527 matches
-
genul: „clerici”, „Dumnezeu”, „Steaua” sau chiar și o observație a specialistului etnolog de la Iași: „CÎt despre Înlocuirea Stelei cu Globul, acest lucru se explică prin faptul că globul apare adesea În cărțile bisericești, pe coperțile acestora, În iconografia ortodoxă, sugerînd atotputernicia religiei, universalitatea de care se bucură (subl. În orig.)”. Datorită conotațiilor profund religioase, nici o parte a textului „Jienilor” din satul Ghermănești, comuna Drânceni nu a scăpat ochiului vulturesc al cenzorului, ăst individ procedând la eliminarea lui: „Ca și lui Hristos
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de care nu a mai avut parte nimeni în întreaga istorie a familiei mele. Text publicat în aLtitudini, ianuarie 2007 În loc de final. Compunerea liberă: criteriul popular de excelență Suntem o lume de oameni care de generații întregi se socializează în atotputernicia școlară a compunerii libere. Îndată ce alfabetul este învățat, îndată ce știm să citim și scriem cuvinte, noi nu purcedem la utilizarea limbajului pentru descriere și argumentare, ci pentru dezvoltarea minții noastre prin figuri de stil: metafore, metonimii, comparații. Performanța noastră școlară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
proclamate "în numele Dumnezeului Atotputernic". Astfel se justifica evident puterea politică, dar în același timp mai ales după divinizarea Führerului de către naziști se puneau limite celui ce o deținea. Credința religioasă iluminată poate efectiv să reprezinte un răspuns serios la iluzia atotputerniciei oamenilor, pe care psihoterapeutul Horst-Eberhard Richter o numește "complexul lui Dumnezeu". Din principiu aș prefera alte predicate divine ale Noului Testament, precum "cel mai bun dintre toți", "cel mai milostiv dintre toți" (prezent și în Coran). Sau chiar, dacă expresia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
discursul emoționant pe care filozoful evreu Hans Jonas l-a ținut la Tübingen în 1984 despre "conceptul de Dumnezeu după Auschwitz". Răspunsul său începe nu de la supremația lui Dumnezeu, ci de la suferința lui Dumnezeu din momentul creației lumii, nu de la atotputernicia, ci de la impotența lui Dumnezeu. Jonas pe care naziștii l-au alungat din Germania și care și-a pierdut mama la Auschwitz susține că Dumnezeu a tăcut și nu a intervenit nu pentru că nu a vrut, ci deoarece nu a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ceilalți neagă un Dumnezeu indiferent, astoric, apatic, crud, nemilos; iar pe de altă parte, ambii cred într-un Dumnezeu care, deși ascuns, este prezent și participă autentic la istorie, este milostiv și iertător. Prin urmare, mi se pare că și atotputernicia lui Dumnezeu nu trebuie înțeleasă ca și cum un puternic absolut ar guverna totul, ar face sau ar putea face totul rămânând complet detașat și indiferent. Pe de altă parte însă, puterea lui Dumnezeu nu poate fi pur și simplu înlocuită cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu înceta să-mi facă declarații de prietenie bulgară care sunau ca un S.O.S., a trebuit să-i dau vestea mobilizării generale a armatei române, ordonată de regele Carol. Probabil că Președintele Consiliului avea o încredere absolută în atotputernicia unei intervenții a Vienei la București care să ne oprească pe loc, căci în niște documente publicate mai tîrziu, Danev, raportînd regelui întrevederea noastră, scria: "prințul Ghika a ieșit din birou fără a-mi fi comunicat ceva deosebit de important!". Oricum
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lucru care merită mult să fie spus” (p. 183); „Atâtea feluri de idiomuri și de limbi, diferențele și proprietățile frazei nu sunt născocirile șireteniei omenești, ba nici invențiunea artei sau nevoii (de comunicare), ci în realitate au fost opera divinei atotputernicii” (p. 183 urm.); „Cunoaștem începutul și originile unora din limbi, spune, Cantemir, ca fiind o corupție din altele, dar, în afară de ceea ce ne învață istoria sacră, cine au fost inventatorii atâtor de multe și însemnate limbi nu știm să fi spus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru care au ars orașele / și unde sunt bucuriile, pentru care / copiii noștri carbonizați au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
sau spre care este chemat nu este oriunde, ci reprezintă o geografie sacră, un pământ sfințit. Nimeni nu poate cere socoteală lui Dumnezeu de ce a ales pe unul și nu pe altul. Acesta este un atribut care ține exclusiv de atotputernicia divină. Spațiul și timpul sunt coordonate specifice istoriei și ele capătă semnificație doar prin intersectarea lor în destinul unui om, în cazul nostru Avraam. Cazul său este cu atât mai interesant cu cât el este primul ales din șirul patriarhilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a lui Kant este legea naturală urmată de Iov. Suferința acestuia din urmă este dovada peremptorie că nu doar istoria sacră ci, și istoria profană, istoria seculară este câmpul de acțiune al Providenței divine. Mai mult, cartea lui Iov arată atotputernicia lui Dumnezeu și futilitatea oricărei tentative omenești de a găsi o justificare sau compensație karmică pentru orice se petrece în istorie. Taina nonsensului aparent al vieții sau istoriei nu face decât să sporească puterea divină. Dialectica etică internă revelată în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
un antrenament timpuriu în vederea lucrurilor de mai târziu. Atât numai că în acest caz nu puteam spera că Securitatea se va dovedi, în cele din urmă, a nu fi nimic altceva decât Oficiul pentru Cereale care se joacă de-a Atotputernicia. Securitatea nici din lemn nu era, nici nu spânzura de vreun zid. Pusă la zid eram eu. Când auzeam pe cineva rostind „cuvânt-cheie“, „scenă-cheie“, „eveniment-cheie“, acestea-mi sunau zăpăcitor în raport cu cuvinte, scene, evenimente decisive și pline de consecințe. Toate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ținutul Suceava, la Hlincea și Bosia lângă Iași, în Oltenia la Calapăru, Craiova și Mehedinți, în Banat, în Dobrogea la Cernavodă, la Mangalia și în com. M. Kogălniceanu din județul Tulcea, dintre care una emisă chiar de către emirul Nogai. În fața atotputerniciei acestuia, următorul papă, Nicolae al IV-lea, nu știa ce atitudine trebuie să adopte. Pe de o parte, îndemna și trimitea pe călugării predicatori cu scrisori, în 3 septembrie 1288, să propage religia în țările de sub dependența lui Nogai; iar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a avut ocazia să-i stea în preajmă îl descrie ca pe un mare mărturisitor al acestui secol, o capodoperă a acelui har și a acelei înțelepciuni divine, care îi folosește pe cei mici și nepricepuți pentru a-și arăta atotputernicia și măreția. În redactarea biografiei am căutat să mă folosesc de izvoare, pe care le-am găsit în Arhiva Generală a Congregației Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe din Verona. Am evaluat declarațiile textelor interpelate pentru cauza de beatificare, îndepărtând toate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Pe lângă intuiția politică, care-l călăuzea sigur printre controversele și problemele politice, Ion Brătianu era un psiholog; el cunoștea natura omenească, deci cunoștea slăbiciunile omului: cupiditatea și vanitatea. În tot timpul guvernării lui de 12 ani, mai ales în epoca atotputerniciei sale, a exploatat aceste infirmități omenești și a guvernat prin ele. Cu toată popularitatea mare ce avea, cu tot sprijinul regelui Carol, deși războiul, Independența și înălțarea țării la rangul de regat îi dădeau o mare superioritate asupra tuturor celorlalți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
acceptă ideea unor forme sociale și politice imuabile, ci admite ideea că societatea, ca și natura, este într-o continuă transformare. Evoluționismul său evidențiază mai multe forme ciclice, străbătute de orice societate, marcate de mărire și decădere: "apariția, creșterea și atotputernicia Romei și decăderea acesteia"29, idei preluate atât din scrierile lui Cantemir, cât și din lucrarea lui Montesquieu, Considérations sur les causes de la grandeur des Romans et de leur décadence (1734)30 sau din Science nouvelle a lui Vico31. Timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și cerere a fostului boier Balș Istoria, această învățătoare credincioasă și indispensabilă pentru omul de stat, ca și pentru filozofi, ne-a păstrat între atâtea revoluții ciudate, două, care au atras atenția gânditorilor asupra lor, între toate: apariția, creșterea și atotputernicia Romei și decăderea și răsturnarea acesteia. Timpul, care după toate aparențele într-adevăr pare diferit, în esență însă rămâne mereu egal; care mereu readuce aceste întâmplări și evenimente, însă numai sub alte raporturi, nume, împrejurări și modificări; timpul, care fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
calității vieții, exprimării sinelui, spiritualității, preocupărilor referitoare la sensul vieții. De la un sistem cultural esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară de Georges Perec. Dacă prin „sfârșitul” societății de consum înțelegem istovirea pasiunilor consumeriste și respingerea comercializării nevoilor, ideea nu rezistă, bineînțeles, nicio clipă unui examen serios. Urmează oare de aici că trebuie să ștergem dintr-o trăsătură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
chimice. Dacă recursul banalizat la psihofarmacologie atestă existența dorinței de luare în posesie a trupului și a stării psihice, el ilustrează în același timp și o anumită neputință subiectivă, individul renunțând la orice efort personal și lăsându-se în seama atotputerniciei produselor chimice care acționează asupra lui, fără el15. Nu mai căutăm soluțiile maladiilor în resursele noastre interioare, ci în acțiunea tehnologiilor moleculare, care, pe deasupra, prezintă și riscul căderii în dependență. Individul dornic să-și dirijeze ori să-și rectifice după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de bunuri „inutile”. Cel care vizitează un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare și lansări de produse nu se poate lipsi de strategiile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ci că se desfășoară un proces de promovare în toate direcțiile a mărcilor, care face ca forma sau logica publicitară - ce depășește în realitate cu mult efectul publicității canonice - să intre într-o dinamică diversificată, neîntreruptă, hipertrofică. Iluzia atotputernicieitc " Iluzia atotputerniciei" Formidabila expansiune a mărcilor a suscitat critici vehemente la adresa a ceea ce este prezentat ca un „fascism cultural” analog controlului orwellian al spațiului mental și cultural. S-o spunem răspicat: cu cât e mai justă ideea unei puteri sporite a marketingului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și a ofertei în general de a antrena apetituri de consum imposibil de controlat nu este câtuși de puțin hiperbolică. Nu-i vorba de a nega influența exercitată de publicitate, ci de a evita pur și simplu asimilarea ei cu atotputernicia lui Big Brother. În ciuda unui întreg arsenal de seducție, dominația publicității asupra sufletelor rămâne până la urmă redusă. Mai trebuie oare să amintim că religiile și marile ideologii politice au reușit cu mult mai mult succes să exacerbeze dorința, să dirijeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
III se bazează mai puțin pe un consumator hipnotizat de magia mărcilor și mai mult pe un consumator ocazional și nomad. Dacă această schimbare nu înseamnă suveranitate a consumatorului, cel puțin ea îi permite acestuia să golească de substanță paradigma atotputerniciei publicitare. Tragedia supraconsumului?tc " Tragedia supraconsumului ?" Începând cu anii 1960, o temă se bucură de mare circulație printre intelectuali: este vorba de faimosul „blestem al abundenței”. Anatemele contra societății abundenței proliferează, hrănindu-se din ideea conform căreia „mecanica infernală” a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
hotărâm să fim: acesta este credo-ul reluat neîncetat de maeștrii spiritualității și ai dezvoltării personale. Astfel, sub chipul psihologismului triumfător, în universul contemporan își face reintrarea gândirea magică. Hiperconsumatorul a devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de noi. Nu ne ascundem surprinderea în fața acestei cascade de programe de beatitudine vehiculând tot atâtea naivități câte false promisiuni. Pentru că, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
rănită 7. Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențială 136 Despre decepție 137 Consum și decepție 139 Noii vectori ai decepției 143 Viață profesională, viață sentimentală, viață ratată 146 Dorințe, frustrări și publicitate 149 Publicitatea prometeică 150 Extinderea domeniului publicitar 151 Iluzia atotputerniciei 154 Publicitatea-reflectare 156 Tragedia supraconsumului? 160 Lipsa, acțiunea și ceilalți 162 Sărăcie și delincvență. Violența fericirii 164 Excludere, consum și individualizare 166 Precaritate și individualism sălbatic 170 Sărăcie materială, suferință interioară 172 Suferințe și renaștere 174 Refacerea vieții 177 8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
prin instituirea îndoielii metodologice universale, prin care se ajunge la calea reală în fundamentarea unei științe. Formulând principiul metodologic, conform căruia adevărul trebuie să fie o cunoștință clară și distinctă, Descartes provoca o lovitură adresată fundamentelor scolasticii. Ideile sale despre atotputernicia rațiunii omenești și despre posibilitatea transformării raționale a vieții umane au constituit, ca și ideile lui Bacon despre forța experimentului și valoarea observației, unul dintre izvoarele gândirii iluministe, poate din acest motiv lucrările sale filosofice au fost puse la index
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]