2,756 matches
-
spațiu prin excelență al imaginației, ne atrage adesea tocmai prin tabuurile pe care le ignoră și prin legile scrise sau nescrise pe care le încalcă ficțiunea. Căci capcana romanului lui Saul Bellow este apropierea lui amețitoare de realitate prin detaliile autobiografice și galeria de protagoniști clonați după persoane reale. Cînd, în numărul din 1 noiembrie 1999 al revistei "The New Yorker", a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o jumătate de an mai tîrziu, critica și
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
viață nouă. Cartea se încheie cu un portret luminos al lui Ravelstein și cu replica lui Chick: Nu e ușor să cedezi morții o creatură ca Ravelstein." Roman despre prietenie, dragoste, moarte, filosofie și evreitate, Ravelstein este și o creație autobiografică. Asemenea naratorului său, Saul Bellow este un scriitor evreu de succes, a predat la University of Chicago, a fost căsătorit cu o matematiciană de origine română, iar printre amicii acesteia, pe care Bellow i-a cunoscut, s-a numărat într-
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
un văr mai mare decât mine care a căzut prizonier și a petrecut patru ani în Germania. Corespondam cu el, dar eu nu am fost soldat, nici prizonier, eram prea tânăr pentru asta. Deci, Regele Arinilor nu e o carte autobiografică. Nu am călcat niciodată în Prusia Orientală înaintea apariției romanului, acest spațiu fiind total inventat în text. Numai că nu l-am inventat arbitrar. Am discutat cu mulți din cei expulzați din această regiune, patria lui Kant, devenită după război
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
operele au o necesitate. Cartea sa După Babel din 1975 (tradusă în românește de Valentin Negoiță și Ștefan Avădanei, la Editura Univers, în 1983) era un omagiu adus lumilor lingvistice. Un alt volum al său, Les passions impunies (penultimul înainte de autobiografica Errata), oferă, la ora culturii imaginii și mașinii electronice, o viguroasă lecție de lectură și de asimilare a culturii, al cărei cîmp, zice el, se îngustează tot mai mult. De ce? Pentru că se subestimează importanța limbajului, pentru că generații de tineri sînt
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
va urma - pentru a lua doar cel mai cunoscut exemplu - își insinuau, întortocheat și subversiv, propria imagine în operă, nu văd de ce nu ar face tot la fel și privitorii. Iar de acceptăm că orice scriitură este, în variate grade, autobiografică, de ce nu ar adopta și orice receptare această mască? De altfel, în muzică, barocul - și chiar emblematicul concetto - a fost inventat tot pe la fine de Trecento. Johanes Ciconia, Carmina Burana sau Libre Vermeil de Montserrat stau mărturie, între atîtea altele
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
sporadic imaginile nostalgiei ținuturilor natale. Ele au îndeobște un sistem de referință olfactiv și gustativ, acestea fiind componentele primare ale unei identități pierdute, regăsite în spațiul strîmt al rulotei, în mirosul și gustul mîncărurilor gătite "ca acasă". Cuprinsul acestui pseudo-roman autobiografic - în fond consemnarea unui dureros proces de deziluzionare - include și evocarea unor frînturi de viață din România socialismului real, amintiri ale părinților sau relatări ale rudelor rămase "acolo"... Prospețimea, violența, cruzimea dar și delicatețea imaginilor care alcătuiesc mozaicul narativ al
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
nu vreau să scriu adevărul, nu scriu o carte de istorie, ci vreau doar să "erzählen"... R.B.: Să povestesc. A.V.: ...Să povestesc. E normal să povestesc lucruri pe care le cunosc, dar cred că și fantezia unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă vedeți - acuma v-am prins asupra faptului. Ați afirmat aici, în public, că vă plac suprarealiștii și dadaiștii
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
ascendentul față de producția de serie prin subtila caricatură și amara ironie. Mai în glumă mai în serios, unul dintre exegeții săi susține că "Istoria e un coșmar din care Oliver Stone încearcă să se trezească." Părere întreținută și de cartea autobiografică A Child's Night Dream la care scenaristul-regizor s-a referit mereu, deși a încredințat-o tiparului abia în 1997, cînd i s-a putut constata natura joyce-iană, narațiunea alambicată fiind sincopată și cu diverse variații stilistice. Argumente indirecte pentru
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică scrierile autobiografice - și a folosit ca material de studiu texte de Benjamin Franklin (1706-1790), Henry Adams (1838-1919) și Michel Leiris (1901-1990), pe care în România le mai citește puțină lume. Deși știe, fără îndoială, că spectacolul critic se desfășoară în fața unei săli
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
a universului mecanic decât de noile paradigme ale gândirii din timpul său, Adams a încercat să impună principiul ordinii unei realități contradictorii și pluraliste, frământate de forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să-și extragă valoarea din luciditatea și sagacitatea ei." Prin cartea sa, Dan Cristea repune în discuție, cu profesionalism și talent, câteva scrieri autobiografice care fac parte din ceea ce s-ar putea numi fondul principal al culturii universale și contribuie la configurarea unei teorii a posibilităților unui autor de a se privi pe sine ca pe un personaj. Dar cel mai mare merit al
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
1949, a cărei comisie era condusă de un activist pe care-l chema Merfu, - nu știu dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus și tare ce scrisei în articolul trecut. Esența, repet, era că, dacă în economie se mai putea face ceva pentru desmoșteniți, în cultură nu exista nici o perspectivă. Și, fără să citez numele
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
lui Bach într-o biserică rurală. Cum o mare dragoste ajunge să genereze o teribilă ură se dezvăluie în Sfîrșitul aventurii (Marea Britanie, 1999) de Neil Jordan, frisonanta melodramă de largă respirație ce a deschis festivalul. A doua ecranizare a romanului autobiografic al lui Graham Green, dincolo de mimetismul anilor '40, este o modernă poveste tragică ce-și trădează resorturile abia după reluarea mereu și mereu a crîmpeielor de amintire, intarsii ce scurtcircuitează memoria protagonistului, Ralph Fiennes, rănit în orgoliul personal. Pînă cînd
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
urmat, chiar dacă de la Iorga, Onciul, Ion Bogdan încoace au inițiat școala pozitivistă în istoriografie, pornind critica științifică a izvoarelor. A mai rămas de la Kogălniceanu un discurs vestit rostit în Academia Română în 1891. E, fără s-o fi voit, o mărturisire autobiografică revelatoare și emoționantă, făcută cu numai două luni înainte de moarte. Își reconstituie, aici, istoria formației sale intelectuale, așezînd la loc central germanismul și nu influența franceză ca toți ceilalți pașoptiști. "Toată viața mea, și tînăr și în vîrstă coaptă, am
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
văzut dacă și merită un astfel de tratament mediatic. Prima observație ar fi aceea că povestirile sînt clar separate tematic. În cîteva dintre ele se face simțită o puternică filieră (tematică) rurală de subiecte și de atmosferă. Dacă sursa este autobiografică sau nu, nici nu mai contează. Pentru că sînt evidente rădăcinile în tradiția literaturii române. Avem tone de proză orientată tematic spre lumea rurală chiar și după cel de-al doilea război mondial. Scriitorul român este încă atras de această �zonă
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
din mers, din bibliografia obligatorie din facultate. M-am oprit la formație pentru că mă gîndesc la un alt debut în proză, cel al lui Ovidiu Verdeș, anul trecut, cu romanul Muzici și faze. Verdeș, teoretician literar de formație, construiește perfect, autobiografic, cum se poartă. Romanul său este o reușită certă. El propune la sfîrșitul anilor '90 o continuare solidă a tradiției optzeciste, puternic �filologizate". În fapt, optzecismul a însemnat și o victorie a formației filologice. Veronica A. Cara, cu toate neajunsurile
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență mai mică sau mai mare a discursului stă sub semnul visului și amintirii. Romanul e în bună măsură autobiografic și alternează episoadele copilăriei din Coney Island, cu pasajele impresioniste pariziene, oferind numai coerența unei biografii subiectivizate la extrem, cu oameni deveniți personaje episodice, aglomerate uneori haotic, urmând logica visului, alteori puternic individualizate și conturate cu umor rabelaisian. Deliciul pe
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
memoria personală listîndu-mi apoi cronologic (nu și exhaustiv): 1974 Pîine și ciocolată de Franco Brusati - despre un italian care încearcă să se integreze în societatea elvețiană; 1987 Chocolat de Claire Denis - despre culoarea Africii și a rasismului într-o rememorare autobiografică; 1992 L'amour au chocolat de Josée Dayan - despre un milionar texan interesat de o fabrică de trufe; 1993 Fragă și ciocolată de Tomás Alea Gutièrrez - despre homosexualitate și regimul lui Castro; Ca apa pentru ciocolată de Alfonso Arau - ecranizare
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
unui Sibiu înmlăștinat cultural în realitatea anilor șaizeci, percepută în dimensiuni grotești de tânărul care a refuzat să-și sacrifice identitatea etnică și spirituală pentru a se înseria unei literaturi încarcerată în dogme. Apoi, atitudinea lui Andrei Codrescu față de filonul autobiografic ce alimentează epicul cărții se concretizează într-o tehnică narativă, marcată de plonjeuri în imaginar, apropiată oarecum formulei "jurnalului ficțiune", pe care o practică tot mai frecvent și postmoderniștii români, cu sublinierea că autorul Unui geniu involuntar în papucii Americii
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
etapă, aceea a memoriei martorilor comunismului și să deschidă etapa analizei reci, crude, a aceleiași perioade. Ei sînt ultima generație de "martori". Cu ei începe însă și etapa uitării "afective" a comunismului. Cu ei începînd, nu mai sînt suficiente exemplele autobiografice. Nu mai vorbim despre lucruri de toți știute. Tinerii sub 25 de ani nu mai știu aproape nimic. Este nevoie de o reconstituire serioasă a contextului și, mai ales, este nevoie de foarte multe mostre. în cazul literaturii, o nevoie
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
pentru tine. Experiența lecturii pe care o pregătești e cu mult mai importantă decât propria ta viață, care figurează în ea doar ca o notă de subsol, nu ca un cod major. Poezia ta este și nu este - chiar deloc - autobiografică. Decantezi viața în vorbe, în folosul celor ce te citesc. Ce aștepți de la lectorul ideal? Da, poezia e vitală pentru mine. O pun pe același plan cu adevărul iar adevărul mi se pare încântător și primejdios de complex. Nu sunt
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
nu îi poate strînge pe cei trei la un loc. Urmează apoi o lungă clasificare, foarte exactă, a membrilor și nemembrilor. Acele pagini sînt revelatoare pentru puterea analitică a acestui scriitor. Lipsa de măsură intervine cînd povestea trece pe pantă autobiografică: "Cînd, într-o emisiune de televiziune, Iosif Sava m-a întrebat de ce nu "m-am făcut" membru de partid, am răspuns că mi-a fost imposibil să trec vreodată peste gîndul că era vorba de o organizație a cărei genealogie
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
cel mai deslușit Arthur Koestler care, atrăgîndu-și fulgerele foștilor lui tovarăși comuniști, dezvăluia încă din 1938 mecanismul subteran al unui regim totalitar echivalînd cu una din cele mai mari imposturi pe care le-a cunoscut omenirea. Atît prin lucrările lui autobiografice cît și prin romanul de faimă mondială Zero și infinitul, explicînd îndeosebi tehnica mărturisirilor spontane - torturi, presiuni psihologice, mistică a sacrificiului ideologic - extorcate unor veterani ai revoluției în frunte cu Buharin, Koestler a operat mult înainte de Soljenițîn o breșă importantă
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
rolul de a dezlega ,,misterele", mai mult sau mai puțin previzibile, care s-au acumulat până la acest capitol fatidic. Locurile între care oscilează acțiunea romanului, și anume Calafat, Băile Herculane, Vârșeț, sunt alese, chiar dacă la baza alegerii bănuim și participarea autobiografică pentru că ele ar trasa, prin extensie și pe o hartă simbolică, un soi de ,,triunghi balcanic", infernal, ,,un fel de miez de maximă negativitate", un ,,nucleu al războiului, o lume întoarsă pe dos", cum sună, în această privința, cuvintele romancierului
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
1990, ed. Rowohlt (Prăbușirea tiranului); Sonderweg Rumänien, 1991 la editura Rotbuch, în trad. Calea românească la ed. Kriterion (1996) și Völker ohne Signale (1994) - Popoare în derivă la aceeași editură (1994). De asemenea, volume de poezii și eseuri cu caracter autobiografic: Ausreiseantrag (1988) (Cerere de emigrare) și Begrüssungsgeld (1989) (Bani de bine-venit). În anii '90 la editura DVA apar romanele In der Hand der Frauen (În mâna femeilor), Lisas geheimes Buch (Jurnalul secret al Lizei) și Im Grunde sind wir alle
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]