527 matches
-
nu ezită să-i "amareze" (cuvânt vechi care desemna acțiunea de a lega ștreangul de gât) pe administrații lor pentru a-i preda administratorului. Mulți dintre acești șefi de la Congo-Ocean sunt, deși în vârstă, încă în post; ei păstrează nostalgia atotputerniciei lor de altădată. Cât despre CFHBC, aceasta a intrat în conflict deschis cu administrația: nu numai că a obținut ca salariații ei să fie scutiți de deportare, dar nu va ezita nici să-i primească pe fugari în posturile ei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
iertarea este acțiunea morală a unui individ. Ea nu este accesibilă celor slabi. Cei slabi nu iartă și nu pot ierta. Sunt dominați, mai degrabă, de resentiment, de răzbunare, de ranchiună; ei nu-și pot depăși slăbiciunea (percepută distorsionat ca atotputernicie). Sufletul neiertător este plin de teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică, ritm rapid și sacadat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
zguduit când, copil încă, am citit pentru prima dată Cartea lui Iov. Am descoperit că Iahve este nedrept, că el este chiar răufăcător. El se lasă convins de diavol: acceptă să-l tortureze pe Iov, la sugestia lui Satan. În atotputernicia sa, Iahve nu ia în seamă suferința umană. De altfel, urme ale injustiției lui Iahve persistă și în alte scrieri ebraice..." Și acum vine răspunsul, cu totul extraordinar, al lui Eliade, unul filozofic, care are superioritatea de a scoate problema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numele celui de-al doilea soț, Mavrogheni. Aspectul cu privire la existența unor enclave răzeșești în plină stăpânire boierească nu a fost abordat suficient în lucrările istoricilor care s-au ocupat de problematica socială a răzeșiei, a menținerii categoriei țăranilor liberi în cadrul atotputerniciei stăpânirilor boierești și merită a fi mai bine cercetat și cunoscut. Nu avem în vedere pe boierii copărtași în diferite obști sătești, numiți și ei în unele acte răzeși, ci la țăranii cu asemenea statut. După moartea în pribegie a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mecanismelor de elaborare a unui vocabular în științele umane. Pragmatica limbajului, care merge în această privință pe urmele lui Wittgenstein, contestă chiar ideea de "concept": nu există definiție eternă într-un vocabular adecvat obiectului. E un fel de fantasmă a atotputerniciei să crezi că poți îngloba total un obiect într-un cuvânt. Cuvântul, utilizările acestui cuvânt nu sunt niciodată decât descrieri situate, limitate la puncte de vedere, descriind imperfect lucrurile. Filosoful american Richard Rorty a tras poate concluzia ultimă pentru cercetarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în mâinile unui "stat" sacralizat , al cărui rol nu este să facă lucrurile în locul echipelor, ci să le ajute. Un exemplu? recurentul discurs ministerial despre "restaurarea autorității"! Da, domnule ministru, o să "restaurăm autoritatea". À propos, cum facem asta? Credința în atotputernicia ministerială se transformă repede în scepticism. Acest lucru e cu atât mai adevărat într-o țară ca Franța, unde este privilegiată o logică a "planului național" împotriva violenței cu intenții foarte bune ce se transformă repede, pentru public, într-o
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a actului creator, ci semnul unei prezențe obiective. O obiectivitate pe cât de discutabilă, pe atât de inutilă. Pentru că, așa cum observa Eric Marty, „autorul se află În insolubila situație paradoxală de a scrie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
venind în sprijinul reinstaurării ideii de principat aparținându-i lui Augustus. Narațiunea este scrisă, atenție, sub masca adevărului incontestabil, iar naratorul, în calitatea sa de martor implicat în evenimentele prezentate, ține să-și aroge un statut de superioritate, ba chiar atotputernicie în fața oricăror posibile întrebări: Nu se va da curs nici resentimentului și nici recunoștinței. Aceste lucruri sunt adevărate ca atare. Dacă cineva va întreba de unde știu, întâi și-ntâi că nu îi voi răspunde, dacă nu voi avea chef. Cine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a indienilor care îi vizitează habitatul nou adoptat pentru a-și duce la bun sfârșit ritualul carnivor, deci profanându-i lumea clădită de el într-un mod poetic, îl va contraria și îl va face chiar să se îndoiască de atotputernicia celor propăvăduite. În fața "rămășițelor carbonizate ale victimei ispășitoare", "Guvernatorul Speranzei" practică o ironică punere în scenă a textului biblic, comparând implicit episodul consumului de carne umană cu următoarele rânduri din Evanghelia după Matei, V, 29-30: Dacă ochiul tău cel drept
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și trimiterea clară la personajul dostoievskian Alioșa Karamazov. Credința lui Ivan Denisovici Șuhov nu este atât de evidentă și de cultivată precum aceea a lui Alioșa. El mărturisește credința în Dumnezeu cu seninătate și simplitate, justificând-o prin frica în fața atotputerniciei divine. Moștenită de la oamenii din satul său, convingerea lui Ivan Denisovici, de natură poetică aproape, este că Dumnezeu fărâmițează luna și o preschimbă în stele, pentru că "stelele mai cad din când în când și trebuie înlocuite". Ivan Denisovici este cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
p. 501). "Orice concepție teistă despre Dumnezeu, dar îndeosebi și precumpănitor cea creștină, are ca trăsătură esențială faptul că, în ea, divinitatea este sesizată cu o clară precizie și definită cu ajutorul unor atribute ca: spirit, rațiune, voință, voință teologică, bunăvoință, atotputernicie, consubstanțialitate, conștiință de sine și cu alți termeni asemănători și că, deci, în ea, divinitatea este gândită prin analogie cu personal-raționalul, așa cum, într-o formă limitată și redusă, omul îl descoperă în sine însuși. În același timp, aplicate divinului, toate
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
pe la 403) (Despre Sfântul Duh - lucrare pierdută), Diodor de Tars († 395) (Despre Sfântul Duh), Sfântul Ambrozie (Despre Sfântul Duh) etc. Părinții patristici citați relevă în unanimitate dimensiunea ecumenică a lucrării Sfântului Duh în lume. Negarea Dumnezeirii Sfântului Duh înseamnă tăgăduirea atotputerniciei Sale și a rolului Său binefăcător și mântuitor; de aceea ereticii erau socotiți ca blasfemiatori ai lui Dumnezeu și stricători ai păcii și unității Bisericii. Sfântul Niceta, la rândul său, accentuează rolul ecumenic al Sfântului Duh care este Domn și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe fiecare îl respinge sau îl atrage, îl umple zilnic de harul Său, sau îl îndepărtează de la El”. Cassian spune că Dumnezeu alege să acționeze într-un fel mai mult omenesc, răspunzând nevoilor, condițiilor și faptelor indivizilor, deși El, prin atotputernicia Sa sau pe baza atotștiinței Sale sau preștiinței, ar putea emite decrete divine. Unul dintre cercetătorii recenți ai lui Cassian consideră că în ceea ce privește capitolul 25 al Convorbirii duhovnicești XVII ,,nu numai că critică în mod fățiș predestinația bazată pe hotărârea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Stăniloae: După Atenagora - Supplicatio 22, 8; și Teofil, Către Autolic, 1, 5. 17 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Unitatea lumii indică un unic creator. Totuși acest unic creator ar putea crea mai mult decât o singură lume. E o presupunere care salvează atotputernicia și libertatea lui Dumnezeu. Altfel puterea și libertatea Lui ar fi restrânse la măsura și felul acestei unice lumi. Totuși aceste mai multe lumi posibile nu e necesar să fie înfăptuite. Aceasta L-ar face pe Dumnezeu supus necesității unei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
formulat în trei învățături: a) un Dumnezeu al Treimii; b) Un Dumnezeu Creator al lumii; c) Fiul lui Dumnezeu făcut om. Se poate uni cu ei pentru veci, ca și cu frații Săi. Credința creștină vede pe Dumnezeu în culmea atotputerniciei și a iubirii, dar și valoarea culminantă a omului, creat pentru a fi unit cu Fiul lui Dumnezeu ca și cu un frate al Său. (n. s. 273, p. 188) 48 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu flămânzea de silă Hristos, nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
istoric când, de fapt, biserica ștefaniană, ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu, a fost esențial modificată la începutul secolului al XIX-lea, la inițiativa și sub îndrumarea Mitropolitul Veniamin Costachi, cu ocazia înființării aici a vestitului Seminar de Teologie "Seminaria Veniamina". Atotputernicia mitropolitului de atunci a făcut posibile intervenții, cel puțin tot atât de grave, și asupra altor monumente de maximă importanță din epocă, folosindu-l ca specialist pe renumitul arhitect fracez Leconte de Nouit, așa cum este binecunoscută modificarea de arhitectură a vestitei biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
relații indisolubile dintre limbă și gîndire, încît funcționarea gîndirii este de neconceput fără participarea forme-lor limbii la raționaliști, iar formarea gîndirii este, de asemenea, de neconceput fără limbă, în cazul empiriștilor. Tot atunci (îndeosebi în secolul al XVIII-lea), ideea atotputerniciei rațiunii, căreia i se atribuia capacitatea de a transforma viața popoarelor, s-a reflectat pe terenul limbii prin încercările de reformare intențională și de ameliorare dirijată a limbii (literare). Ca atare, cînd au apărut zorii lingvisticii moderne, s-a afirmat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sărăcie lucie, ca un spațiu gol dar curat, cum mai sunt unele case pe la țară. Ideea e că numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea în sutra Inima
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
principiul justiției și rectitudinii lui Dumnezeu în fața existenței răului și suferinței? Dar dacă, în creștinism, suferința pune o problemă, este mai ales fiindcă ea intră în contradicție cu afirmația că Dumnezeu este iubire. În islam, ea atinge înainte de toate principiul atotputerniciei divine. Și în Coran suferința este sancționarea păcatului. Ea apare ca necesară în planul Atotputernicului și revelează adevărata natură a ființei umanegg. Emană direct de la justiția divină. În practică, asta înseamnă că trebuie abordată ca expresie a voinței lui Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sărăcie lucie, ca un spațiu gol dar curat, cum mai sunt unele case pe la țară. Ideea e că numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea, în sutra Inima
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de cultura Hallstatt (în epoca fierului), care a urmat din zona mediteraneană calea țărmului vestic al Pontului Euxin. Din înaltul cerului și adâncul apelor sau al pământului, aceste drumuri au început a fi vegheate de teribile zeități, sub a căror atotputernicie, omul a fost nevoit să-și înfrunte destinul în Univers. Divinități înfricoșătoare (uraniene, acvatice și telurice) au detronat-o pe Zeița Mamă a Lumii, punând stăpânire pe întreaga lume. Doar Prometeus a fost singurul care a avut milă de suferința
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
chiar și cel suprem, nu era decât o sfântă datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni solia tribului în fața lui Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță spre pieptul străpuns de tăișul vârfurilor. Moartea mesagerului însemna că Zalmoxis primise rugămințile dacilor. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
calității vieții, exprimării sinelui, spiritualității, preocupărilor referitoare la sensul vieții. De la un sistem cultural esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară de Georges Perec. Dacă prin „sfârșitul” societății de consum înțelegem istovirea pasiunilor consumeriste și respingerea comercializării nevoilor, ideea nu rezistă, bineînțeles, nicio clipă unui examen serios. Urmează oare de aici că trebuie să ștergem dintr-o trăsătură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
chimice. Dacă recursul banalizat la psihofarmacologie atestă existența dorinței de luare în posesie a trupului și a stării psihice, el ilustrează în același timp și o anumită neputință subiectivă, individul renunțând la orice efort personal și lăsându-se în seama atotputerniciei produselor chimice care acționează asupra lui, fără el15. Nu mai căutăm soluțiile maladiilor în resursele noastre interioare, ci în acțiunea tehnologiilor moleculare, care, pe deasupra, prezintă și riscul căderii în dependență. Individul dornic să-și dirijeze ori să-și rectifice după
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]