430 matches
-
Vianu, Tudor / 142-143, 187-189, 227 Vrancea, Ileana / 212, 223 Z Zamfir, Mihai / 141, 227 Postfață Antonio Patraș și umbrele modernismului românesc Cariera de romancier a celui mai important critic român interbelic reprezintă o enigmă și un scandal al literaturii noastre. Aureolat cu o autoritate încă necontestată, E. Lovinescu pornește la sfârșitul anilor '20 (după începuturile timide din tinerețe) să publice romane într-un ritm susținut, fără să se descurajeze (aparent) de întâmpinarea rece, apoi de-a dreptul ostilă de care are
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este numele cel mai potrivit cu care literatura română ar trebui să-l numească pe cel care se identifică a fi unul dintre cei mai mari teologi daco-romani. Se pare că și-a dorit tot timpul să-și ascundă personalitatea sa aureolată de genialitate și sfințenie, numindu-se „Exiguus”. Mai târziu, teologii moderni, nedisociindu-l de optica occidentală, au redat acest nume prin traduceri de tipul „cel Mic”, „cel Scund”. Pentru un teolog ortodox însetat de trăirea monahală cea mai înaltă, această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scenariul din 1945 din Europa Occidentală avea să se repete și în Est? Nu s-a întîmplat așa. Bisericile s-au arătat incapabile și puțin doritoare de a promova mișcările politice reînnoite, atît în plan politic, democratic, cît și ecleziastic: aureolate de prestigiul victoriei (nu învinseseră ele Răul prin excelență?), Bisericile au fost tentate mai ales să dea răspunsuri clericale și mai puțin să pună în aplicare noile soluții care confereau laicilor o greutate deosebită. În unele locuri, după 1990, refacerea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pregătire a viitorilor învățători și educatoare, dar și după absolvire, pe parcursul întregii activități profesionale. El se manifestă pregnant în cadrul reuniunilor de toate felurile, în prestațiile la catedră și în afara acestora, constituindu-se într-o zestre intelectual-morală, într-o "emblemă" care aureolează tagma învățătorilor și educatoarelor. FAMILIA ȘI EDUCAȚIA FAMILIALĂ FAMILIA În societatea actuală și din totdeauna este acreditată ideea că un om fără familie este un om neîmplinit. Unii tineri nu își întemeiază o familie pentru că, spun ei, nu au vocație
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cunoscut sub numele de caracter. Trăsăturile de caracter imprimă individului manifestări, comportamente și atitudini constante, specifice. Nu există două persoane cu structuri caracteriale identice, după cum nu se află două individualități aidoma. Caracterul este componenta esențială, definitorie a personalității, care o aureolează sau o umbrește, este pentru oameni geniul bun sau rău - spune Epicharmus. Un caracter frumos, bine împlinit și statornicit, dă valoare și prestigiu persoanei care îl are. Cunoașterea caracterului persoanei cu care pornim în viață, al acelora cu care lucrăm
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau shakespeariană, teatrul lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării unei pietre în formă de piatră”, ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
puțin vizate sau realizate ale școlii. Ni se dau în școală multe cunoștințe, dar nu și scheme sau repere de valorizare a lor. Chiar valorile care ni se transmit (ale cunoașterii, ale sensibilității, ale credinței etc.) vin către noi insuficient aureolate de sensul importanței lor, trebuind să fie luate ca atare. Exercițiile de valorizare a unor conținuturi școlare de către elevi sunt foarte puține și, dacă apar, acestea nu sunt... valorizate, evaluate, notate. Contează, nu-i așa, ceea ce știe elevul, și nu
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
oarecum a posteriori, după ce absolvenții au ieșit din sistem, printr-o rabatere a însușirilor înspre dispozitivul de formare, fasonând în timp calitatea acestuia printr-o polarizare calitativă și reproducere axiologică. O universitate devine prestigioasă prin prestanța dobândită de absolvenții ei, aureolând-o meritat sau nu, atrăgând noi competențe în procesul de formare. Introducerea unui management al calității constituie o acțiune complexă, cu proceduri și instrumente specifice de monitorizare. Procesul de învățământ ca atare se cere a fi parcelat (sarcini, obiective, responsabilizări
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
se conformeze viziunii pe care i-o „aplicăm”. Prima impresie nu este deloc inocentă. Ea face să se acrediteze ceva bazal, greu de identificat și descris. Gândurile și cuvintele noastre nu sunt neutre față de realitatea pe care o vizăm. O aureolăm de îndată ce ne concentrăm gândurile și speranțele asupra ei. Prin acestea, întronăm noi „valori” în lumea cea neutră și rece axiologic. La nivel de practică școlară, consecințele acestui efect sunt evidente. Știm din experiența proprie cât de bine ne simțim când
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
-o avea, serviciul pe care niște bunici li l-au luat, casa ori lotul de pământ pe care le râvnesc. Ca de obicei: invidia, netrebnicia. Lucruri previzibile Între oameni. Soarele scăpăta, intrând orizontal printr-o fereastră Îngustă a turnului, Îl aureola pe croat cu un roșu aidoma incendiilor pictate pe zid: orașul arzând pe colină, vulcanul din depărtare, care lumina pietre și ramuri golașe, focul licărind metalic pe arme și armuri, ce părea să se prelungească dincolo de zid, cuprinzând incinta, obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i-a dedicat în tinerețe, pe când “se credea pelican”, cel mai scurt poem din literatura română: “Un om din Tecuci avea un motor Dar nu i-a folosit la nimic”. Tecuciul, orașul copilăriei și adolescenței mele, a avut o atmosferă aureolată de mister dar înnegurată de urmările războiului și ale instalării regimului așa-zis „de democrație populară”. Pot spune acest lucru în ciuda faptului că acest oraș a fost luat în batjocură pentru banalitatea lui de poetul Mihai Ursachi sau de scriitorul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în oglindă, reproducându-ne un întreg conținut sufletesc frământat, ros de neliniști. Cu trei ani înainte, în 1956, Nicolae Labiș publicase volumul "Primele iubiri", în care sublinia că facerea poeziei impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de care mai convingător, mai devotat, mai pătruns de participare, fie efemeră, într-o colectivitate străbătută de fiorul inefabil al artei. Ștefan Iordache Valentin și Radu Gh. Zaharia chelner [...]Alexa Visarion a poposit pe platou cu mentalitatea omului de teatru aureolat de prestigiul artei scenice, dorind parcă să demonstreze (și să răspundă pe risc propriu la întrebările noastre) că cinematografia a ignorat multă vreme un adevăr vechi de când lumea: sufletul oricărui film este autorul, emoția actului artistic rezidă din comunicarea directă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de explozia comicului, sau, dimpotrivă, acumularea surselor de comedie se frânge, sub povara disperării eroului condamnat la luciditate și singurătate. În felul acesta, povestea lui Sebastian capătă remarcabile consonanțe, pe de-o parte, cu "drama intelectualului", din literatura noastră interbelică aureolată de interogațiile lui Camil Petrescu, iar pe de altă parte, se însoțește cu notele pitorescului și ale acelui dulce-amar din dramaturgia lui Cehov. Claudiu Bleonț Miroiu și Eugenia Maci Mona în a III-a stagiune Iar dacă spectacolul, pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luate în calcul: existînd de mai multe decenii, socialiștii englezi, scandinavi, belgieni și într-o mai mică măsură cei olandezi sînt plasați mai bine decît socialiștii francezi și italieni, ambele grupări aflîndu-se în concurență cu partidele comuniste extrem de puternice și aureolate de poziția pe care au știut să și-o dobîndească în timpul Rezistenței. În ciuda unei relative progresii a comunismului în Belgia și în Olanda în anii 1945-1950, socialismul rămîne în continuare majoritar în rîndul mișcării muncitorești din aceste două țări. Cehii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
azi atîta timp, în loc să rămînă în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirii, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă!" În cazul ei, spirala "de var" a cochiliei ("Cercul de izolare, care o aureola în mod obicinuit, părea întunecat...") e o treaptă în structurarea imaginii aureolare (a nimbului), individualizatoare pentru "trupul sufletesc", o eterică "pavăză", ce a inversat sensul "locuirii", a răsturnat "spirala", interiorul devenind exterior, protector ("emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale"; "dublă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fără sprijin sovietic acordat combatanților, apoi un sprijin răsunător acordat combatanților înfrînți și împrăștiați), este urmarea strategiei anti-Tito34. Franța, Italia, Grecia: trei cazuri diferite, cărora partidele le determină în mică măsură destinul. Toate cele trei partide ating atunci apogeul lor, aureolate de victoriile Armatei Roșii, respectate pentru martiriul lor, puternice prin fronturile ce le asigură simpatizanți, admirate pentru faptele vitejești ale partizanilor lor. Cu mulți aderenți și conștiente de forța morală ce le-o conferă rezistența, toate își pun problema participării
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Iași, 2000; Pe valurile purgatoriului, Editura Moldova, Iași, 2001; Cu barca pe Styx (cu prefețe de AI. Călinescu, Const. Ciopraga și Al. Husar), Editura Moldova, Iași, 2001; Curcubeul gândului, Editura Junimea, Iași, 2002. Nu numai din cauza circumstanțelor care i-au aureolat cărțile apărute postum, Cătălin Anuța pare "înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic" (Dan Mănucă). Poemele sale datorează foarte mult expresionismului, exploatând teme și motive specifice semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
textual al călătoriei inițiatice sau al cuceririi/luării în posesie a universului, în virtutea unui destin de profet coborât parcă printre muritori pentru a le propovădui înțelesurile absconse ale existenței. Călătoria se încheie, firește, cu recunoașterea lui drept "prinț al întunericului", aureolat de o lumină simbolică și mângâiat, pe frunte, de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care aureolează existența, maternitatea rămâne, pentru Oana Lazăr, remediul constant de nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în același an, i se publică prima carte de versuri, Persoana întâia plural, care o aduce în centrul atenției criticii liteare. În 1969, primește Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (primul dintr-o lungă listă de premii, care îi vor aureola existența modestă, provocând, în același timp mari invidii: Premiul pentru Poezie al Academiei Române, 1970, Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București, Premiul Internațional Herder, Viena, 1982, Premiul "Opera Omnia", 1994, Premiul Național de Poezie, 1997, Premiul pentru Poezie al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înălțări și căderi răsunătoare. Orice, numai liniște și rutină, nu. Carrère i le oferă. Îi face cadou acestui golan exasperant cel mai frumos lucru pe care îl poate dărui un scriitor unui om în viață: să-și vadă propria existență aureolată de o dimensiune pe care doar ficțiunea o are la îndemînă, înscrisă în perspectiva atemporală, să contemple un parcurs trăit în stradă și într-o carte, reconstruit și reinventat împreună cu scriitorul. Cînd Limonov a aflat că romanul pe care i
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cealaltă cu mâinile în sân o sfidează cu o figură crudă, și calmă... Iar bărbații năuciți de alcool și josnicie stau nepăsători pe scaunele murdare..."602. Tabloul care se intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian din tablourile lui Toulouse-Lautrec. În prezentarea tablourilor pictorului, Lucrezzia scandează un ritm al contrastelor, al feliilor de viață pariziene, cu lume
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]