1,498 matches
-
literatura noastră contemporană - cu sau fără succes la public, în epoca publicării, dar întotdeauna remarcabile prin scriitură și semnificații. Pentru prof. Podoabă este, mai ales, demn de observat că valoarea criticii nu constă numai în oglindirea pertinentă a unor intenții auctoriale ideatice sau narative, ci înseamnă un act justițiar necesar - o reconfigurare - cu mijloacele criticii actuale - a unui atât de necesar echilibru între antiteze conform vechiului model critic heliadian. Premisele teoretice ale volumului sunt conturate analitic de către Rareș Moldovan - raportul dintre
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
1989) au fost comprimate sub titlul unei bucăți inedite, Gara de est, în vreme ce o piesă de rezistență ca Întâlnirea s-a văzut înlăturată de romanul omonim pe care, în 2003, l-a generat. Pentru aceste opțiuni, ce țin de intențiile auctoriale, trebuie să-i acordăm, în dauna metodologiei filologice, drept de cetate autoarei înseși. Așa arată, din perspectiva Gabrielei Adameșteanu, opera Gabrielei Adameșteanu. Și, eufemistic vorbind, n-arată rău deloc ! E drept că, de dragul comparației, s-ar fi putut păstra în
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
cărții, care înțeleg că e de-acum pe drum aproape de țintă, cu acest mic text pe coperta a patra, vă mulțumesc de atâta cumințenie și ascultare: "Sugestiile pe care vi le-am dat au o soartă a lor, ingrată, orgoliul auctorial se impune, și e bine că se întâmplă așa. Vă mulțumesc, așadar, cu sfiala enormă a celui care s-a străduit fără să vă fi învins orgoliul. Cât privește micile blasfemii, care apar și în opera marilor poeți, ele țin
Actualitatea by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7942_a_9267]
-
exprimarea trece de la o persoană gramaticală la alta ("Poate că uneori visa marea așa cum n-o văzuse, dar nu erai în stare să-ți aduci aminte"). Mai mult decât atât, în multe situații narațiunea devine rezultatul colaborării dintre narator (vocea auctorială) și personajele sale. Acestea îi transferă vocii auctoriale propriile lor prerogative de limbaj, inclusiv înjurăturile și agramatismul agresiv ("... Vezi, atâta înverșunare nu-ți poate trezi decât ceva care aproape că face parte din tine. Ce mai, niște sălbatici, aia e
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
Poate că uneori visa marea așa cum n-o văzuse, dar nu erai în stare să-ți aduci aminte"). Mai mult decât atât, în multe situații narațiunea devine rezultatul colaborării dintre narator (vocea auctorială) și personajele sale. Acestea îi transferă vocii auctoriale propriile lor prerogative de limbaj, inclusiv înjurăturile și agramatismul agresiv ("... Vezi, atâta înverșunare nu-ți poate trezi decât ceva care aproape că face parte din tine. Ce mai, niște sălbatici, aia e. Că ce face ei în zi de leafă
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
care ne-am simțit legați printr-o spontană empatie omenească. În schimb, cînd afinitatea inițială lipsește, împreunarea minții cercetătorului cu carnea operei autorului va fi precară. Vom asista la un efort exegetic care, desfășurat sub silnicia oarbă a unei ambiții auctoriale, va fi atins de sterilitate. Căci un comentariu e sterp cînd e făcut în lipsa unei elementare simpatii față de obiectul lui de studiu. Cazurile acestea nu-s rare. Sunt atîtea cărți de analiză care au fost scrise din vanitate creatoare sau
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
desparte părți de vorbire diferite. La numărul 3 - locuțiune verbală "a pune umărul" sau locuțiunea adverbială "umăr la umăr". La numărul 4 - perspectiva narativă era obiectivă, pentru că se nara la persoana a III-a, cu viziune și focalizare zero, viziune auctorială, din spate. La cerința numărul 5 - două motive literare: motivul străzii și motivul vestimentației. La cerința numărul 6 - două secvențe care fixează dimensiunea spațială puteau să scoată din text "Strada Rahmaninov", "drumul de țară". La numărul 7 - rolul verbelor la
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
o Craiovă pe ruinurile căreia stau personaje semețe. Cu prietenie, Nicolae". "Domnului Daniel Cristea-Enache - citii pe pagina următoare -, câteva din ingredientele cu care poezia concurează distileria asta numită viață. Cu prietenie, Nicolae Coande" Urbanitatea omului este dublată de o pedanterie auctorială foarte aproape de prețiozitate. Registrul comunicării uzuale e "subțiat" artificial, în el fiind introduse elemente de imagerie poetică. Dacă prima dedicație se oferă și se acceptă cu puțină ironie, a doua, superfluă, ține să sublinieze și să sublimeze totodată condiția lirică
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
optzecisme cît scriitori optzeciști există". O altă deschidere predilectă a lui Iulian Boldea e cea către figura umană care se găsește implicată în operă, ca o chezășie a autenticității morale a acesteia, act notarial prin care Creația dovedește calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
o mască pusă deasupra faptelor implicite, pentru a refuza să dezvăluie latura pur umană a personalității autorului. Fiecare poem e o lume, adună și oferă cititorului zeci de fire semantice, care pot țese o multitudine de desene diferite. Fără ca intenția auctorială să fie vreodată pe deplin clară, densitatea textului este indiscutabilă, iar bogăția viziunii, substanțialitatea ei îl prefigurează pe prozatorul de mai târziu, ale cărui manifeste in nuce pare a le schița. Frapantă este, în aceste texte aproape ermetice, continua meditație
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
un atribut de felul lui "prezenteism", venit să întâmpine literatura dinamică a ultimei decade, mi se pare excelent găsit. El nu se opune vreunei forme de paseism congenital, ci, mai cuprinzător și mai grav pentru cei care-l ilustrează, absenteismului auctorial. Nuanța nu e, deci, temporală, ci sociologică. Nicolae Manolescu intuiește corect convalescența textului și resuscitarea autorului. Nu e de mirare că, dintre criticii generației 2000, cei care n-au agreat Istoria sunt aceiași care n-au gustat, la congenerii lor
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
cincizeci. Marian Popescu le-a tratat separat într-o monografie. Autorul se arată generos cu eventualii regizori, recomandându-le să pună în scenă doar ce le place dintr-o piesă ori chiar să orânduiască actele după gustul lor. Acest liberalism auctorial nu e fără temei: piesele n-au structură riguroasă, nici ritm, unele fiind de-a binelea haotice; formula dramatică e imposibil de precizat. Au fost invocate mai multe nume de dramaturgi ori chiar de regizori de film, de la O'Neill
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine are loc chiar în perimetrul cel mai sensibil pentru un scriitor, în cel al textului pe care-l emite. Poeta dorește a șterge amprenta auctorială ce-l distinge, a-i da drumul în anonimat, după cum procedează arta orientală, după cum procedau adesea creatorii Evului Mediu: "Orice text continuă să-și consume combustia / în sine, fără autor, fără glorie, fără urmași, / fără cititor. / Unde să fie dus
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
tras zilele trecute. Numerele cari au cîștigat loturile cele mari, de cîte 50 000 lei, sunt: la Constanța - Universitate, 076 384; - la București - Astronomie, 109 520". Știrea e în perfectă concordanță cu ceea ce știam mai din vreme, atît din enunțul auctorial, cît și din listele oficiale puse pe masă de căpitanul Pandele. Și iată-l, în fine, pe Lefter Popescu la bancher, venit să-și încaseze cîștigurile: "- N-aveți listele oficiale? - Ba da. Iată-le. - Mă rog - zice d. Lefter cu
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene, „prozaice” ori vag poetice, are o dublă semnificație. E vorba de o fugă a poetului (care, deși un spirit religios, nu dă glas decît rareori
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
de înțelegere la care se așază autorul. Cu alte cuvinte, e o carte serafic de idealistă și inadmisibil de optimistă. Căci în ea este vorba de etica de care ar trebui să asculte oamenii politici în exercițiul mandatului lor, sarcină auctorială cu totul ingrată dacă ținem seama de cinismul de cimitir în care se scaldă demnitarii momentului. Pe scurt, a-i cere unui politician să se supună unui cod al onoarei, așa cum face Manoilescu în acest volum, înseamnă a-l pune
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
vremea lui Eminescu și, deci, în care se aduce argumentul ateismului de către un ateu, de către un previgorator al comunismului. Așa încât important este, și într-o piesă de teatru, cine rostește o anumită replică! Nu întotdeauna autorul rostește, nu este vocea auctorială. Autorul se multiplică și își distribuie replicile în funcție de convingerile, de psihologia sau de caracterul unui personaj. Or, poezia aceasta, Impărat și proletar, este o piesă narativă, cu mai multe personaje, din care un personaj care participă la această ședință exprimă
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de aceeași manie a comentariului auctorial și de dulcegării poetico-filozofice (pe numai două pagini din Anna, iubirea este văzută drept „iluzie fericită“, „fericire nematerială“, „visare ideală“, „un farmec poetic al suferinței, așa cum umple infinitul finitul“, „parfumul părului ei părea cîteodată înfăptuirea cea mai deplină a poeziei
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
tonul recules și tihnit al artistului înduhovnicit se sare la mustăcirea drăcească a artizanului ahtiat după reacții de specialitate. În fine, e anevoie să-ți pui numele pe o carte din care trei pătrimi nu sînt scrise de tine, pretențiile auctoriale venind nu doar împotriva conținutului tomului, dar și împotriva bunului-simț editorial. Mai potrivit ar fi fost un volum omagial sau un simplu curs didactic în care autorul să precizeze de la început rostul colajului de citate din cuprinsul lui. E drept
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
pictor al autorului, ci doar flerul de colecționar în vorbe inspirate. Sub unghiul instrucției în pictură și în viața creștină, volumul Ascult și privesc. Atelierul ca experiență didactică e o fericită invitație la cizelare în duh. În schimb, sub unghi auctorial, cartea e o uzurpare. Volumul își lasă în urmă autorul, fiind excelent prin citate și dialoguri, și telegrafic pînă la serbezime prin intervențiile autorului. Dată fiind însă impresia totală, de inițiere subtilă într-un plan nevăzut și totuși presimțit, Ascult
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
o curte interioară, primul volum publicat de Mircea Nedelciu, apare un text, Istoria brutăriei nr. 4 (reluat, din altă perspectivă, cu modificări și într-o «montură» inteligentă, și în romanul Zmeura de câmpie), care conține jurnalul - comentat de o voce auctorială - al unui brutar mobilizat pe front în cel de-al doilea război mondial. Un brutar pe front - unde am mai întâlnit așa ceva?... N-am izbutit să-mi amintesc, a trecut ceva timp și într-o zi oarecare... minune! Trec cu
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
Samuel Abraham ("Sunt oamenii politici, precum marile personaje literare, pierduți și uitați?"). Dintre vorbitori s-au evidențiat Doru Muntean, care a conturat precis, didactic și cu simț analitic tema dezbaterii: personajul este indispensabil în ficțiunea literară, el este vectorul imaginației auctoriale și instanța fără de care povestea unui roman nu capătă concretețe. Mai mult, personajul este un produs comun ivit din întîlnirea textului cu sensibilitatea cititorului. Cei care prevestesc moartea personajului nu-i intuiesc rolul esențial pe care îl joacă în universul
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
literatură. Omul ca personaj a dispărut. Și, odată cu el, autorul, căci noii romancieri considerau că textul romanesc se produce de la sine, ca efect al unei „gramatici" particulare, la fel ca și limba (în viziunea lui Noam Chomski), lipsit de transcendență auctorială. „Întoarcerea" autorului și a personajului s-a produs, în România, ca și în Franța, în deceniile din urmă. De fapt, s-a „întors" concepția umanistă. Romanul s-a reumplut de viață, personajul și-a recăpătat ființa social-morală pierdută. Spre deosebire de istorie
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative ale textului litigios are drept scop găsirea de invarianți psihanalitici, relictele unei gândiri auctoriale care pot fi amprentele indelebile ale identității autorului lor. Înainte de toate, să ne reamintim un amănunt biografic semnalat de toți exegeții urmuzieni, fără excepție, dar care nu a spus prea mult interpretatorilor de până la noi. Este vorba de faptul că
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
vedere binele omului, n-ar exista automobile" - p. 225) și se arată sceptic față de virtuțile civilizației. Mai mult, îi detestă pe intelectuali („o clică demnă de dispreț"- p. 248), e antielitist și își pune nădejdea în popor. Înflăcărat de orgoliu auctorial, îl invidiază pe Dostoievski pentru gloria dobîndită și îl critică pe Gogol pentru lipsa măsurii. Crede că educația nu se face prin disciplină, căci disciplina cere intervenție din afară asupra omului, ci prin imbold mistic, voința de șlefuire trebuind să
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]