675 matches
-
celui de al doilea Război sacru, Philippes al II-lea, regele Macedoniei, încercând să-și îndindă hegemonia asupra tuturor statelor Greciei, a încercat să cucerească cetatea în anul 340 e.A, dar dupăun asediu lung a fost forțat de generalul atenian Phocion să se retragă în anul următor. Pe timpul acelui asediu o legendă a plasat intervenția zeiței Hecate Phosphoros, care a agitat torțe în timpul nopții făcând vizibile trupele macedonene. Sculați de alarma câinilor cetății, soldații apărători s-au putut apăra victorios
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
periculoase din punct de vedere politic și religios. Cartea contribuie de asemenea la întelegerea mentalitații și percepției feminine în vremea Bizanțului. Stilul literar al Anei Comnena este influențat de operele scrise de Tucidide, Polibius, și Xenofon, încearcând să mențină stilul atenian al perioadei, rezultatul fiind unul artificial. Chiar și așa. în mare parte, evenimentele descrise în "Alexiada" sunt considerate autentice, opera împlind standardele vremii din punct de vedere istoric. Data exactă a morții Anei Comnena este incertă. Luând în considerare datele
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
490 î.Hr. - circa 432 î.Hr.) a fost un sculptor grec din epoca lui Pericle, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai perioadei clasice din cultura greacă. Plutarh relata că fost însărcinat de Pericle să conducă lucrările de construcție a Acropolei Ateniene. A îndrumat realizarea și decorarea Partenonului. Opera sa cea mai importantă a fost statuia lui Zeus din Olimp, din aur și fildeș, care avea o înălțime de 12 m și era considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii antice
Phidias () [Corola-website/Science/313758_a_315087]
-
se află. Lucrarea nu este universal recunoscută ca fiind un autoportret. Identificarea desenului ca fiind un autoportret a fost realizată în secolul al XIX-lea datorită similitudinilor dintre omul reprezentat și portretul lui Leonardo realizat de Rafael în fresca "Școala ateniană", precum și datorită calității înalte a lucrării. Pe de altă parte, Frank Zöllner afirmă că "acest desen în cretă roșie ne-a determinat în mare parte ideea cu privire la chipul lui Leonardo deoarece multă vreme s-a crezut că este singurul său
Autoportret (Leonardo da Vinci) () [Corola-website/Science/326898_a_328227]
-
caligrafiei, copiind multe manuscrise vechi. A avut în jurul sau oameni energici și capabili, ce au contribuit la isncaunarea sa. Sora sa, Pulcheria, era cea mai influentă. A pus la cale căsătoria lui Teodosiu cu Athenais (botezată Evdochia), fiica unui filosof atenian, o fată cu talent literar ce a scris teme religioase. La sfârșitul secolului al IV-lea, a apărut o nouă "erezie" care susținea că Hristos nu era om și o divinitate simultan. S-a încercat demonstrarea independenței absolute a firii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
adoptarea planului de bătaie propus de Miltiades, și anume atacul direct asupra perșilor debarcați la Marathon. Pozițiile ocupate de greci contra inamicului au fost indicate tot de Miltiades, ca și strategia și tactica adoptate în cursul întregii acțiuni. Printre cetățenii atenieni se aflau Temistocles, fiul lui Neocles, și poetul Eschil. Victoria obținută a fost strălucită, acoperind de glorie pe cei care au participat la bătălie și care au purtat cu cinste până la sfârșitul vieții lor numele de marathonomachi, adică luptători la
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
alergătorului care a adus vestea victoriei la Atena. Semnificația acestei bătălii câștigată de Atena este multiplă: Orașul a izbutit să scape de soarta nemiloasă care a lovit Eretria și de reinstaurarea tiraniei lui Hippias, sosit odată cu perșii; prestigiul democrației sclavagiste ateniene a crescut dându-i curajul să se afirme ca una din constituțiile cele mai bine organizate din lumea contemporană; o consecință imediată a fost începutul fundrii așa numitului imperiu maritim, atenian, începută printr-o neizbutită expediție împotriva insulei Paros, sub
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
tiraniei lui Hippias, sosit odată cu perșii; prestigiul democrației sclavagiste ateniene a crescut dându-i curajul să se afirme ca una din constituțiile cele mai bine organizate din lumea contemporană; o consecință imediată a fost începutul fundrii așa numitului imperiu maritim, atenian, începută printr-o neizbutită expediție împotriva insulei Paros, sub comanda lui Miltiades. Acest eșec, care l-a costat viața pe Miltiades, s-a soldat cu un proces intentat învingătorului de la Marathon, dar nu a putut opri drumul ascendent al cetății
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
un proces intentat învingătorului de la Marathon, dar nu a putut opri drumul ascendent al cetății spre rangul de primă putere maritimă a Greciei În cursul anilor care au urmat reformei lui Cleisthenes au fost aduse însemnate modificări în structura constituției ateniene (487-486). Dezvoltarea firească a lucrurilor ducea spre întărirea Consiliului consultativ (Bule) format din 500 de delegați și slăbirea puterii magistraților. Cei 10 arhonți sunt aleși tot prin vot, din cadrul Consiliului consultativ, ceea ce denotă că importanța politică a magistraturii supreme în
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Dezvoltarea firească a lucrurilor ducea spre întărirea Consiliului consultativ (Bule) format din 500 de delegați și slăbirea puterii magistraților. Cei 10 arhonți sunt aleși tot prin vot, din cadrul Consiliului consultativ, ceea ce denotă că importanța politică a magistraturii supreme în statul atenian este atenuată. Același lucru este valabil și pentru postul de polemarh, devenit eligibil ca și arhonatul. În schimb, corpul celor 10 strategi aleși de triburi capătă o importanță din ce în ce mai mare. Pericolul unor neînțelegeri ăntre strategi era evitat prin procedeul care
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
se mai întoarcă la Atena decât după 10 ani.Îndreptată în primul rând împotriva Peisistrazilor și a partizanilor lor, măsura avea totuși și o dschidere mai largă: înlăturarea tuturor acelora considerați o piedică în calea hotărârilor luate de Adunările poporului atenian. Primele victime ale ostracismului au fost Hipparchos, fiul lui Charmos și Megacles, care trecuseră de partea Peisistrazilor, tatăl lui Pericle, Aristide și Temistocle. Deși conducători ai unor partide diferite, cu programe politice diferite, acești 3 conducători au fost susținători fervenți
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Aristide, în 482. Aristide era exilat fiindcă Temistocle vedea în el un oponent al politicii sale de expansiune a Atenei. Temistocle, ales arhonte, doi, trei ani înainte de invazia perșilor (492), a fost unul din cei mai de seamă oameni politici atenieni. Herodot nu-l iubește și totuși nu se poate împiedica să nu-l admire. El a contribuit mai mult decât oricare altul la transformarea Atenei într-o putere maritimă de prim rang, dându-și seama de imensul potențial uman și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile din flota lui Xerxes. Grecii au opus flotei inamicului un număr de 324 trireme și 9 pentecontere, dintre care 200 de trireme erau ateniene. Punctul de stațiune al flotei grecești era Artemision, un promontoriu în nordul Eubeei. În luna iulie a anului 480 perșii și-au făcut apariția. O furtună devastatoare le-a surprins flota în dreptul coastelor Magnesiei. În această întâmplare grecii au văzut
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
au fost uciși, iar templele jefuite și arse (sept 480). După căderea Acropolei grecii aliați au ținut un Consiliu de război în care s-a hotărât apărarea Istmului de Corint, ceea ce însemna abandonarea Eginei, a Salaminei, unde se găseau refugiați atenieni și megarieni. Temistocle a hotărât să împiedice cu orice preț punerea în aplicare a acestui plan. El i-a cerut o întrevedere lui Eurybiades și l-a convins de avantajele unei apărări organizate în apele Salaminei. Propunera lui Temistocle a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de expansiune dusă anterior de Peisistratos și de Miltiades și, după câte judecă Herodot, care își încheie la acest moment "Istoria" sa, de aici înainte calea este deschisă pentru instituirea așa-numitului "imperiu" maritim atenian, cunoscut sub denumirea de Liga Ateniană. În vreme ce grecii din răsăritul Mediteranei luptau împotriva perșilor pentru a-și asigura libertatea și propria dezvoltare, și cei din partea occidentală a bazinului mediteranean s-au văzut nevoiți să facă grele sacrificii pentru a înfrunta pericolul venit din partea fenicienilor. Ceea ce inițial
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
a fost un episcop al Romei în perioada 138 - 142. Nu s-a păstrat aproape nici o sursă despre . Ar fi fost de orgine atenian și ar fi studiat filosofia. În timpul pontificatului său, ar fi fost implicat în organizarea ierarhiilor bisericești, deși această informație este contestată. Ar fi fost martir, fiind sărbătorit în ziua de 11 ianuarie. Conform surselor antice, Papa Hygin a fost a
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
i-a adus laude și slavă în ultima sa piesă: „"Oedip la Colonos"”. La doi ani după moartea sa, Atena a fost înfrântă de Sparta, ceea ce a însemnat sfârșitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremație culturală ateniană. Aflat în centrul vieții publice din Atena, Sofocle a fost trezorier imperial și diplomat, fiind ales de doua ori general. Și după moarte, marele scriitor a continuat să domine scena greacă, reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes. Din
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
însăși guvernarea democratică sclavagistă cuprinde în sine contradicții, manifestă adesea nehotărâre și șovăială, este zdruncinată de lupte interne și ciocniri de interese dezbinatoare. În 413 î.Hr., când avea optzeci de ani, Sofocle a devenit comisar special pentru investigarea dezastrului militar atenian din Sicilia. În secolul al V-lea î.Hr., în timpul în care au trăit cei trei mari tragici ai antichitații elene - Eschil, Sofocle și Euripide - Grecia cunoaște o perioadă de dezvoltare și înflorire atât în agricultură, cât și în atelierele meșteșugărești
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Înflorirea vieții social-culturale a Atenei a făcut din aceasta unul dintre cele mai importante centre economice, politice și culturale. Astfel, o parte a cetățenilor, care aveau înclinații spre cugetare și artă, se puteau dedica filosofiei, literelor, sculpturii, etc. Conducătorii democrației ateniene, dornici să ducă faima cetății lor, au stimulat dezvoltarea teatrului tragic, teatru cu un vădit rol educativ. Spectacolele, care se țineau în aer liber, erau urmărite de zeci de mii de spectatori, așezați pe treptele unui vast amfiteatru. Periodic, cetatea
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
activităților interzise fără victime, unde cererea este satisfăcută de sindicatele internaționale ale crimei. Într-o lume în care paternalismul guvernamental este privit cu din ce în ce mai mult scepticism, iar libertatea individuală este un laitmotiv în aceeași măsură în care era, pentru vechii atenieni, urmărirea unui trai bun, criminalizarea continuă a furnizorilor și a consumatorilor de narcotice și de servicii sexuale comerciale necesită justificare. În orice caz, orice convingere că după, să zicem, reglementarea sau legalizarea heroinei sau prostituției, furnizorii criminali de astăzi s-
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
fată a cărei frumusețe era un mister, cum spune Dostoievski, să aibă un cap total lipsit de mistere, iar mintea coală albă de hârtie, pe care nu se înscria nimic. Trecea la examene cum trecuse desgolită frumoasa curtizană prin fața judecătorilor atenieni neînduplecați. Căprioara nu-și arăta decât capul, și profesorii, privind-o, cedau aproape fără să-și dea seama, punîndu-i întrebări puerile și terminând cu sfaturi afectuoase că trebuie să învețe mai bine etc. Îi răspunsei că natura nu îngrămădește decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădeam seama foarte clar, de pildă, că apologia lui Socrate, a lui Xenofon, bătea apa în piuă în comparație cu aceea a lui Platon. dar trebuia s-o recitesc totuși odată cu foarte mare atenție: și încă Xenofon era Xenofon, mare figură, general atenian care luptă contra alor săi fără să bea cucuta, avu timp să scrie despre Socrate, despre greci, un roman istoric și chiar încercări despre tehnică, dar ocolisem totdeauna pe cei mici, fără să mai pomenesc că de la cei vechi sărisem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rațiune (poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rând). Între cele două definiții se observă o tensiune evolutivă. ν În Grecia antică, este privilegiat primul registru: poporul atenian (demos) deliberează În mijlocul ecclesiei; el include doar cetățenii ă indivizii care se bucură de deplină libertate În cetate ă și ține la distanță sclavii și veneticii. Cea de-a doua accepțiune nu este total ignorată: Împotriva demagogilor care exploatează răbufnirile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
făcută de Avraam celor trei trimiși ai lui Dumnezeu care au traversat deșertul pentru a-i anunța promisiunea că nu se va stinge fără urmași. La rândul său, modelul grecesc pune mai mult accent pe situația străinului În raport cu Cetatea. Cultura ateniană, de la Homer Încoace, nu este xenofobă: stau mărturie tradiția unui Zeus ospitalier (Zeus Xenos), omagiul adus curajului lui Hector, sentimentele umane pe care Eschil le-a pus pe seama perșilor sau călătoriile lui Herodot. În ceea ce privește istoria Cetății Atena și a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
perșilor sau călătoriile lui Herodot. În ceea ce privește istoria Cetății Atena și a instituțiilor sale (politeia), acestea sunt de fapt, prin isonomia (egalitatea În fața legii) și isegoria (egalitatea cuvântului), rezervate autohtonilor. Cetățenia instituie diferența În raport cu străinul. Aliații Atenei, care nu sunt cetățeni atenieni, rămân străini. Legile lui Solon și ale lui Clistene nu Îi privesc. În sfârșit, modelul roman inventează un statut juridic al străinului, situație mai puțin politică decât cea a străinilor În raport cu Atena. Imperiul este cel care poartă și spada, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]