2,663 matches
-
apoi român, originar din Galiția, (Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Bucovina (1926-1941). Rabinul Dr. s-a născut la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, azi aflat în raionul Zalișcițki din regiunea Tarnopol (Ucraina). Conform altor surse, rabinul Mark s-a născut în orășelul Ustrzyki Dolne, în idiș Istrik, tot în Galiția de est, aflat azi la granița de sud-est a Poloniei cu Ucraina). Era
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
Parlamentul de la Viena și în Parlamentul de la București, membru fondator (1927) și președinte (1936-1938) al Partidului Social Democrat Român. s-a născut la data de 4 mai 1871 stil vechi în orășelul Storojineț din Bucovina, pe atunci provincie a Imperiului Austro-Ungar. Era al doisprezecelea din cei treisprezece copii ai învățătorului Vasile Grigorovici și ai soției sale Alexandra (n. Timcu); fratele cel mai mare, Emanoil, avea să devină cunoscut, sub numele Emanuel Grigorovitza, ca prozator și germanist. După absolvirea școlii primare a
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
sindicatelor din Bucovina. În 1907, la primele alegeri din Austria bazate pe vot universal și egal, candidatul Gheorghe Grigorovici a devenit "„primul deputat român social-democrat”" în Parlamentul de la Viena. A folosit tribuna Parlamentului pentru a critica aspru administrația de stat austro-ungară și a dezvălui starea de mizerie în care se aflau muncitorii și țăranii din Bucovina; a fost cel dintâi care a folosit limba română în Parlamentul austriac. Va fi reales deputat în 1911. Social-democrații bucovineni, respingând exclusivismul naționalist și doctrina
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
sfârșitul său a adus prăbușirea celor două imperii multinaționale. În ultimul său discurs în Parlamentul de la Viena, la 22 octombrie 1918, Gheorghe Grigorovici avertiza astfel contra încercărilor de a împiedica unirea cu România a provinciilor locuite de români din Imperiul Austro-Ungar aflat în dezagregare: După Marea Unire din 1918 devenise necesară unificarea mișcărilor socialiste și social-democrate din Ardeal, Banat, Bucovina și Vechiul Regat. Lipsa de unitate ideologică a dus la conflicte:" „social-democratul bucovinean George Grigorovici, inamic declarat al bolșevismului rus și
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
deputat în Dieta Bucovinei, a cărei primă sesiune a avut loc în anul 1862. A avut șapte copii: Tudor cavaler de Flondor (1862-1908) s-a remarcat ca un bun compozitor dar și ca politician, jurist și economist român pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Iancu Flondor (1865-1924), unul dintre principalii făuritori ai Unirii de la 28 noiembrie a Bucovinei cu România, a fost căsătorit cu Elena de Zotta și a avut trei fii: În parcul central din Rădăuți există un bust din bronz al patriotului
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
al Sucevei, a înaintat guvernului de la Viena un raport prin care se solicita restaurarea bisericii Mirăuți, ce urma să fie făcută cu fonduri provenite de la Comisia Centrală de Conservare a Monumentelor Publice și de la Fondul religionar greco-ortodox din Bucovina. Guvernul austro-ungar a trimis la 16 octombrie 1880 Consistoriului mitropolitan al Bucovinei o adresă prin care solicita un punct de vedere cu privire la cererea baronului Hurmuzachi. Raportul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici al Bucovinei a fost înaintat împăratului Franz Joseph abia la 18/30
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
ani după cum reiese din mărturisirile bătrânilor Costea Copil, Pavel Copil, Floare Toderaș, Gavril Cipleu, Ana Bulzan. Străbunicii acestor oameni s-au stabilit în acest ținut venind din diferite sate de câmpie, unii fugind datorită asupririi sociale, alții dezertând din armata austro-ungară. Nonagenarul Coste Copil afirmă că străbunicul său locuitor al unui sat de câmpie căruia nu-i cunoaște numele, a fost „prins cu funia” și dus în armată. După un timp a reușit să fugă ascunzându-se în acest ținut care
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881 , se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
Dr. , numit și Salo Edler von Weisselberger (în ) (n. 1867, Drăcineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar - d. 20 martie 1931, Viena) a fost un om politic, lider comunitar evreu, jurist și judecător, care a activat in Bucovina în perioada Imperiului Austro-Ungar și a Regatului României. A fost membru al Dietei Bucovinei, primar al orașului Cernăuți (1913-1914
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
Dr. , numit și Salo Edler von Weisselberger (în ) (n. 1867, Drăcineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar - d. 20 martie 1931, Viena) a fost un om politic, lider comunitar evreu, jurist și judecător, care a activat in Bucovina în perioada Imperiului Austro-Ungar și a Regatului României. A fost membru al Dietei Bucovinei, primar al orașului Cernăuți (1913-1914), membru al Senatului României și apoi al Camerei Deputaților din partea PNL. s-a născut în satul Drăcineț (astăzi în raionul Cozmeni din regiunea Cernăuți, Ucraina
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
Rusia și Austro-Ungaria din noiembrie 1915. , Weisselberger a fost înnobilat de împăratul Franz Joseph al Austriei drept recompensă pentru suferințele îndurate. A fost nobilat cu diploma din 13 februarie 1916 la 4 septembrie 1917 cu „Edler von“. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Bucovina s-a unit cu România și Weisselberger a fost ales ca membru în Senatul României (1922-1926) și apoi în Camera Deputaților (1927-1928), din partea Partidului Național Liberal. În 1922, când a fost ales ca senator de Cernăuți, a obținut 3
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
de curaj și angajament în fața inamicului. Aceasta a fost o cununa de laur aurie și emailată verde, plasată în jurul vulturului bicefal. Ordinul Coroanei de Fier a fost până la sfârșitul monarhiei una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Austro-Ungar. Deși mulți ofițeri și funcționari au fost decorați cu el, a obținut în special pentru burghezie un sens social-istoric special. În timpul Primului Război Mondial au fost onorați în primul rând ofițeri superiori. De la sfârșitul monarhiei în 1918 ordinul nu a mai fost
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
are primul copil, o fetiță, Olimpia, care moare în anul următor. În 1914 are al doilea copil, un băiat, Titus-Gheorghe, care la fel moare în următorul an. Tot în acest an începe primul război mondial. Ardealul se găsește sub stăpânirea austro-ungară. În 1916 are al treilea copil, un băiat, căruia îi pune numele la fel ca primului: Titus-Gheorghe. A fost singurul fiu rămas în viață. În 1918 are al patrulea copil, o fetiță - Augustina. Se sfârșește Marele Război, dar izbucnește epidemia
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, căzând victimă a luptei de catolicizare dusă de Imperiul austro-ungar în secolul al XVIII-lea. Astfel în 1761 călugării de la Dejani au fost martirizați, doar câțiva fugind dincolo de munți, la mănăstirile din Argeș. La ruinele mănăstirii au venit de-a lungul vremii credincioși și preoți în pelerinaj, rugându-se pentru
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
grad, așa că la inceputul secolului al XX-lea nu a mai existat niciunul. De abia în [[Primul Război Mondial]] acest post a fost ocupat din nou. În etapele finale ale războiului, au fost numărați șapte feldmareșali comandanți. După dizolvarea armatei austro-ungare pe 31 octombrie 1918 și demobilizarea ei la 11 noiembrie al anului, titlul a devenit caduc. El nu a mai fost folosit în Armata [[Austria|Austriei]] republicane. ii au purtat apelativul „Excelență”. [[Fișier:Blücher.jpg|thumb|right|150px|FM Gebhard
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
de Austria într-un voiaj pe mare prin Canalul Duez în India și Australia. Leopold și Franz Ferdinand s-au certat iar Leopold a părăsit excursia la Sydney și s-a întors în Austria. El a fost demis din marina austro-ungară și a intrat într-un regiment de infanterie la Brno. În cele din urmă a fost numit colonel al regimentului 81. Leopold s-a îndrăgostit de o prostituată, Wilhelmine Adamovicz, pe care a întâlnit-o pentru prima dată în Augarten
Leopold Ferdinand de Austria () [Corola-website/Science/322433_a_323762]
-
de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”. În urma primului dictat de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria horthystă obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
1811, iar Agafia însoțind familia fiului Vasile în Bucovina și stingându-se la Călineștii Cuparencu în anul 1818 la vărsta de 83 de ani. Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice și sociale oferite de Imperiul Austro-Ungar imigranților stabiliți în Bucovina, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde primește post de dascăl de biserică și lot agricol din rezerva religionară. A avut patru fete și trei feciori. Cel mai mare dintre feciori, Gheorghe, născut
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
von Wassilko) și evreii (Straucher însuși), care au negociat ulterior problema cu baronul Oktavian von Bleyleben, guvernatorul Bucovinei. Istoricii culturali Amy Colin și Peter Rychlo văd acesta ca pe "unul dintre cele mai progresiste acorduri între grupurile etnice din Imperiul Austro-Ungar", și argumentează: "Creșterea tensiunilor etnice a necesitat un astfel de tratat pentru a proteja pacea în Bucovina prin asigurarea autonomiei etnice în luarea deciziilor politice [...]. Cooperarea fructoasă [...] a demonstrat că interacțiunea etnică pașnică era încă posibilă [în Bucovina] cu cinci
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
iulie. Drept răspuns, Șerbia a acceptat toate punctele, cu excepția punctului #6, în care se cerea o anchetă penală împotriva acelor participanți la conspirație ce au fost prezenți în Șerbia și să permită unei delegație austriece să participe la ancheta. Ambasadorul austro-ungar a respins răspunsul la fața locului și s-a întors la Viena. Austro-Ungaria a declarat război Șerbiei pe 28 iulie 1914, izbucnind Primul Război Mondial. Din motive complexe, disputat dintre Austro-Ungaria și Șerbia a escaladat în cea ce este cunoscut
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
început să se manifeste de-a lungul frontierei Austro-Ungaria cu Rusia. Șerbia a avut o armată cu experiență, în care s-a luptat în două războaie în ultimii doi ani, dar a fost, de asemenea, epuizata și prost echipată iar austro-ungari au crezut că va fi înfrânta în mai puțin de o lună. Strategia Șerbiei a fost să reziste cât mai mult în speranța că rușii vor înfrânge pricipala Armata Austro-Ungară. Grijă permanentă a Șerbiei a fost ostilitatea Bulgariei, cu care
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
dar a fost, de asemenea, epuizata și prost echipată iar austro-ungari au crezut că va fi înfrânta în mai puțin de o lună. Strategia Șerbiei a fost să reziste cât mai mult în speranța că rușii vor înfrânge pricipala Armata Austro-Ungară. Grijă permanentă a Șerbiei a fost ostilitatea Bulgariei, cu care s-a luptat de mai mulți ani, ultima fiind în 1913. La începutul războiului, armata sârbă avea aproximativ 180.000 de soldați, sub conducerea mareșalul (Vojvoda) Radomir Putnik. Cu toate
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
mulți ani, ultima fiind în 1913. La începutul războiului, armata sârbă avea aproximativ 180.000 de soldați, sub conducerea mareșalul (Vojvoda) Radomir Putnik. Cu toate acestea, el se află în stare precară de sanatate într-un spital din Budapesta. Guvernul austro-ungar l-a arestat la spital, dar mareșalul a fost ulterior eliberat după intervenția personală a generalului maior austro-ungar Franz Graf Conrad von Hötzendorf, pe de-o parte că un act de cavalerism și pe de altă că un considerare că
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
conducerea mareșalul (Vojvoda) Radomir Putnik. Cu toate acestea, el se află în stare precară de sanatate într-un spital din Budapesta. Guvernul austro-ungar l-a arestat la spital, dar mareșalul a fost ulterior eliberat după intervenția personală a generalului maior austro-ungar Franz Graf Conrad von Hötzendorf, pe de-o parte că un act de cavalerism și pe de altă că un considerare că generalul bolnav ar fi un adversar ușor; acesta din urmă s-a dovedit a fi o gafă. Putnik
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
armate (a V-a și a VI-a) pentru un atac la granița Bosniei. Armatele a V-a și a VI-a aveau aproximativ 270.000 de luptători, ce erau mai bine echipate decât cea sârbă. În mare parte, comandă austro-ungară a fost în mâinile ineficiente ale generalului Potiorek. Cu toate acestea, Imperiul Austro-Ungar a avut a treia mare populație din Europa în 1914, după Rusia și Germania, și aproape de douăsprezece ori populația Regatului Șerbiei. Potiorek a grăbit atacul împotriva Șerbiei
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]