308 matches
-
unde vă regăsiți cel mai mult? Sunt scriitoare, iar asta acoperă totul. Pentru mine nu formula de carte pe care o aleg are importanță, ci un anumit mod de a mă raporta la cuvânt, de a-i recunoaște o valoare aurorală: "La început a fost Cuvântul". Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Friedrich Spiegel. Din admirație, fără să-i poată semăna, și moștenitorul lui Anquetil Duperron, acest cavaler al erudiției, al științei pure și dezinteresate, cum îl numea 3. Ca și prietenul său Georges Dumézil, moștenitor al romantismului german, al acelei epoci aurorale când Orientul se întrevede ca origine primordială a legendelor europene și sursă a inspirațiilor înalte, când gestul lui Anquetil transformă Parisul în centru al studiilor asiatice europene, către care gravitează și frații Schlegel, Friedrich 4 și August Wilhelm, și Frantz
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
530-533. De asemenea, Wilhelm Pauck și Marion Pauck, Paul Tillich: His Life and Thought, New York, 1976, vol. I. 3. Pentru Wikander, lucrarea lui Friedrich Schlegel, Über die Sprache und Weisheit der Indier (Heidelberg, 1808), are relevanță nu doar pentru vârsta aurorală a studiilor de orientalistică și indo-europenistică din marile provincii europene ale acestor studii (Anglia, Germania, Franța), ci și, în particular, pentru configurarea lor în Suedia, unde admirația romanticilor suedezi față de Schlegel a dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la fel se revelează ritualul inițiatic, ca un corpus de date mistice ce mijlocesc desăvârșirea condiției umane prin repetarea gesturilor primordiale, pline de sens. „Mitul reintegrează omul într-o epocă atemporală, care este, de fapt, un illud tempus, un timp auroral, «paradisiac», dincolo de istorie”; la fel procedează și inițierea, pentru care mitul constituie viaductul cu semnificații. În trăirea magică, nici spațiul și nici timpul nu au uniformitate: „spațiul nu este omogen, ci reprezintă rupturi și spărturi”, din care emerge sacrul, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula, sedila de sub t, marcă indelebilă a castrării sale aurorale. Rața, ea, nu ratează. Tautologic exprimându-ne, sau comițând o judecată analitică, adecă reperând subiectul în definiția predicatului, și viceversa, ni-i îngăduit să afirmăm despre dânsa că... ratează. Omul ratează. Rața rațează, iar rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dimensiune una pur accesorie. Cred că recursul la ea e un instrument indispensabil și puternic în construcția acestor filme ; poate că putem conveni în a spune că el e un instrument, nu scopul ultim. Iar când vorbeam despre un moment auroral care survine în final, mă gândeam la două lucruri : întâi, la faptul că mi se pare (dar poate greșesc) că nu a existat până acum cu adevărat în cinematografia românească un astfel de moment ; în al doilea rând, la faptul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
apăruse încă. Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu, chiar și acolo unde „nu a pus toată arta sa”, Eminescu era el însuși, nu mai puțin „adevărat” decât unde și-o pusese. O prospețime aurorală, un freamăt prevestitor emană din acest flux primordial al postumelor, în care jetul spontan al inspirației se exprimă imediat, fără contur, în versuri prea adesea șchioape și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-a recomandat-o ca „interesantă”. Tot „interesantă” mi s-a părut într-adevăr și mie, ceea ce era și nu era propriu-zis un elogiu. Mă impresionase frumusețea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
evidenței) la (un) mod + adjectiv declarativ (doar la mod declarativ) general (la un mod foarte general) nuanțat (la un mod nuanțat și subtil) subtil (la un mod nuanțat și subtil) în chip + adjectiv academic actual adecvat admirativ aparent armonios artificial auroral autoritar bizar cert ciudat confuz constant conștient (în chip liber și conștient) cordial decent definitiv deliberat deosebit desăvârșit dezinvolt dramatic durabil eclatant (în chip nesperat și eclatant) educativ elegant eliminatoriu enigmatic esențial etern evident exagerat exclusiv exemplar explicit exterior fericit
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
un moment dat „simțitor și (totodată) nepăsător”. Filonul întunecat, de marmură neagră, al cruzimii provine, poate, dintr-un strat structural de nepăsare, de insensibilitate, specifice în cel mai înalt grad conștiințelor infantile (la scara vârstei biologice) și în general celor aurorale (la scara vârstelor istorice a umanității). Numai în acest sens C. este un primitiv. Un primitiv ca Homer. „Creangă este Homer al nostru”, a spus, nu fără (un adânc) temei, nu dintr-o superficială dorință de autoelogiere națională, G. Ibrăileanu
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
câteodată în tușe caricaturale, de cealaltă parte a baricadei, ilegaliștii, „tovarășii” angajați în misiuni de sabotare a mașinăriei de război nemțești, „partizanii” sunt, firește, eroii pozitivi, proiectați cu ingenuitate în prototipul comunistului („Hristos era tot un comunist”), investit cu har auroral. Primenindu-și registrul, prozatorul abordează genul științifico-fantastic în Insula cu amintiri de acasă (1978), închipuind o călătorie în Cosmos, spre Planeta Roșie. Astronauții sunt trei tineri cu firi romantice, stângaci disimulate, care, între flash-urile suvenirurilor nostalgice și fantasmele visării
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
întemeietor, rodoslovii și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n margini crenelate / Iar la sân stuf gros de sânge-nalță foc”. Și, negând greutatea fizis-ului, prin parfumuri și
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
așadar. Omul medieval își înțelege sau își intuiește condiția de ființă slabă, păcătoasă, care a pierdut definitv posibilitatea de a atinge perfecțiunea odată cu izgonirea din paradis. Prin urmare, simte nevoia, dorința de a recâștiga măcar un simulacru al acelei stări aurorale, de a se plasa în aporopierea virtuții nepătate de păcat. Cee ce, firește, este imposbil. De aici, frustrarea. "Contra acestei frustrări, precizează Jacques Voisenet, el folosește animalul ca un fel de subterfugiu. El proiecteză în acesta toate calitățile și sentimentele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
regândi. Tranșantă pentru problema postmodernității ar fi evidențierea unui model ontologic sau a unei variante a unui astfel de model, care să-i garanteze dacă nu autonomia, măcar diferența. Tematizarea existenței (a "ceea ce există", a lui îo on) din epoca aurorală a filosofiei până în pragul celei moderne, a impus modelul platonician al transcendenței. Lumea sensibilă unde trăim noi este dublată de o lume inteligibilă, a Ideilor, situată spațial deasupra primeia. în ordinea realității - în sensul lui Eliade, pentru care realul este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Pământului care se întinde pe 60000km în direcția Soarelui și pe câteva milioane de kilometri în direcția opusă. Deformarea magnetosferei terestre este una din consecințele interacțiunii vântului solar (fluxului de particule încărcate) cu câmpul magnetic al Pământului. Magnetosfera conține zonele aurorale și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare și distribuite în centuri de radiații cunoscute sub denumirea de centurile Van Allen. MAGNITUDINE APARENTA(m) Număr real, pozitiv sau negativ, a cărui valoare constitue o măsură pentru strălucirile stelelor și
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
luat mereu de la început. Ăsta este farmecul României și, în același timp, plafonul ei. E o țară în care tot timpul trebuie să o iei de la zero. Cioran numea asta "adamismul românesc". Suntem mereu în condiția începutului. E un farmec auroral în chestia asta, dar până la urmă, e și o oboseală în experiența de a simți că ești mereu la primul pas. Există mari figuri ale culturii românești la limita anonimatului, care nu au nici pe departe prestigiul, anvergura, ecoul public
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
negatoare, salutînd sarcastic opera urmașului". Culegerea Scîntei galbene provoacă o "surpriză" și anume poezia Note de primăvară, "cu totul singulară în opera lui Bacovia prin aceea că reprezintă o ieșire din Infern, o cîntare a încrederii, a luminii, a frăgezimii aurorale". "Excepția" nu i se pare însă comentatorului una "contradictorie". Deoarece, pe de o parte, între albul absolutizat din poezia menționată și negrul purtat de florile carbonizate, de metalul ars, de mangalul, parfumul de pene arse, ploaia din piesa intitulată Negru
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
extraordinară. Dar corespondența lor nu epuizează tot ce intră și trece prin mintea limpede, tăioasă și precisă a lui Zarifopol. În volumul meu Ipoteze de lucru am cîteva texte despre Zarifopol, printre care unul care se cheamă Anticlasicism și creație aurorală în care am scos din texte neincluse de el în volume pasaje extraordinar de clare pentru tendința intrinsecă a lucrurilor pentru completitudine și integralitate. Nu merge pe o singură linie. Tot ce poate să-i aducă o comprehensiune totală și
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile civilizației, cu cele ale industriei, ale conviețuirii și tabieturilor colective, laolaltă trecute prin "mașină de tocat" a metaforizării
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
timp sacru, deopotrivă primordial și recuperabil la infinit. „Religiozitatea“ acestei experiențe de retrăire a miturilor este justificată prin aceea că ea se deosebește de experiența obișnuită a experienței cotidiene. Reactualizând evenimentele fabuloase, exaltante, semnificative, pătrundem într-o altă lume, „transfigurată, aurorală“ în care sunt prezente ființe supranaturale. Iată ce afirma B. Malinovski în legătură cu miturile: „Considerat din punct de vedere a ceea ce este viu într-însul, mitul nu reprezintă o explicație menită să satisfacă o curiozitate științifică, ci o povestire care face
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
atmosfera absoarbe razele UV). Satelitul NASA "Polar" a observat efectul în raze X, imaginile ilustrând precipitații de electroni de energie ridicată. Interacțiunea între moleculele de oxigen și azot, ambele generatoare de tonalități ale culorii verde, creează efectul de „linie verde aurorală”. În același fel, interacțiunea dintre acești atomi poate produce efectul de „linie roșie aurorală”, deși mai rar și prezent în altitudini mai ridicate. Planeta noastră este atinsă permanent de vânturi solare, fluxuri rarefiate de plasmă caldă (gaz de electroni liberi
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
ilustrând precipitații de electroni de energie ridicată. Interacțiunea între moleculele de oxigen și azot, ambele generatoare de tonalități ale culorii verde, creează efectul de „linie verde aurorală”. În același fel, interacțiunea dintre acești atomi poate produce efectul de „linie roșie aurorală”, deși mai rar și prezent în altitudini mai ridicate. Planeta noastră este atinsă permanent de vânturi solare, fluxuri rarefiate de plasmă caldă (gaz de electroni liberi și cationi) emise de Soare în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii înalte a
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
acest context, vântul solare și magnetosfera sunt fluide conductoare de electricitate cu mișcare relativă, fiind astfel capabile să genereze curent electric, care produce efect luminos. Cum polurile magnetice și geografice ale planetei noastre nu sunt aliniate, în același fel regiunile aurorale nu sunt aliniate cu polul geografic. Cele mai bune puncte de observație a aurorelor se găsesc în Canada pentru aurorele boreale și pe insula Tazmania sau în sudul Noii Zeelande pentru aurorele australe. Aurorele se pot forma de asemenea prin
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
produse la finalul secolului XIX de către omul de știință norvegian Kristian Birkeland, care a demonstrat, utilizând o cameră de vid într-o sferă, că electronii erau atrași de regiunile polare ale sferei. Recent, cercetătorii au reușit să creeze un efect auroral de culoare verde, cu vizibilitate redusă pe Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]