352 matches
-
et al., 1999). Datele sunt confirmate și de un studiu la rude de gradul 1 din regiunea Milano, Italia (Pastore et al., 1998). Astfel, daca riscul de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
studiu la rude de gradul 1 din regiunea Milano, Italia (Pastore et al., 1998). Astfel, daca riscul de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală (LaGasse et al., 2002). Analiza combinată a tuturor celor 4 autoanticorpi majori (ICĂ, IAA, GADA și IA-2A
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală (LaGasse et al., 2002). Analiza combinată a tuturor celor 4 autoanticorpi majori (ICĂ, IAA, GADA și IA-2A) poate crește sensibilitatea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală (LaGasse et al., 2002). Analiza combinată a tuturor celor 4 autoanticorpi majori (ICĂ, IAA, GADA și IA-2A) poate crește sensibilitatea și specificitatea acestei metode de screening. Investigarea capacității insulino-secretorii reprezintă singura modalitate de a evalua funcția „organului țintă” în DZ tip 1 că boala autoimuna, si de a aprecia rezervă funcțională
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de predicție. Copiii incluși sunt testați pentru principalele alele HLA DRB1, DQB1 și DQA1 (de risc și protectoare) așa cum am arătat mai sus. Cei cu un risc genetic mare și mediu intra într-un program special de monitorizare a apariției autoanticorpilor anti-β-celulari. Inițial se determina anticorpii ICĂ la intervale de 3 luni până la vârsta de 2 ani, ulterior de două ori pe an. Copiii care devin seropozitivi ICĂ vor fi testați la intervale de 3 luni pentru toti ceilalti autoanticorpi majori
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
apariției autoanticorpilor anti-β-celulari. Inițial se determina anticorpii ICĂ la intervale de 3 luni până la vârsta de 2 ani, ulterior de două ori pe an. Copiii care devin seropozitivi ICĂ vor fi testați la intervale de 3 luni pentru toti ceilalti autoanticorpi majori: IAA; GADA și IA-2A. În cazul pozitivării unuia dintre aceștia, se trece la măsurarea de două ori pe an a primei faze a insulinosecreției în cursul unui IVGTT. Pentru a oferi doar o scurtă imagine asupra eficienței acestui protocol
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
din perioada 1994-1999, părinții a 94,4% dintre aceștia și-au dat acceptul pentru includerea în programul de predicție. Dintre aceștia, 4651 (14,8%) au prezentat un risc genetic semnificativ și au fost incluși în programul de monitorizare a apariției autoanticorpilor. Dintre aceștia, 22 de copii au dezvoltat DZ tip 1 până la vârsta de 5 ani. Protocolul de studiu a permis identificarea înainte de debutul clinic a 75% dintre acestia (Kupila et al., 2002). În prezent se află în curs de defășurare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
că stresul este un factor care erodează imunitatea, scoțând din circulație mai ales limfocitele. Acest lucru se poate remedia prin tratamente mai ales naturiste care au rol în creșterea imunității. O problemă o formează prăbușirea sistemului imunitar când organismul produce autoanticorpi care atacă propriile structuri. Atunci suntem în situația tulburărilor autoimune respectiv boli autoimune. Specialiștii spun că există mai multe boli autoimune că: scleroza multiplă psoriazisul colagenozele lupusul eritematos artrita reumatoidă sindromul de oboseală cronică Bolile autoimune se ameliorează după tratamente
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
acumularea acestuia. Un alt proces a cărui importanță este tot mai mult relevată în ultimii ani, pe lângă rolul pro-aterogenic și proglomerulosclerotic direct al LDLox, este și răspunsul imun direcționat împotriva neoepitopilor rezultați din aceste modificări structurale ale lipoproteinelor. Deși rolul autoanticorpilor anti LDLox în patogeneza aterosclerozei este controversat [56], nivelul circulant al conplexelor imune LDLox-Atc anti LDLox (LDL-IC) pare să fie semnificativ corelat cu incidența complicațiilor cardio-vasculare și a BDR, la pacienții diabetici [163]. Mecanismul prin care LDL-IC intervin în patogeneza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și BDR este mai complexă; așa cum am arătat, prezența LDLox în mezangiu reprezintă un stimul activator important pentru celulele mononucleare, în vederea declanșării răspunsului inflamator. Cu toate acestea, mecanismele imune sunt mai puțin clare, majoritatea studiilor nepublicând asocieri semnificative între nivelul autoanticorpilor anti LDLox și prevalența/nivelul albuminuriei. Pe de altă parte, a fost demonstrată o relație semnificativă între nivelul LDL-IC și REA, în special în cazul pacienților proteinurici; de asemenea, la acești pacienți au fost observate modificări ale compoziției lipoproteinelor din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
special în cazul pacienților proteinurici; de asemenea, la acești pacienți au fost observate modificări ale compoziției lipoproteinelor din aceste complexe, în sensul creșterii conținutului de colesterol și apoB. „Toxicitatea” renală a complexelor LDL-IC pare să fie legată direct de aviditatea autoanticorpilor pentru substratul LDLox, fenomen unoscut și în alte afecțiuni autoimune (LES). La pacienții diabetici, acești anticorpi fac parte în special din clasele IgG1 și IgG3 [247], cunoscute pentru aviditatea și capacitatea lor crescută de a activa sistemul complementului și de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
determinând creștere în volum - gușă difuză și hipertiroidie (2). Inflamația de natură autoimună se poate localiza și la nivelul orbitei determinând exoftalmie și tulburări de motilitate oculară cunoscute sub numele de oftalmopatie Graves. Datorită imunosupresiei fiziologice din timpul sarcinii, titrul autoanticorpilor scade treptat iar boala se ameliorează, atât clinic, cât și paraclinic, putând intra în remisiune. De asemenea, este rară situația în care boala debutează chiar în timpul sarcinii. Postpartum însă, este mare riscul de recădere prin rebound al imunității. Mai rar
Revista Medicală Română by A. Ghemigian () [Corola-journal/Journalistic/92275_a_92770]
-
bolii. Aceste boli sunt caracterizate printr-o inflamație care poate să fie de natură infecțioasă (când agentul patogen provine din mediul extern, fiind o bacterie sau un virus) sau autoimună (boli în care corpul nu mai recunoaște structurile proprii, producând autoanticorpi împotriva acestora). Este impropriu să vorbim despre valori normale la general pentru că determinarea valorii proteinei C reactive diferă prin metoda, aparatul și reactivul folosit. Importantă este direcția de evoluție a valorii, când aceasta poate fi urmărită în aceleași condiții de
Proteina C reactivă () [Corola-website/Science/304569_a_305898]
-
inflamatori interlobulari. Leziuni distrofice parenchimatoase variate; - echografie (efectuată în spitale sau clinici universitare) cu elemente caracteristice. Criterii paraclinice: - electroforeza cu albumine între 35-45% și/sau gamaglobuline peste 30% (peste de 2 ori valoarea normală în gr. %) sau/și prezența de autoanticorpi; - transaminaze (în special TGP) cu valori repetate peste 100 UK; - indice de protrombina sub 70%; - retenție de BSP pete 10% la 45 min.; - bilirubinemie peste 2 mg%. Pentru diagnostic sunt necesare cel puțin două semne majore (de preferat din planul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
agregat au fost mai scăzute în mod moderat , un număr mic de pacienți prezentând creșteri ale titrurilor de două ori comparativ cu pacienții cărora nu li s- a administrat Enbrel . Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei constatări . Formarea de autoanticorpi Tratamentul cu Enbrel poate conduce la formarea de anticorpi autoimuni ( vezi pct . 4. 8 ) . Reacții hematologice În cazul pacienților tratați cu Enbrel au fost raportate cazuri rare de pancitopenie și cazuri foarte rare de anemie aplastică , dintre care unele cu
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
invazive au reprezentat mai mult de jumătate din cazurile letale la pacienții care au prezentat infecții oportuniste . Majoritatea raportărilor cu evoluție letală au fost la pacienți cu pneumonie cu Pneumocystis , infecții fungice sistemice nespecificate și aspergiloză ( vezi pct . 4. 4 ) . Autoanticorpi La pacienții adulți , au fost efectuate teste ale mostrelor de ser în scopul detectării autoanticorpilor , în momente diferite . Dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă evaluați pentru prezența anticorpilor antinucleari ( AAN ) , procentul de pacienți care au dezvoltat o reacție pozitivă nou- apărută
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
infecții oportuniste . Majoritatea raportărilor cu evoluție letală au fost la pacienți cu pneumonie cu Pneumocystis , infecții fungice sistemice nespecificate și aspergiloză ( vezi pct . 4. 4 ) . Autoanticorpi La pacienții adulți , au fost efectuate teste ale mostrelor de ser în scopul detectării autoanticorpilor , în momente diferite . Dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă evaluați pentru prezența anticorpilor antinucleari ( AAN ) , procentul de pacienți care au dezvoltat o reacție pozitivă nou- apărută pentru AAN ( ≥1: 40 ) a fost mai mare în rândul pacienților tratați cu Enbrel ( 11
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
ca și în cazul pacienților tratați cu placebo . Impactul pe termen lung al tratamentului cu Enbrel asupra evoluției bolilor autoimune nu este cunoscut . Au fost raportate cazuri rare de pacienți , incluzând pacienți cu factor reumatoid pozitiv , care au dezvoltat alți autoanticorpi în asociație cu un sindrom lupoid sau cu erupții compatibile , din punct de vedere al aspectului clinic și rezultatelor biopsiei , cu lupusul cutanat subacut sau cu lupusul discoid . Pancitopenia și anemia aplastică Au existat raportări ulterioare punerii pe piață de
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
au fost mai scăzute în mod moderat , un număr mic de pacienți prezentând creșteri ale titrurilor de două ori 33 comparativ cu pacienții cărora nu li s- a administrat Enbrel . Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei constatări . Formarea de autoanticorpi Tratamentul cu Enbrel poate conduce la formarea de anticorpi autoimuni ( vezi pct . 4. 8 ) . Reacții hematologice În cazul pacienților tratați cu Enbrel au fost raportate cazuri rare de pancitopenie și cazuri foarte rare de anemie aplastică , dintre care unele cu
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
invazive au reprezentat mai mult de jumătate din cazurile letale la pacienții care au prezentat infecții oportuniste . Majoritatea raportărilor cu evoluție letală au fost la pacienți cu pneumonie cu Pneumocystis , infecții fungice sistemice nespecificate și aspergiloză ( vezi pct . 4. 4 ) . Autoanticorpi La pacienții adulți , au fost efectuate teste ale mostrelor de ser în scopul detectării autoanticorpilor , în momente diferite . Dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă evaluați pentru prezența anticorpilor antinucleari ( AAN ) , procentul de pacienți care au dezvoltat o reacție pozitivă nou- apărută
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
infecții oportuniste . Majoritatea raportărilor cu evoluție letală au fost la pacienți cu pneumonie cu Pneumocystis , infecții fungice sistemice nespecificate și aspergiloză ( vezi pct . 4. 4 ) . Autoanticorpi La pacienții adulți , au fost efectuate teste ale mostrelor de ser în scopul detectării autoanticorpilor , în momente diferite . Dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă evaluați pentru prezența anticorpilor antinucleari ( AAN ) , procentul de pacienți care au dezvoltat o reacție pozitivă nou- apărută pentru AAN ( ≥1: 40 ) a fost mai mare în rândul pacienților tratați cu Enbrel ( 11
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
ca și în cazul pacienților tratați cu placebo . Impactul pe termen lung al tratamentului cu Enbrel asupra evoluției bolilor autoimune nu este cunoscut . Au fost raportate cazuri rare de pacienți , incluzând pacienți cu factor reumatoid pozitiv , care au dezvoltat alți autoanticorpi în asociație cu un sindrom lupoid sau cu erupții compatibile , din punct de vedere al aspectului clinic și rezultatelor biopsiei , cu lupusul cutanat subacut sau cu lupusul discoid . Pancitopenia și anemia aplastică Au existat raportări ulterioare punerii pe piață de
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
au fost mai scăzute în mod moderat , un număr mic de pacienți prezentând creșteri ale titrurilor de două ori 60 comparativ cu pacienții cărora nu li s- a administrat Enbrel . Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei constatări . Formarea de autoanticorpi Tratamentul cu Enbrel poate conduce la formarea de anticorpi autoimuni ( vezi pct . 4. 8 ) . Reacții hematologice În cazul pacienților tratați cu Enbrel au fost raportate cazuri rare de pancitopenie și cazuri foarte rare de anemie aplastică , dintre care unele cu
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
invazive au reprezentat mai mult de jumătate din cazurile letale la pacienții care au prezentat infecții oportuniste . Majoritatea raportărilor cu evoluție letală au fost la pacienți cu pneumonie cu Pneumocystis , infecții fungice sistemice nespecificate și aspergiloză ( vezi pct . 4. 4 ) . Autoanticorpi La pacienții adulți , au fost efectuate teste ale mostrelor de ser în scopul detectării autoanticorpilor , în momente diferite . Dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă evaluați pentru prezența anticorpilor antinucleari ( AAN ) , procentul de pacienți care au dezvoltat o reacție pozitivă nou- apărută
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]