552 matches
-
mai auzeau, Înfundat, unde fiecare mișcare era mai Înceată și de unde nu mai exista nici o ieșire. Nu puteau scăpa din această vale blestemată, nu puteau urca spre crestele abrupte, fiindcă aveau nevoie de cai și de căruță, dar tocmai micul atelaj Îi ținea prizonieri În această bruscă prăvălire de iarnă care le lua dreptul la imagini și la puncte de reper, aruncându-i Într-un nicăieri umed, prevestitor de viscol. Și, În timpul nopții, viscolul venise. Fusese la Început doar vâjâitul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Erau muncitori... la CAP, cum era înainte, CAP-urile, erau fierari, o meserie foarte bănoasă. I. A.: - Veneau oamenii la potcovit ? G. M.: - Sigur că da, cu căruțe, cu ce era, cum era în gospodărie, c-atunci se lucra cu atelaje, cu... îți dai seama. Era, aveau zile la colectiv, cum se punea cu pontaju’ ăsta, făceau câte o mie [probabil este vorba de 100 de zile - n. ns., S.P.] de zile lucrătoare pe an. Erau cei mai înstăriți oameni, noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pai nu puteau trece neobservate, așa că m-a zărit chiar înainte de a opri mașina. Eram veselă și așteptam laude. I-am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate sarcinile. Așteptam laudele șefilor. Ce-i cu mata în halul ăsta, unde te trezești tovarășa, la plajă? Nu vezi că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
utilajele la adunat paiele de pe câmp. Era o acțiune ordonată de primul secretar, care promisese că va controla tot județul. În seara aceea nu am plecat acasă, ci am mers din casă în casă pentru a anunța pe deținătorii de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la C.A.P. Mă întrebam adeseori de ce trebuie să mergem noi pe tarlale, să ne ocupăm de agricultură, când erau ingineri, economiști, tehnicieni și oameni pregătiți în acest domeniu. Se fura. Toată lumea fura. Când se recoltau păioasele, cei care aveau atelaje puneau sacii cu boabe sub paiele din căruță, femeile își puneau în ciorapi și în căciulile din cap, pe sub șorțuri, își legau sacoșe la spate și în față, tractoriștii puneau boabe sub scaunul din cabina tractorului. Șefii de la secțiile de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arcuri bune, roțile și podeaua schimbate de soțul meu, iar nenea Turuianu era vizitiu. Toate acestea erau acum în folosința mea pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o dimineață atelajul era gata de drum. Am luat mapa cu acte și m-am urcat în șaretă. Armăsarul nărăvaș nu mă mai înfricoșa, dar aveam o strângere de inimă atunci când plecam singură pe teren. Odată ieșită pe poarta primăriei nu am mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am ieșit la mal. Tremuram cuprinsă de panică. Între timp au mai venit și alți țărani care lucrau la via din apropiere. Auziseră strigătele celor doi oameni: Veniți, măi, mai mulți, că se îneacă primărița! Câțiva bărbați zdraveni au scos atelajul din mâl. După ce m-au ajutat să curăț calul și șareta de mâl unul dintre cei care m au scos din apă m-a însoțit până la sediul C.A.P., unde o profesoară mi-a dat haine uscate. Nu știu ce-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ajung la celălalt capăt al satului! Vin acum să vă deschid poarta, a răspuns săteanul și a coborât de sus, de pe acoperiș. Măi, nene, dar mata ai închis drumul satului, cum e posibil așa ceva? Pe unde trec oamenii, animalele și atelajele? Situația era aproape ilară. „Ce-o fi gândit acel om de-a construit taman în mijlocul drumului?”, mă întrebam nevenindu-mi să cred ceea ce văd. Discret, șefii ne sugerau să nu facem prea des uz de amenzi sau de măsuri radicale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o oră, inginerul care ne așteaptă Într-un depozit spune că nu mai are nevoie de ajutor. Nu se știe exact ce trebuia să facem, ceva cu niște baloturi de paie, sau cu cărămizi sau cu lăzi cu piese de atelaje agricole, sau cu saci de ciment, cert e că treaba a căzut. — Mașina de transport n-a mai ajuns, a făcut o pană pe drum, ne spune administratorul fermei. Maistrul militar ne duce În oraș, ne lasă să ne facem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trei trepte ale trăsurii înalte și ușoare pe roțile ei silențioase cu cauciucuri. Cei doi valeți urcă în spatele nostru. Prințul ia hățurile pe care i le dă unul dintre ei. Mâna lui puternică, bine strânsă pe dârlogi, urnește rapid fermecătorul atelaj. Cei patru cai murgi ungurești, Junkerși frumoși, iuți ca vântul, înhămați potrivit gustului celui mai "simplu" cu putință, doar cu harnașamentul indispensabil care acoperă frumoasele lor siluete fremătătoare. Alergăm către Sans-Souci. Soarele ne inundă fețele din plin. Vântul abate borurile
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Versailles, pentru stăpân, pentru moștenitorul de la Sans-Souci... Brațele sale subțiri au tras puternic de hățuri pentru a lua acest viraj în plină viteză. Virăm din nou în jurul unor merișori zdraveni, tăiați, și în fața unui pavilion din secolul al XVIII-lea atelajul se oprește fremătând. Coborâm din trăsură într-o clipă, ajutându-ne unul pe celălalt. Sans-Souci, saloane albe și aurii, cu zugrăveli negre care arată ca niște muște în lapte... În sala de concert o întâlnim pe prințesa imperială și pe
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de exemplu, în regiunea Motru-Rovinari). Pe versanți s-au tăiat trepte de exploatare a cărbunelui, iar vegetația și solul au fost înlăturate. Au apărut gropi (unele umplute cu apă), multe movile de rocă și pămînt (rezultate în urma exploatării), diverse materiale, atelaje etc.; - degradarea mediului în regiunile cu exploatări de sare unde s-au surpat ocne vechi, rezultând depresiuni cu lacuri sărate, înconjurate de maluri în care sarea apare la suprafață, sau de terenuri cu soluri sărăturate; - poluarea aerului, a solului, a
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
mers mai repede decît un car de luptă egiptean, roman, briton sau (de ce nu), grec sau troian de pe vremea "Iliadei". Știm doar (din western-urile americane) că un călăreț solitar putea ajunge din urmă un poștalion chiar dacă acesta avea un atelaj de șase cai, pentru simplul motiv că ritmul de deplasare în acest caz este dat de primii doi cai din față. În perioada de care ne ocupăm, au existat și alte forme de deplasare terestră care foloseau propulsia umană: velocipedul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
încercare de demitizare (astăzi foarte la modă), trebuie spus totuși că expediția a fost prost concepută, prost planificată și prost condusă. Scott a comis două erori fatale: a ales ruta cea mai lungă și s-a echipat necorespunzător, alegînd ca atelaj pentru sănii ponei siberieni în loc de numai cîini și folosind o dietă hipocalorică. Animalele au murit din lipsă de nutreț, iar membrii expediției au trebuit să se înhămeze la sănii în locul patrupedelor, ceea ce i-a epuizat letal. Desigur, în cazul expedițiilor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ridicarea acestui pod. Însă nu toți sătenii au participat, ci doar cei interesați în mai mare măsură, în cazul de față, „în special cei care au pământ la Papazu” (bărbat, 43 de ani). Pe acest pod se poate trece cu atelaje (tractor, căruță sau mașină), iar pentru construirea lui s-au folosit traverse de cale ferată și țevi de susținere. Alte inițiative ale primăriei la care sătenii răspund sunt cele care urmăresc curățarea islazului, dar și aici ultima dată „au venit
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
grasă); e cu gândul în altă parte, adică are activitate mentală: vedem așadar că visarea nu e ceva specific omenesc. "Creața", cu pielea de culoare roșu închis, era cârlionțată pe spate. Și ea, o creatură de nădejde. Era tovarășa de atelaj a "Roșcovanei". O ușoară șchiopătură (urmarea unui panarițiu netratat la copita stângă din spate) o face să târâie puțin copita, însă n-o împiedică să trudească. Să tragă la plug, la cositoare, la carul plin cu fân pe dealurile cele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
singure și dacă ne-am fi permis să plătim un tractor, n-ar mai fi fost nevoie să le punem la jug, să le mai supunem la munci forțate pe "Roșcovana" și pe "Creața". "Bruna" și "Murga" formau al doilea atelaj, mai puternic decât cel dintâi. Două cornute atletice. "Murga" (cu pielea castanie) avea coarnele curbate asemeni unui taur de coridă. Și mai bine sculptată decât surata ei, "Bruna" (cu pielea de un roșu sumbru, aproape negru), are coarnele mai lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sau din topirea zăpezii să pătrundă la conducte și, cu timpul, să le deterioreze. El oferea și soluții ameliorative, atât tehnice, cât și administrative, asigurând autoritățile că remedierea putea fi efectuată, economic, în numai patru zile, prin utilizarea a 10 atelaje (care) și a 20 de salahori din rândul "arestaților". De asemenea, revenea asupra unei cereri mai vechi de a i se pune la îndemână 26 de lespezi ("pietre cvadrate") trainice, pentru marcarea pozițiilor unde erau plasate "țevile de vizitație", întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
vâslași, putea încărca și duce în port 4.400 ocale. Comparativ cu situația anterioară ce-i fusese relatată, când transportul cu carul al cărbunilor de la Comănești până la Galați nu îngăduia decât preluarea unei cantități infime de 100 ocale pentru fiecare atelaj, la preț ridicat și cu riscurile aferente impuse de starea vremii, a drumurilor și de voința stăpânilor, linia fluvială și utilizarea plutelor obișnuite, dacă nu și a ambarcațiunilor mai noi, se înfățișa ca mult superioară. În plus, Mihalic se declara
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în sat s-a făcut pe tipul economiei mixte practicate aici, care cuprindea: agricultura, creșterea animalelor, viticultura, pomicultura și grădinăritul. Locul central în cadrul gospodăriei îl ocupă casa, în funcție de care sunt amplasate spațiile destinate curții sau ogrăzii, pentru păsări și pentru atelaje, ocolul pentru animale, grădinile pentru flori, grădina pentru legume și zarzavaturi și pomii fructiferi unde se putea amplasa și prisaca, acolo unde era cazul. În felul cum era orientată fațada casei, erau amplasate poarta și grajdul pentru a fi ținute
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nedezvoltate. În China carul este simbolul lumii, podeaua pătrată e pământul și baldachinul rotund e cerul. Între ele, stâlpul central e axa lumii. Vizitiul e mediatorul între lumi, în buddism el este Agni, Atma sau Buddhi el este spiritul, iar atelajul simțurile. Cea mai mare apropiere de arcul reflex noetic este această concepție, căreia însă versurile mele nu-i sunt tributare. În India coșul carului cosmic e intermediar între cer și pământ, axa fiind reprezentată de osie și cele două roți
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dovada o furnizează analiza elementelor constitutive: lumina, spațiul, forma, culoarea. Dacă Andreescu slăvește materialitatea, densitatea lumii, Grigorescu face formele să plutească în aer, pictează pajiști însorite, păduri dese, luminișuri, ciobani cu căciuli mițoase, căruțași ce-și mână pe drumurile prăfuite atelajele de boi, țărănci torcând sau stând la poartă, care cu boi, căruțe venind de la bâlci, o natură liniștită, luminoasă, senină, primăvăratică. Dacă poporul nostru are conștiința unui peisaj românesc distinct, faptul se datorează picturilor vibrante ale lui Nicolae Grigorescu. Coloritul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]