4,006 matches
-
exercițiul rațional al criticului și de analiza epică la care își supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
ei zilele de școală, față de care nu simțeau să aibă vreo obligație (întrebîndu-se chiar de ce-o fi existînd), făceau să pară vacanțele un non sens. Elevele silitoare nu sînt uitate, dar prim planul este ocupat de tineri mai degrabă atipici, nelipsiți însă din mozaicul social. Pucci, cu capul prost croit dintru bun început, cum decretase propriul lui tată, continuă "să pască" rătăcind prin urbe și cînd rămîne pentru a treia oară consecutiv repetent, ceea ce e totuși un bine, firea-i
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
Pavel Șușară Din expoziția pe care Max Dumitraș a deschis-o recent la galeria Lima din Timișoara, se observă limpede că avem de-a face cu un personaj atipic. Într-o lume a improvizației locvace și a mimetismelor de tot felul, care creează iluzia confortabilă a unei existențe pline de vitalitate și ale cărei proiecte sînt mai mult enunțuri decît finalități, el a optat pentru construcția solidă, pentru reveria
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume romantic, evocat de Eminescu în Scrisoarea II, cînd studentul amețit "de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii" scrie pe margine de caiet "versuri dulci
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
epeneag, Matei Călinescu, puțini au înțeles naratorul care e nebun, care este eroul, Paul. Matei a scris ceva, dar foarte vag. Mai e ceva, apropo de mediocritatea acestei culturi. Cînd apare într-o cultură ca a noastră un tip extravagant, atipic, lumea se zăpăcește. Așa s-a întîmplat cu Eminescu, cu Bacovia, parțial cu Blaga, cu sistemul său filosofic, de care n-avea nimeni chef, care contrazice bunul simț românesc. Și au și ei dreptate. Uite, în literatură, în proză. Proza
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
numelui său sunt tot mai pronunțate în ultimii ani. Cum s-ar spune, deși mentalitatea dominantă ne învață că zădărniciile, prăbușirile și dușmăniile sunt inavuabile sub unghi propagandistic, ele rămîn substanța vieții noastre zilnice. Să luăm, de pildă, o carte atipică pentru Schopenhauer, și anume Arta de a avea întotdeauna dreptate. Subtitlul cărții, Dialectica eristică, deși sună arid și aparent obscur, spune într-o formă tehnică ceea ce titlul spusese deja într-o formă lesnicioasă: că avem de-a face cu o
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
și instrumentele obișnuite ale logicii, de care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet care se simte dator să întindă capcane cititorului naiv și să diversifice planurile de lectură. În esență, Alexandru Chira este un constructor atipic, posedat de mirajele sale lăuntrice, chinuit de iminența ciocnirii cu realitatea de fiecare zi, care folosește frecvent silogismul, de cele mai multe ori doar pentru a ieși din transă. Adică din captivitatea propriilor lui fantasme. n N.B. În nr. 46 al României
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
de adresare, dar mai ales din etimologie: varianta etimologică primară a formei-titlu este de fapt nenea, nearticulat (de la care se forma vechiul vocativ neneo și care se află și la originea formei scurte nea). Or, în română, masculinele cu finala atipică în -ă sau -ea (tată, popă, papă, vodă, haplea etc.) creează probleme de flexiune și articulare, din cauza contradicției dintre trăsăturile formale tipice femininului și sensul masculin. Instabilitatea morfologică a cuvintelor din această serie nici nu este de altfel pe deplin
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
determina HTA, IRA și IRC terminală la adolescent și adultul tânăr); afectarea unui organ în creștere (rinichiul) cu risc de sechele definitive chiar și după un singur puseu de PNA; probleme complexe de ordin diagnostic și terapeutic (forme asimptomatice sau atipice, imposibilitatea comunicării la vârste mici, rezistența microbiană, posibilitatea limitată de folosire a anti- bioticelor din cauza vârstei); recurențe frecvente - în special la băieți în perioada neonatală și la fetițe, mai ales, după primul an de viață; asocierea ITU - reflux vezicoureteral - pielonefrită
Revista Medicală Română by Carmen-Adriana Dogaru () [Corola-journal/Journalistic/92278_a_92773]
-
nazal nu se transformă malign. Nu s-a demonstrat nici o legătură între numărul de recidive sau intervalul dintre acestea și transformarea malignă. Zonele de malignitate sunt caracterizate de atipii marcate, un raport nucleo-citoplasmatic crescut, nucleoli bine individualizați și numeroase mitoze atipice în straturile de suprafață și mijlocii, absența polarității și celule discheratozice. Nu s-au descoperit parametrii cerți care să permită o identificare a pacienților cu risc crescut de recidivă sau malignizare, dar numeroasele studii au încercat să descopere dacă există
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
prezentat recidivă după tratamentul pentru papilom malignizat, iar la 3 pacienți (37,5%) s-a instalat decesul. Rata de supraviețuire după diagnosticul de malignitate a fost în medie de 44,25 luni. Papilomul schneiderian rinosinusal este o proliferare neoplazică benignă atipică (spre stroma bazală), rar întâlnită, despre care putem spune că are un comportament malign prin cele 3 caracteristici proprii, și anume agresivitate locală marcată cu capacitatea crescută de invazie a țesuturilor din jur, inclusiv osoase, tendința marcată la recidivă și
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
regiunea anterioară a toracelui, la nivelul gâtului, mandibulei sau brațelor; determinată de efort fizic; ameliorată de repaus sau de administrarea de nitroglicerină. Pe baza acestei evaluări clinice durerile anginoase tipice sunt considerate atunci când se regăsesc toate cele trei trăsături. Angina atipică este considerată atunci când se regăsesc doar două din cele trei caracteristici de mai sus. Categoria fără dureri de tip angină corespunde situației când se regăsește cel mult una sau niciuna din cele trei caracteristici clinice. De asemenea, am determinat riscul
Revista Medicală Română by Gabriel Cristian Bejan () [Corola-journal/Journalistic/92295_a_92790]
-
Daniel Cristea-Enache Nu numai prin titlul grav: Bărbatul cu cele trei morți ale sale, primul volum din jurnalul lui Mihai Cantuniari este unul atipic. Structura lui nu diferă, e drept, de cea a scrierilor de gen. Ca atâția alți diariști, autorul se "învrednicește" să înceapă, în prima zi a anului 2001, un jurnal intim, deopotrivă personal și literar, ținut, cu intermitențe, până pe 31 decembrie
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
a vedea cât de firesc se înscrie Mihai Cantuniari într-o tradiție a genului. El are exact motivațiile, obiectivele și ticurile scriitorilor care ambiționează să țină un jurnal. De unde vine atunci diferența? Bărbatul cu cele trei morți ale sale e atipic prin luminozitatea și căldura paginilor sale. De regulă, amintirile din copilărie sunt scăldate în această lumină solară, asociate fiind cu o vârstă fără griji, ocrotită de părinți și bunici iubitori. Nici copilăria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face excepție
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
a neutrului latinesc medium. Adaptarea contrară etimologiei avea însă în acest caz argumente destul de solide: în primul rînd, a contat marea frecvență în uzul modern a termenului, contrastînd cu dificultatea de a-l utiliza sintactic în formă articulată, din cauza terminației atipice pentru un plural; apoi, faptul că termenul e oricum un compus modern, mixt, dintr-un element latin păstrat ca atare (media) și unul intrat de mult în engleză, cu formă specifică (mass). Intolerabilă mi se pare, în schimb (cel puțin
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
Franța, unde guvernul de dreapta al președintelui Sarkozy a inclus pe "devianții" din Partidul Socialist) este falsă. PSD-ul susține guvernul PNL, afirmând concomitent că nu renunță la nimic din programul său socialist. Adevărul ascuns de această situație paradoxală și atipică a României (confirmată și de "monstruoasa coaliție" antiprezidențială a celor 322 de parlamentari proveniți din partide aparent opuse) este relevat de o afirmație puțin comentată a unui fruntaș liberal al cărui caz a fost detonatorul exploziei ADA. I se părea
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
sinteză a tuturor tendințelor, aspirațiilor și frustrărilor noastre de astăzi (și de ieri), celelalte centre sînt invariabil nord-vestice: Timișoara, Arad, Oradea, Tîrgu-Mureș, Bistrița, Sf. Gheorghe, Cluj și Sibiu. Singura excepție o reprezintă Iașul, unde Matei Bejenaru, un artist solitar și atipic pentru climatul artistic din zonă, a organizat, în ultimii ani, un festival de performance. în rest, nici unul dintre marile centre urbane și universitare nu manifestă vreun interes pentru astfel de expresii artistice. Și aceste orașe nu sînt chiar de neglijat
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
Doina Papp În interiorul sistemului, al structurii după care funcționează la noi teatrele subvenționate, ființează, de mai bine de un deceniu, la Râmnicu Vâlcea un teatru cu totul și cu totul atipic. De la spațiu ( își are sediul într-un fel de conac din parcul central al orașului)la trupă (o mână de oameni fanatizați care și-au adus în teatru întreaga familie) și până la spectacolele pe care le joacă având un repertoriu
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
se poate spune că posteritatea filozofului ar suferi de goluri de informație sau de sfieli exegetice. Dimpotrivă, judecată după pletora de reacții pe care gazetăria și cursurile sale litografiate le-au stîrnit în anii trecuți, soarta postumă a acestui conferențiar atipic e plină de vîltori polemice. Și, la fel ca în timpul vieții, Nae trăiește prin voința de proscriere căreia trebuie să-i facă față. Și nu e vorba doar de voci singulare contestîndu-i valoarea, ci de un întreg curent de opinie
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
le așezăm, mereu, pe chip, suprapuse, dintr-un reflex al politeții tot mai istovitor. Se topesc unele în altele. "A mă odihni înseamnă a sacrifica teatrul".În vertigiul odihnei, în zbuciumul desprinderii este prins chiar Marian Râlea într-un rol atipic pentru el. Deloc simplu de susținut. Tulburarea evidentă din cîteva momente intense vine și din felul în care se alimentează emoțional reciproc, alchimic aș zice, confesiunea celui obișnuit să joace cu cea a celui obișnuit să vadă. Solourile Vavei Ștefănescu
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
dovedește actualitatea prin transcrierea unei stări psihologice ce depășește conjuncturile: revolta clocotitoare a unui personaj ultragiat față de nedreptățile ce i se fac printr-o falsă înțelegere a trecutului și a prezentului său, o interpretare morală total greșită a unui individ atipic de către semenii săi. Sâmburele neperisabil al experienței înfățișate într-un realism deopotrivă psihologic și politic ar putea fi drama camusiană a neînțelegerii. Orgolii participă, alături de alte cinci-șase romane politice, la competiția pentru cel mai bun roman despre experiența românească a
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
în Grecia a creat, ab initio, un soi de emoție care a modelat tensiuni și neînțelegeri. Ele nu lipsesc, pînă la urmă, de acolo de unde există teatru, miză, umori, orgolii. Așadar, cred că seara decernării a fost dominată de discursurile atipice ale lui George Banu și Alexandru Darie - acesta în calitate de Președinte al Uniunii Teatrelor Europene - profunde, cu un tip de comentariu și de analiză pline de idei, de emoție reală, care au făcut breșe în convenții de tot felul. Europa și-
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
mai fost un al treilea imigrant: un român, Lionel Frunza. — Îl știu, i-am făcut verificările pentru naturalizare: luni o să primească cetățenia. S a integrat perfect, nimeni nu l-a auzit vorbind românește. Și când înjură, înjură în franceză. Complet atipic. La noi în fișe figurează ca Dansatorul din Nantes. — De ce? — Prea vrei să știi multe. Când îmi spui sursa ta, îți spun și eu sursa poreclei. — Am o veste proastă: n-o să mai apuce să fie francez pentru c-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trebuie să recunosc că textul COLCĂIE de replici minunate, spumoase, ironice, care redemonstrează că Vișniec e, din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din Trei surori, Îl muștruluiește pe genialul dramaturg, cu o ironie...atipică:„ Trebuia să vă faceți, mai degrabă, veterinar: că la oameni, după cum se vede, nu vă pricepeți mai deloc”. Cu toate acestea, personajul Cehov, par Vișniec, are teoria lui, clasică:„Evitați predicile deghizate! Cu cît sunteți mai vizibil ca autor, cu-atît
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.d. Și, un eveniment rar Întîlnit, În aceste amintiri: tatăl viitorului mare artist Îi spune, atipic, fiului, după cel vede Într-un spectacol al liceenilor: ”Să faci teatru! Asta e menirea ta, băiete!”. Curios: În 95% din cărțile de amintiri, artiștii suferă pentru că Îndemnul parental era... complet opus! O nedumerire: de ce două volume? De obicei, 290
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]