318 matches
-
conceperea de soft-uri sau alte programe, • implicarea în conceperea și rezolvare de proiecte de cercetare, • rezolvarea unor studii de caz critice, • alcătuirea de portofolii tematice, • propunerea de probleme practice cu caracter creativ ș.a. E. Procedee, tehnici bazate pe autoevaluare: • autoanalize critice, • autoaprecieri pe obiective și criterii, • compararea propriei aprecieri cu criterii date de performanță, • conștientizarea erorilor proprii și a consecințelor, • autoanaliza cauzală și comparativă pe criterii, • reflecția personală asupra progresului, • autoevidența reușitelor/eșecurilor, • raportarea la așteptări sau la experiențe anterioare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
critice, • alcătuirea de portofolii tematice, • propunerea de probleme practice cu caracter creativ ș.a. E. Procedee, tehnici bazate pe autoevaluare: • autoanalize critice, • autoaprecieri pe obiective și criterii, • compararea propriei aprecieri cu criterii date de performanță, • conștientizarea erorilor proprii și a consecințelor, • autoanaliza cauzală și comparativă pe criterii, • reflecția personală asupra progresului, • autoevidența reușitelor/eșecurilor, • raportarea la așteptări sau la experiențe anterioare, • schimbarea perspectivelor de analiză și construcție ș.a. Experimentul nostru a validat și faptul că profesorul constructivist va utiliza intensiv însă și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și asupra altor condiții, norme de eficiență, rezultând chiar esența autorității prin competență pedagogică, managerială, tocmai în leadership: • să aleagă cele mai adecvate strategii, proceduri de influențare și sprijinire, • să utilizeze evaluarea continuă, feedbackul, efectele și aprecierea lor, • să utilizeze autoanaliza, autocorectarea continuă multiplu determinate, • să recurgă la antrenarea elevilor în conceperea, realizarea activității, • să utilizeze efecte, opinii și ale altor factori antrenați în cooperare, • să analizeze coeficientul de încredere ce i se acordă și noile așteptări, • să echilibreze rolurile de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
au titluri latinești Bust al împăratului Hadrian bazate pe ideile cheie ale lui Hadrian), fiecare de aceeași lungime în ciuda iluziei că ar exista diferențe între ele. Prima secțiune (Animula Vagula Blandula, literal: Suflet mic, suflet blând și călător) începe cu autoanaliza lui Hadrian asupra propriei sale firi; apoi, în partea a doua și a treia trece rapid la secvențe retrospective din copilărie și tinerețe: bunici, părinți, educație, serviciu militar, relația cu foștii împărați Traia, Marc Antoniu, Titus, Domițian, primele misiuni și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
impresionabilitate și, implicit, sugestibilitate crescute: timiditate / neîncredere în sine; greutate în a stabili contacte psiho-sociale; trăirea îndelungată a propriilor impresii sau amintiri defavorabile cu privire la sine etc. Sunt, de exemplu, destul persoane care se introspectează exagerat și repetat. Acest exces de autoanaliză ele îl realizează fie în timpul executării unei acțiuni ( situație în care aceste persoane își cenzurează fiecare gest sau cuvânt pe care-l spun), fie după încheierea acțiunii, când ele își „rumegă” eventualele imperfecțiuni sau eșecuri înregistrate. Pericolul acestei exagerate preocupări
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
își „rumegă” eventualele imperfecțiuni sau eșecuri înregistrate. Pericolul acestei exagerate preocupări față de sine constă în acea că îndepărtează persoana în cauză de ceilalți semeni, o face să se rupă de realitatea exterioară, închizându-se într-un proces de introspectare (de autoanaliză), ca într-un „turn de fildeș”. Este adevărat însă că „inteligența analitică” de care dau dovadă, de obicei, aceste persoane introvertite joacă, în general, un rol important în adaptare, deoarece este știut că, de exemplu, analiza lucidă a unei tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
repetată conștientizare în finalul ??188 unui șir de alte nereușite în situații asemănătoare; efectele timidității (diferitele reacții neadecvate) se pot transforma, așadar, în cauza care determină, la rândul lor, alte efecte, opuse celor normal (celor așteptate). Acest excesiv spirit de autoanaliză este întâlnit frecvent numai la timizi, dar și la adolescenți: nevoia acestora de a se cunoaște și autodefini cât mai bine stimulează introversiunea, exprimată printr-o atitudine de rezervă față de cei din jur, de întreținere a unor lungi și intime
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
etice este faptul că judecata numită simbolic "veșnică" este imanentă vieții psihice deliberante și țelului ei, eliberarea. Răsplata și pedeapsa sînt asumate pe parcursul vieții temporale, deși această justiție temporală nu poate fi sesizată DECÎT LA NIVELUL DELIBERĂRII INTIME, adică prin autoanaliză și autocontrol introspectiv, perfect apte să sondeze profunzimile extraconștiente ale vieții psihice datorită faptului ca atît conștientul, cît și extraconștientul nu sînt spațial separate, ci legate funcțional. Tentația de a contesta imanența justiției este cu atît mai mare, cu cît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihică a unui singur om, atunci este valabil și pentru cea a tuturor oamenilor. Fiind valabil pentru toți oamenii, aceasta înseamnă că este valabil și pentru psihologi și pentru știința vieții care ar trebui să fie psihologia. Numai din perseverența autoanalizei rezultă sinteza, care nu este o teorie speculativă, ci o cunoaștere bazată metodic pe autoexperiment, singura metodă valabilă pentru studierea funcționării intime motivante, studiu care duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o întoarcere către sine, o autoanaliză; sacrificiul, renunțarea la propria persoană și la împlinire sunt puse în balanță cu echilibrul familial, în favoarea acestuia. În reacțiile personajelor primează intensitatea sentimentelor, mai cu seamă a iubirii, trăirile sufletești în general. Micile drame consumate în lumea provincială constituie substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
neștiind ce știe, crede că nu știe (Freud, ????, p. 131). În definitiv, ea, și numai ea, are cheia. Celălalt, terapeutul sau cartea, poate doar să o ajute în căutările sale. Freud și-a interpretat propriile vise. După cum recunoștea și valabilitatea autoanalizei, el considera implicit că persoana care visează este capabilă să găsească prin ea și în ea semnificația propriilor vise. Nu trebuie însă să pierdem din vedere că toate răspunsurile sunt în subiect și că acesta «știe» ce semnifică visul său
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
scrieri în „observație rece, tăioasă, necruțătoare”, în scrutarea umanității din lumea românească urbană cu „ochiul rece al adevărului”. E ceea ce și-a propus, de altfel, cu mijloace personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară, rezumând că acest joc nu le servește la nimic Parizienelor: "Je joue leur jeu, aussi bien qu'elles, mieux qu'elles peut-être, et ça me sert pour mes livres, tandis
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nedemocratice din partid, de carierismul unora. Un mănunchi de microportrete, de „studii de caz”, construite ca proze scurte semiindependente, dau seama expresiv de dramele individuale ale unor deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
găsirea la celălalt a unor dezavantaje care vor compensa avantajul lui față de noi; • devalorizarea globală a celuilalt; • devalorizarea sistemului care i-a permis celuilalt să obțină avantajul; • la toate acestea, putem adăuga și pura și simpla sinceritate față de noi înșine, autoanaliza și judecata echilibrate (Epstein, 2008, p. 159). Strategiile prezentate, menite să (ne) controleze invidia, nu au același efect asupra dispoziției noastre, a relațiilor cu ceilalți și, probabil, asupra sănătății noastre. Încercând să deslușim cât mai clar și cât mai complet
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
caz acționează pe ascuns: când se Întâmplă ceva cu adevărat, adesea este prea târziu ca să mai faci ceva, să oprești evenimentele. Cea mai bună manieră de a te comporta este, așadar, să alături tranzitului, adică să te afli Într-o autoanaliză permanentă, să lucrezi mereu asupra propriei persoane. b) Tranzitele lui Pluto la Lună Conjuncție Dispoziție: În tot ce are mai bun sau mai rău, Întâlnirea a două planete legate de inconștient aduce o profundă transformare a sensibilității, o nouă receptivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
dorește să întreprindă el însuși o muncă de cercetare, poate crede că va găsi în acest volum sugestii, demersuri, instrumente care îi vor fi utile. Poate să își pună întrebări asupra propriului sistem de valori, să practice un fel de autoanaliză, să se întrebe dacă opțiunile sale rezistă la critică, să judece pozițiile pe care dorește să le adopte. Oricare îi sunt așteptările, fie ca acestea să nu îi fie înșelate! Munca științifică și gândirea care o însoțește nu au sfârșit
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
bolnavului față de medicul său curant. Le vom analiza în continuare. Atitudinea bolnavului față de boală este în funcție de regresiune. Aceasta depinde de temperamentul individual și de normele modelului socio-cultural. Bolile se agravează dacă bolnavul își concentrează atenția asupra lor printr-o continuă autoanaliză. Dimpotrivă, bolile devin suportabile atunci când bolnavul este puternic motivat de alte griji, sau de o sursă puternică de interes pentru viață. Adesea simptomele preclinice, în cazul unei afecțiuni grave (cancer, leucemie, TBC, SIDA etc.) nu sunt luate în considerare, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un caracter ireflexiv, ale persoanei la evenimentele psihotraumatizante ale vieții. Ulterior însă, persoana conștientizează propriile sale reacții. Consecința acestor conștientizări este, de fapt, un transfer din planul emoțional în planul rațional al efectelor reacției. Post-reacția este o etapă de „autoanaliză”, de autoevaluare a propriilor sale manifestări, pe care persoana o face în planul mintal al acțiunilor sale „reactive”. Am putea considera că post reacția reprezintă de fapt contra-reacția. Orice stare de post-reacție are două aspecte: a) O anumită stare psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Împușcării, defenestrării - ca să nu menționăm formele extreme asiatice (harakiri, sepuku etc.) -, sinuciderea conotează animus-ul, principiul masculin, activ și, În cele din urmă, forța. Oricâte nuanțări am aduce acestui fapt, jurnalul intim rămâne, totuși, o terapeutică - cel puțin În măsura În care, obligând la autoanaliză și introspecție, ar trebui să Îndepărteze de act, și nu să-l amplifice. Din acest punct de vedere, jurnalele sinucigașilor au ceva pe cât de inautentic, pe atât de Înfricoșător. Ele ar trebui să sfârșească prin salvarea personajului care se confesează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
raportează scriitorul la astfel de considerații? Sunt, măcar parțial, valabile În cazul său regulile stabilite de sociologie? Fără Îndoială, dar mai importante decât asemănările sunt deosebirile și mai relevante decât gesturile ferme sunt nuanțările. În afara unor cazuri clinice, pentru scriitor autoanaliza sinuciderii face parte din procesul creator. El detaliază etapele unei acțiuni care, În datele ei intime, nu diferă de cele ale actului creației. Subiectivitatea inițială a percepției este Înlocuită treptat de procesul obiectiv al scrierii. Odată pătrunsă pe această pistă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
creștinești, după cum se vede, la acest catolic fervent. Jurnalul pune Între paranteze perioada În care Drieu dobândește cu adevărat puterea de a-și distruge dușmanii... dar, după cum se știe, n-o va face. Însemnările lui au mai degrabă rolul unei autoanalize (deși, firește, Drieu detesta psihanaliza, creație a evreului Freud!), decât al unui plan de acțiune. Scriitorul e un perpetuu revoltat Împotriva proastei așezări a lucrurilor În lume, un neadaptat la arta meschină a supraviețuirii cu orice preț. Francezul e disprețuit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o răscumpără miraculos, Sylvia Plath pare mai degrabă destinată unei cariere filozofice decât uneia literare. Analizează până la obsesie cele mai mici detalii ale banalei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de vagile aluzii imprecise din primul rând, devenind o lalea, șofran sau un bulb de ochiul-boului; luna e „bulboasă”, un adjectiv care semnifică grăsimea, dar care sugerează „bulbul”, pentru că imaginea vizuală e un lucru complex. Deprinsă cu jocurile primejdioase, ale autoanalizei, Sylvia Plath detectează foarte de timpuriu cauza nefericirii sale: nu gândește Îndestul de liber, nu e capabilă să producă suficiente imagini originale. Se visează, de la optsprezece ani, scriitoare, dar știe, totodată, că nu e capabilă să se sustragă clișeelor, că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
felul acesta, se deschide un câmp larg speculațiilor privind nihilismul jurnalului intim. În fapt, jurnalul neagă realitatea diurnă, contrapunându-i un product care năzuie să conecteze imaginarul și febrilele sale transpuneri scriptice la realitatea aleatorie a unei vieți trecute prin sita autoanalizei. Relația atât de discutabilă dintre eul profund și eul social, Întoarsă, decenii În șir, pe toate fețele, e complet anihilată În pagina de jurnal. Intimitatea, „privirea intimă”, „scrutarea subiectivă” aduc la același numitor aspirația constructivă și rapacitatea micilor Întâmplări cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]