndi relația cu sine și cu ceilalți. Duplicitatea e boala care macină fibra omului din acel timp și acel loc, cancerul care atacă nu doar comportamentul insului, ci, în mod definitiv, chiar intimitatea sa (jurnalul în care literele se amestecă și ajung să se confunde nu e decît un simbol "literar", construit de poet, al acestei realități ce a marcat condiția umană într-
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
se mai poate minți că e OK să vorbești singur cu niște vedete nesimțite, care te ignoră la nesfârșit. Își smulge, cu mâinile, câteva fire de păr din cap și, cu dinții, câteva taste de la computer, după care decide să atace ultima redută: cititorii! Poate măcar ei vor catadicsi să-i răspundă: “Viermele din ochi, luat de la un câine?”, întreabă timid Libertatea de joi, referitor la cazul bucureșteanului căruia i s-a găsit un vierme în ochi. După care plusează, ceva
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
să ne batem joc de meserie, să o compromitem iremediabil. Gâdea: Și să-l pupăm în cur. Badea: Ceea ce și facem, căci i-am respectat mereu punctul de vedere. Doamne, cât îl mai pupăm în cur! Gâdea: Când am fost atacați de criză, ne-a apărat, ne-a dat salariile la timp. În timp ce posturile TV au căzut unul după altul, noi am rămas în picioare și ne-am putut șterge în continuare la cur cu meseria de jurnalist. Badea: Pare greu
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
organele vitale sunt foarte expuse unui eventual atac. Atunci cand interacționăm cu cineva, o prudență ancestrala ne face să adoptăm o poziție de apărare, încrucișând atât brațele, cât și picioarele. Într-o lume în care posibilitatea ca interlocutorul nostru să ne atace fizic în timpul unei întâlniri este practic ignorabilă, ceea ce transmitem cu această postură este: “Mi-e teamă de tine. Ești periculos / periculoasă.” Când adoptăm o postură deschisă, firește că nu ne simțim confortabil, pentru că ne opunem instinctului de apărare, dar ceea ce
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
n-ai să-mi faci rău.” Vulnerabilitatea, curajul de a te deschide în fața cuiva, stă la baza tuturor relațiilor care ne împlinesc sufletește. Nu ne putem apropia de cineva fără să riscăm. Dacă acum mii de ani riscăm să fim atacați și chiar omorâți, astăzi riscăm să fim respinși, refuzați, ridiculizați sau pur și simplu ignorați - lovituri sufletești nu mai puțin dureroase. Așa că alegem de cele mai multe ori să construim relații din spatele unor ziduri bine întărite și ale unor porți închise cu
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
Până la urmă a fost doar părerea hotului că are dreptul la acele bunuri, nu?... Și uite așa (re)începe anarhia... Subscriu Vlad. Mi se pare îndrăzneață, si nu într-o manieră pozitivă, atitudinea unora dintre voi care se simt brusc atacați atunci când cineva își exprimă o părere, chiar și public. Vă sare din vedere un lucru : dintr-o dată va transformați în buni samariteni și susțineți cauza unui individ, pe motiv că-i apărați drepturile și libertățile cetățenești, SUBMINANDU-LE, în același
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
acasa.au murit oameni tineri și frumosi.iar eu ,oricât de rău aș duce-o,nu voi regretă niciodată acele vremuri . @Noravi această “mică eroare” este de fapt o “mare eroare”.....Mesajul meu nu a fost cu scopul de a ataca , ci de a corecta. În plus , voi participa și eu la comemorare. @CezarV, mulțumesc, am corectat. Mulțumesc frumos Dragoș!Eu eram pe străzi atunci,mulțumesc lui D-zeu că el m-a aparat de rău!!Vom fi acolo cu toți
Lumânări împotriva uitării by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82547_a_83872]
-
inițiat făceau ceva mai mult efort pentru a manca un animal, comparând cu comoditatea cu care întindem acum mâna pe raftul din supermarket după “bucățile din foste animale” Foarte pe suflețelul meu Zadie Ai zis perfect, Dragoș. Merci că ai atacat subiectul! E înfiorător ce se întâmplă... Perfect adevărat! Totuși, faptul ca tăierea mielului e doar o tradiție și nu un ritual religios e în avantajul animalelor. UE accepta derogări de la practicile de asomare doar în cazul sacrificiilor rituale(în mod
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
investigația. Sfatul a fost să-mi schimb numărul, ceea ce refuz. Sunt mai căpoasa că un berbec, dar j’assume. Presupun că e din același motiv pentru care nu m-am ridicat de la masa în momentul în care cineva care ma atacase cu câțiva ani în urma a intrat în localul unde eram cu prietenii. Pentru că nu eu ar trebui să plec capul și “coadă”. Oh, asta, si mai cred și în karma. Foarte bună glumă..:).. Am râs cu lacrimi =))) De ținut minte
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
burgheziei"? După contestarea lui Tudor Arghezi, a urmat, într-un fel și mai spectaculoasă, aceea a lui G. Călinescu. Acuzele, nu o dată vehemente, au cunoscut, ne readuce în memorie Ana Selejan, două etape: una, între 1944-1947, când a fost sistematic atacat de către presa de dreapta, care-l considera "trădător al culturii", "colaboraționist", și a doua, în 1947-1948, când acuzele veneau dinspre, partea stângă, comunistă, a presei, urmărind, chipurile, "reeducarea" marelui critic și istoric literar. Contra concepțiilor lui estetice scriu Vicu Mândra
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
veacului. Manifest și proclamație este o parodie la Apocalipsa, scrisă de un autor care își proclamă demonic demiurgia: Totul este și totul se poate, prin mine, și fără voia mea nu pot dăinui nici punțile, nici piscurile albe." Religiosul este atacat mereu: "niște preoți mici și automați alergară voioși pe alei" (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) Se face elogiul păgân al idolatriei: "Voim, în sfârșit, recunoașterea superiorității incontestabile a idolatriei asupra oricăror alte procedee terapeutice..." (Program) Călugărul Sakeltop spune rugăciunea deghizat
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
de la mine? nu-și mai putu stăpâni nervii. - Să mă eliberezi! răspunse sec Gilda. Avea tăria femeii neînfrânte. Inflexibile. Și cu alte prilejuri avusese comportamente asemănătoare. își aminti de disputa din cimitirul particular, de încrederea ei oarbă în protecția Domnului. Ataca pe mai multe fronturi, cădea, revenea, căci nu era niciodată dispusă să părăsească lupta: chiar și-atunci, când se retrăgea strategic, să-și deruteze adversarul. Acum, Codru descoperea o altă fațetă a personalității ei. Deși se strecurase într-o proprietate
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
care nu privea cu ochi buni prosperitatea sa, și chiar la un om al președintelui Marconiei, angajat să-i plătească pentru încurcăturile în care implicase țara, trimițând-o pe Salma în Orientul Mijlociu, să negocieze și-n numele său. Putea fi atacat și din alte părți, pentru că, pur și simplu, prezența sa deranja în Marconia. Cu cât trecea timpul, cu atât era mai convins că va intra în bucluc. Gilda își fixase bine ținta, asumându-și riscurile de rigoare, iar acum, simțind
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
venit din fundul gâtlejului, își plânge deziluzia. Ai crede că puseul melancolic se consumă în tăcere, departe de lume. Ei bine, nu. Fiindcă decepționatul nu e fitecine, ci Florin Pește. Cât despre vorbele lui, acestea se revarsă prin pereți, te atacă, te confiscă, te supun și te silesc să participi la apăsătorul necaz în dragoste. Lumea îmi spunea de tine / Că vrei să profiți de mine, / Eu ca prostul te iubeam, / Nici o vorbă nu credeam. E clipa când vecinul smuls din
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Cum de-ai putut scrie atunci că sunt Ťpuțin agent de siguranțăť? A început să râdă: Ești mai naiv decât credeam, mi-a răspuns. Asta n-are nici o importanță. Asta face parte din jargonul gazetăriei marxiste. Eu sunt silit să atac poziția ta ideologică, și o fac utilizând clișeele clasice, dar țin la tine ca om și prețuiesc prietenia ta... L-am privit întristat. îmi pare rău, i-am spus. Eu am altă concepție despre prietenie și chiar despre gazetărie. Cred
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
construiește în romanul său, în sfârșit (pentru că se simțea lipsa), o ,direcție", ca să nu-i spun chiar ,curent", ce poate rezolva impasul în care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
se năruie". Deși lucrează în trei locuri, la Fundațiile Regale, la ,Timpul" și la Direcția Generală a Teatrelor, nu-i ajung banii și mereu se împrumută. în 1947 apare ultimul număr din publicația la care ținea foarte mult, ,Revista româno-americană", atacat de ,Scânteia", ,România liberă" și ,Contemporanul". în curând nu vor mai apărea ,Timpul", ,Națiunea", ,Revista Fundațiilor Regale", la care a fost fervent colaborator. El, care, avea, ca primă și ultimă vocație, scrisul, scrisul liber, este împresurat tot mai apăsător de
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
pus cenușă în cap spunând autocritic că citise și-i plăcuseră scrieri ale lui Eugene O'Neill, traduse de Comarnescu. Atunci, Traian Șelmaru a arătat cu degetul spre traducător: ,Dușmanul e aici, printre noi!" în alt context, Zaharia Stancu îl atacă pentru poziția lui estetică în propunerile de a fi jucate piese de O'Neill și Synge. Avea să constate, cu prisosință, că unele idei pe care le susținuse, în cadrul noii sale publicistici, erau profunde erori. Astfel, avea să se convingă
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
încercat să ne convingă că nu avea în vedere cazul acestuia, ci vorbise așa, în general. Dacă primarul comunist a sfîrșit prin a se scuza cumva pentru felul în care a preîntîmpinat vizita neașteptată a regelui, provocatoarea venită să îl atace nu s-a lăsat pînă nu l-a întrebat ce făcea el în vremea războiului, cînd ea se afla în rezistență. Nici scriitorii prezenți la acel festival nu am fost scutiți de întrebări delicate. Iar în vitrina librăriei dintr-o
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
avut darul de a lămuri anumite lucruri și nu a dus la o ruptură între cei ce am participat la ea, așa cum se întîmplă de obicei. Spun asta pentru că ulterior Mircea Iorgulescu m-a apărat în revista "Dilema", unde fusesem atacată în mod nedrept, iar după ce a părăsit studioiul de la Praga al "Europei libere" a semnat cronica literară în revista "22", care era condusă de Gabriela Adameșteanu. Cît despre Oana Orlea și Rodica Iulian, care în discuția de la Die se simțeau
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
ceva. i-am văzut bastonul cu cap de fier. nu mai bocănește de paisprezece ani cu el neliniștit nu e ar putea să bocănească din nou amenințător dac-ar fi cazul. tata înjura chirurgii fiindcă voiau să-i taie piciorul atacat de arterită diabetică tata urla pe coridoarele spitalului de la mânăstirea dealu. tata a venit din caucaz cu un glonț rusesc în picior tata înjura generalii care au întors armele și i-au lăsat în rusia tata înjura comuniștii care i-
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]