315 matches
-
sau o interjecție (exemplu: abia a început drumul și iat-o obosită). Funcția sintactică de atribut circumstanțial apare la nivelul propoziției și atunci e numită atribut circumstanțial sau la nivelul frazei, când se folosește termenul de propoziție atributivă circumstanțială. În Atributivele circumstanțiale (SCL, X, 1959, nr. 3, p. 343-354), Elena Carabulea - după ce arată cum au fost privite acest fel de propoziții în diverse lucrări de gramatică - grupează propozițiile respective în „atributive circumstanțiale care au legătură cu verbul propoziției regente și atributive
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
frazei, când se folosește termenul de propoziție atributivă circumstanțială. În Atributivele circumstanțiale (SCL, X, 1959, nr. 3, p. 343-354), Elena Carabulea - după ce arată cum au fost privite acest fel de propoziții în diverse lucrări de gramatică - grupează propozițiile respective în „atributive circumstanțiale care au legătură cu verbul propoziției regente și atributive circumstanțiale care nu au legătură cu verbul propoziției regente, nuanța circumstanțială fiind exprimată lexical”. Pentru discuția de față prezintă interes numai prima grupă, la care „se poate vorbi de dublă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Atributivele circumstanțiale (SCL, X, 1959, nr. 3, p. 343-354), Elena Carabulea - după ce arată cum au fost privite acest fel de propoziții în diverse lucrări de gramatică - grupează propozițiile respective în „atributive circumstanțiale care au legătură cu verbul propoziției regente și atributive circumstanțiale care nu au legătură cu verbul propoziției regente, nuanța circumstanțială fiind exprimată lexical”. Pentru discuția de față prezintă interes numai prima grupă, la care „se poate vorbi de dublă subordonare: a) față de un nume; b) față de un verb”. Aceste
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
circumstanță (cauza, scopul, condiția, modul, consecuția) în legătură cu verbul pe care de asemenea îl determină. Exemplu: Ion Vodă își punea nădejde în norod care se sculase de pretutindeni la chemarea măriei sale. În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă (autor, Magdalena Popescu-Marin), se vorbește și despre atributul circumstanțial (II, p. 139-140) și propoziția atributivă circumstanțială (II, p. 278-280), funcție ce constă în aceea că „exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat care este în același timp legată și de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Ion Vodă își punea nădejde în norod care se sculase de pretutindeni la chemarea măriei sale. În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă (autor, Magdalena Popescu-Marin), se vorbește și despre atributul circumstanțial (II, p. 139-140) și propoziția atributivă circumstanțială (II, p. 278-280), funcție ce constă în aceea că „exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat;... exprimă deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
idee circumstanțială referitoare la predicat” (II, p. 139 și II, p. 279). Exemple: Fumul cămilelor, zăpăcit de bătaia vântului, se zvârcolea pe loc. Bonjur, bonjur, domnu !... răspunse gazda încântată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că determină simultan un regent de tip nominal (substantiv sau substitut al acestuia) și unul de tip verbal (verb, adjectiv sau interjecție), exprimând caracteristici ale elementelor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la predicat” (II, p. 139 și II, p. 279). Exemple: Fumul cămilelor, zăpăcit de bătaia vântului, se zvârcolea pe loc. Bonjur, bonjur, domnu !... răspunse gazda încântată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că determină simultan un regent de tip nominal (substantiv sau substitut al acestuia) și unul de tip verbal (verb, adjectiv sau interjecție), exprimând caracteristici ale elementelor determinate. Exemple: Spre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
95) Am văzut niște oameni rămași cum erau cu douăzeci de ani în urmă. Dar deodat-un punct se mișcă... cel dintâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl (M. Eminescu, op. cit., p. 100) Propoziția atributivă circumstanțială - mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea munților, își întocmi tabăra, așezând streji ca să privegheze în toate părțile. (N. Bălcescu, op. cit., p. 94) b) Adverbele pronominale relative cum
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaus Cum ușor ca din cutie scoate lunile chaos (M. Eminescu, op. cit., p. 105) c) Pronumele relative cine, ce, care, cât, cel ce, cu precizarea că propoziția astfel introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I. Caragiale, op. cit., III, p. 161) b) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul infinitiv, dacă admitem că infinitivul este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt Ș-ați strica parola-ndată Nu te credeam niciodată („Poeții
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
admitem că infinitivul este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt Ș-ați strica parola-ndată Nu te credeam niciodată („Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., II, p. 144) c) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul gerunziu, dacă admitem că gerunziul este un mod predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (M. Eminescu, op. cit., p. 97). În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă, Magdalena Popescu Marin vorbește despre atributul circumstanțial și propoziția atributivă circumstanțială. Astfel, atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat, care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat. La C. Dimitriu, atributul circumstanțial este „partea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (M. Eminescu, op. cit., p. 97). În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă, Magdalena Popescu Marin vorbește despre atributul circumstanțial și propoziția atributivă circumstanțială. Astfel, atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat, care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat. La C. Dimitriu, atributul circumstanțial este „partea de propoziție secundară care determină simultan un regent de tip
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ceea ce la alți autori este cunoscut sub numele de element predicativ suplimentar”. Elementul predicativ se aseamănă cu atributul prin referirea la nume, deosebirea de atribut rezultând din gruparea cu verbul a elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se temu, văzând frumusețea merilor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva predicativă a) Atributul predicativ Plecând de la comunicarea mă privea uimit și decolorată, Gh. N. Dragomirescu apreciază că „adjectivul uimit, invariabil, are valoare de adverb și determină exclusiv verbul privea; adjectivul decolorată determină același verb, raportându-se însă, în același timp
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect sau obiect prin efectul acțiunii verbale a predicatului”. Acest fenomen, caracteristic limbii române și limbilor romanice, este moștenit din limba latină, în care ,,se întrebuințează deseori adjectivul raportat la un substantiv așa fel încât el exprimă, nu o determinare atributivă a subiectului sau obiectului în sine, ci una privitoare la predicat. Adjectivul se referă la un substantiv, dar nu ca o determinare atributivă, ci predicativă. O astfel de determinare, fără ca să fie, după formă, predicat, conține totuși de regulă enunțul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
care ,,se întrebuințează deseori adjectivul raportat la un substantiv așa fel încât el exprimă, nu o determinare atributivă a subiectului sau obiectului în sine, ci una privitoare la predicat. Adjectivul se referă la un substantiv, dar nu ca o determinare atributivă, ci predicativă. O astfel de determinare, fără ca să fie, după formă, predicat, conține totuși de regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]