308 matches
-
astfel, în pas cu vremea”. O deplasare oarecum similară întîlnim și în „Manifestul activist către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa artelor „prostituate” cedează, în partea a doua, locul unor afirmații „constructive”, culminînd cu: „România se construiește azi!”. Pe această linie „aurorală”, eroii fondatori de la Contimporanul se vor întîlni, la un moment dat, cu mesianismul tradiționalist/naționalist al lui Octavian Goga care, răspunzînd unei anchete despre Tudor Arghezi, găzduită în paginile revistei, afirma: „Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vulgarilor. Toate astea sunt doar țelurile bolnăvicioase, falsele idealuri ale vremii noastre 1. Întreaga poveste a lui Dorian Gray poate fi citită atunci nu doar ca manifest implicit al unei noi epoci, care leagă o lume crepuscular-decadentă de un timp auroral, exaltat; ea este alegoria refuzului unui dandy de a accepta alterarea propriei Întruchipări. Narcis inflexibil, eroul lui Wilde nu vrea să devină un alter, ci să rămână identic sieși, Începând cu cea mai expusă parte a ființei sale, corpul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cosmologic este rostit în scopuri terapeutice. Pentru a putea fi vindecat, un bolnav trebuie ajutat să se nască din nou, iar modelul arhetipal al nașterii este cosmogonia. Lucrarea Timpului trebuie abolită, spre a se putea ajunge din nou la clipa aurorală dinaintea Creației, ceea ce înseamnă, în plan uman, întoarcerea la "fila albă" a existenței, la începutul absolut, când nimic nu era încă întinat, nimic nu era încă stricat. Pătrunderea în pântecele monstrului - sau "îngroparea" simbolică, sau izolarea în cabana inițiatică - echivalează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute ale amanților
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
voiam să mănânc, de fericit ce eram, trebuia să dau un adevărat război cu mama la acest capitol, care, neînduplecată, Îmi pregătea repede un pachețel cu mâncare și mă alerga pe stradă până la fântână ca să-l iau. În acea zi aurorală de reluare a școlii, plecam cu mult Înainte de acasă. Pe drum nici nu vedeam bine pe unde calc, de aceea, mă Împiedicam de foarte multe ori de tot ce Întâlneam În cale; eram efectiv un ins cu capul În nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
local și Primăria Câmpulung Moldovenesc Farmacia "Actis" (Câmpulung Moldovenesc) Farmacia "Viofarm" (Câmpulung Moldovenesc) Firma Ianys (Cîmpulung Moldovenesc) Familia ing. Dana Popa (Timișoara) Familia ing. George Dumitrașcu (Timișoara) Familia Anca și Adrian Guiu (SUA) PREFAȚĂ Cartea noastră are drept conținut epoca aurorală a istoriei românești: mileniul migrațiilor (275-1247). Primul mileniu al istoriei noastre este unul fundamental, dacă avem în vedere cele două evenimente majore: creștinarea și închegarea neamului românesc. În mod paradoxal, despre această însemnată epocă de istorie românească s-a scris
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
funcțional în perimetrul culturii, în general, și în interiorul literaturii, în particular"24. De fapt, "canonul e memoria structurantă, identitară, a literaturii, iar existența lui nu e localizată în absolut, ci în istorie. Cu toate acestea, valoarea acelor momente creatoare, considerate aurorale sau duminicale, substanțializează canonul, care e, într-un fel, în interiorul literaturii, dar, în același timp, deasupra ei. Canonul literar este literatura, instituită ca Tradiție vizionară, relevantă și revelatorie"25. 1.1.2.1. Canonul epistemologic Un prim tip de canon
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
absorbantă, acea prăpastie/ uriașă, uriașă precum marea planetară, acel sfârșit fără capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground, aventură eroico-erotică "în cloaca augustă, dedesubt, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase. Rezultatul este o poezie stenică, proaspătă și solară, care crede în ritualuri de esență sau expresie creștină, în miracole și epifanii. Prin urmare, chiar și în cazul în care fața aurorală a lirismului său se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufnește la suprafața poematică decât aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celulă, fir cu fir// și mă trăiește însuți Adevărul,/ nimic nu-mi este de știut și-ajuns,/ suflare în suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae Ionel exultă omul de duminică și de sărbătoare, cel menit celebrării perpetue, într-o limbă ce vorbește de la sine despre atât despre substanța
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să continue, nonșalante, atacul programatic la adresa Vieții care, orice s-ar spune, nu poate să sufoce Textul. În cel mai bun caz, cele două realități pot doar concura; căci, în termenii poetului, "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios și logos, încă neseparate". O serie întreagă de poeme, și în special scrisorile către Emil Brumaru, arată efectele imposibilei evadări a autorului din cultura care l-a agresat și continuă să îl agreseze, firește cu voie. Din dulce-amăruia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întemeietor, rodoslovii și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
Ianuarie semnifică așadar un început de nouă epocă, cu un "orizont de așteptare" îndelung pregătit, cu probleme numeroase și dificile, cu înfruntări de poziții adesea dramatice, cu rezolvări ce nu puteau satisface pe toată lumea și rezultate pe măsură. Un moment auroral, o "geneză" plină de promisiuni și expusă tocmai de aceea la critici de tot felul. Opera Unirii, cu toate slăbiciunile ei, trebuie judecată în ansamblu, ca un mare pas în direcția creării statului nostru modern, înțeles ca un instrument indispensabil
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Pământului care se întinde pe 60000km în direcția Soarelui și pe câteva milioane de kilometri în direcția opusă. Deformarea magnetosferei terestre este una din consecințele interacțiunii vântului solar (fluxului de particule încărcate) cu câmpul magnetic al Pământului. Magnetosfera conține zonele aurorale și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare și distribuite în centuri de radiații cunoscute sub denumirea de centurile Van Allen. MAGNITUDINE APARENTA(m) Număr real, pozitiv sau negativ, a cărui valoare constitue o măsură pentru strălucirile stelelor și
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită, Cu luna lividă sclipind în spărtura de geam Și cu gura uscată de foame ca piatra trăsnită.” (Începutul) Trăirea intimă, aurorală a naturii coincide la Labiș cu „învățarea” țării. Labiș lasă impresia unui romantic plin de ardoare, cultivând titanismul și adoptând ca simboluri ale „primelor iubiri” marile elemente cosmice. În „Lupta cu inerția” scrisul lui Labiș face loc îngândurării și tristeții
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sau mai puțin machiavelic privind „convergența sistemelor” și „moartea ideologiilor”. Conferința de la Helsinki din 1975, boicotată numai de Coreea de Nord europeană, Albania, a consfințit printr-o declarație comună paradigma drepturilor omului, printr-un fel de întoarcere la începuturile modernității politice - momentul auroral 1789, din care se născuse însuși clivajul stânga/dreapta -, parcă pentru a repara greșelile a două secole de istorie și a marca un nou început. Ambianța culturală se modificase și ea substanțial, în special prin succesul global al subculturii de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu, Silviu Brucan) îi cereau destul de imperativ lui Ceaușescu să renunțe la politicile antipopulare de economie forțată, suscitând speranța unei mișcări din interiorul elitei conducătoare, care să ducă la eliminarea dinastiei Ceaușescu. Făgăduielile aurorale ale lui 1968 erau acum foarte departe. Fiindcă nu suporta condiționarea politică a creditelor, și fiindcă al doilea val de industrializare dădea semne clare de epuizare, apropiindu-se tot mai mult de falimentul etapei precedente, Ceaușescu a impus un regim
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prieten și, paradoxal poate, de la o epocă. Trecut la cele veșnice, după o lungă suferință, cel pe care aș vrea să-l evoc aici a lăsat în urma sa, dincolo de o familie îndurerată și de prieteni triști, și amintirea unui timp auroral al presei ieșene pe care îl reprezenta vasta sa experiență jurnalistică. Ne-am cunoscut în urmă cu mai bine de un sfert de veac, în vremurile aurite ale studenției. Eu eram secretarul general de redacție al revistei de cultură Dialog
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Un loc al lui într-o lume dominată de frică și turnătorie, condusă de un sistem represiv, insidios, care ne otrăvea mințile și conștiințele. Acest om obișnuit, care cară după sine complexele lumii vechi și nostalgiile organice ale unor vremuri aurorale în care munca decerebrată îi aducea cel puțin satisfacția unei vieți terne, dar lipsită de griji fundamentale, e din ce în ce mai rar. Bătrânețea lui e astăzi tristă și, într-un fel poate nemeritat, devastatoare. Cu pensia ridicolă, cu lumea în care a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dialog, ci i te supui, ascultându-i ordinele), În fine, a Bisericii, care și-a pierdut definitiv austeritatea, fiind „prea liberă” - colorează tabloul realității În nuanțe sumbre. Tonul este al disperării ultime, iar regresul la condiția paradisiac-primară nu are nimic auroral, pur sau tandru: el amintește mai degrabă târâitul spasmodic al ofidienelor, decât amplitudinea energicei mișcări adolescentine. Totodată, izbește aerul de neagră negativitate al acestui discurs. Nimic nu e firesc În notațiile disperate ale Sylviei Plath: nici punerea sub semnul Întrebării
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
seducției. Pentru Herman Parret 520, această fază rituală permite realizarea a numeroase trimiteri către opera grecilor, care abundă în figuri ale metaforei seducției. Mai mult decât atât, epoca elină ar deține, prin excelență, expunerea cea mai adecvată a acestei etape aurorale, deși, precizează Parret, orice text deține un anumit grad de transparență alcătuit din persuasiune, manipulare și seducție, pe care cititorul obișnuit să caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multe ori, caracteristici ale seducției cu cele ale manipulării. Prezentarea acestor stadii "actuale" ale seducției nu diminuează însă efortul filosofului francez îndreptat înspre susținerea posibilității și actualității unei teorii seducătoare a limbajului, chiar dacă este conștient că reinventarea unei noi faze "aurorale" a seducției este un proiect puțin realizabil în sfera discursului public. În spirit postmodern, Baudrillard propune practicarea unui alt tip de interes discursiv care să deturneze și să delegitimeze raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional. Pentru că nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trăire subiectivă, plenitudinar estetică, deși "fondul prim și intim" al poeziei lui Eminescu se vădește a fi unul vitalist, "naturalist"131 (un "naturalism" de felul celui care s-a manifestat în Grecia antică, precizează criticul de la Contemporanul, intuind importanța obsesiei auroralului, a originarului, în creația eminesciană). Pentru Gherea, așadar (care făcea apologia "femeii-erou"), era de neînțeles un ideal pur estetic precum acela eminescian: " Dacă femeia e cochetă și ușoară constată ideologul socialist -, apoi vina este că se potrivește prea mult idealului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]