2,138 matches
-
care trece pe primul plan este filosofia lui generoasă, atașată de ceea ce este viu, în mișcare și capabil de evoluț ie. Omul fără trecut Sub acest titlu, într-un număr de la începutul lui iulie din „Le Nouvel Observateur” este recenzată autobiografia, dacă o putem numi astfel, a lui Jean Meckert (1905-1995), refuzată de Gallimard în 1986 și publicată abia acum, șaptesprezece ani după dispariția autorului, la o mică editură, Joseph K. Originalitatea cărții constă în aceea că a fost scrisă de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912-29 martie 1989). E probabil să fi lăsat neconsemnat evenimentul, luați cu atâtea altele, literare și neliterare, dacă Gabriela Lupu nu ni l-ar fi amintit, publicând în „România liberă” din 5 iulie o foarte interesantă autobiografie a scriitorului monah, aflată la Mănăstirea Rohia, unde a și fost scrisă, în 1987, „din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopului Teofil Herineanu și după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu”, cum spune însuși autorul. Nu mai știu dacă textul i-
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
am gândit că asta e blonda din toate bancurile alea. La etaj era un băiat cu păr negru, prins într-o ditamai coada, care m-a îndrumat către zona de memorii. L-am prevenit că nu e vorba de o autobiografie, dar mi-a re pli cat că ei nu sunt chiar așa stricți și le așază la nimereală. Despre asta nu mai aveam dubii. Oricum nu le-am găsit nici la memorii. Băiatul de la etaj a conchis că s-au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vrea să-mi studieze gândirea va trebui să bată la ușa acestei onorabile instituții. Sper că odată și-odată ușa asta se va deschide. Nu numai pentru consemnarea „gândirii lui Țuțea“, ci și pentru alte consemnări. Nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N am nimic comun cu mine în trecut. Știți când începe viața mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră... Și așa mereu. Trăiesc ca să scap de amintirile grețoase care punctează existența
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
amintirile grețoase care punctează existența mea; trăiesc, ca să mă detașez, principiul actualității. Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i așa, și neomenesc — mă situez în principiul actualității. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, trăiesc principiul actualității permanente... Eu am fost Petre Țuțea. Am avut și discipoli... Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sunt un om vorbăreț. Toată suferința mea se datorește poftei mele de a vorbi fără restricții... A fost întrebat
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
liric, când meditații capricioase. Le străbate un curent viu de sensibilitate și imaginație liberă, cu nostalgii dincolo de timp și spațiu, înscriindu-se pe o curbă a eternității. În esență “feminitățile” Hortensiei Papadat Bengescu rezumă atitudini în fața vieții, notabile prin francheță; autobiografie travestită, în care sub nume diverse Ă Bianca, Manuela, Adriana etc.) apare un singur personaj. Literatura subiectivă sau tranzitorie spre epic, stă sub semnul întrebărilor personale, având ca finalitate autocunoașterea. În fiecare din eroinele de tip intelectual, copleșite de întrebări
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche consideră marea sa descoperire, Eterna întoarcere. Ideea revenirii, a renașterii iterative de-a lungul veșniciei, este de origine indiană. Omul revine în aceeași formulă ontică, iar pentru Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în grupă CSP a județenei. Eu nu am spus ce origine am și mama și sora mea au fost de acord, mai ales că mă însurasem, în fine, ceea ce nu mai sperau. Așa că am spus numai ce spuneam și în autobiografie și asta a știut soția mea până prin 1992, când am început să povestesc despre ce mi se va restitui prin legea 18. Și atunci soacră-mea a spus că A ÎNCĂLZIT ȘARPELE LA SÂN! E adevărat, de altfel; poreclele mele
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile autobiografice, în stricta lor materialitate, sînt lipsite de valoare. Pentru a le înnobila, trebuie să fie transfigurate artistic. Supuse chimismului intelectual propriu transfigurării, datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor amintiri și al propriei opere. „Amintirile, treptat, Au scăzut, și-ncet
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
superlative nu prea des folosite: Dispăruții (titlul fidel ar fi fost Ceea ce e pierdut) este , după părerea lui și a colegilor de redacție, o capodoperă, o carte totală "care se citește ca un roman, dar folosește tehnicile narative ale epopeii, autobiografiei, anchetei, mărturiei de istorie orală, documentului istoric... Cu acest text stupefiant, Daniel Mendelsohn își face intrarea în lumea foarte închisă a marilor scriitori universali". Ceea ce e pierdut nu e un roman de ficțiune, ci o poveste adevărată, transformată în literatură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
testat, la patruzeci și șase, la cincizeci, cum te-ai pipăi să vezi dacă mai ești întreg. Viața e ceva care dispare pe măsură ce te afirmi, care te lasă cînd treci de la scoică, cum erai, la fregată, cum ești, "ruda morții". "Autobiografia mucegăită a trupului" e tot ce te ține departe de spălarea necontenită, și tot ce atîrnă, material, de numele scris, de la romantici încolo, pe apă. Într-o lume în care "toate sînt ale noastre: oglinzile,/ gloata cu papucii de vuiete
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
silnică. În martie-aprilie 1964, el acceptă să devină informator al Securității (recrutarea o face cpt. Chirilă Scarlat, în camera de anchetă a Penitenciarului Aiud), fiind imediat grațiat de restul pedepsei și pus în libertate. Aceasta după ce redactase angajamentul de colaborator, autobiografia și lista de legături; și după ce i se făcuse primul instructaj. Delațiunile acoperă intervalul 21 august 1964 - 4 august 1981, în vara acestui din urmă an Caraion alegând calea exilului. Iată desfășurătorul relațiilor acestui om cu instituțiile protectoare, binevoitoare, grijulii
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Mihai Mandache La prima vedere, între prezentarea grafică a proaspetei autobiografii a lui Ștefan Cazimir și conținutul volumului există o perfectă corelație. De pe coperta IV ne privește o fotografie generos retușată a autorului, rumen în obraji și cu un surâs aproape imperceptibil în colțul gurii - un companion cât se poate de
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
atât selecția opiniilor critice pe care le citează, cât și aprecierile pe care le face pe parcursul cărții sunt instrumente aflate în serviciul vanității autorului. Scriitorul nu se mulțumește să renunțe la orice pretenție de obiectivitate, ci supralicitează caracterul subiectiv al autobiografiei sale: "Șiretlicul autorului e de a-și ascunde egolatria sub vălul ludic postmodernist..." (p. 256). Cititorul este încurajat să se întrebe dacă întregul volum nu a fost un simplu joc, interpretare care permite personajului principal să-și păstreze aura de
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
care autorul nu a mai apucat să-l revadă și să-i dea, cu obișnuita scrupulozitate, formă definitivă) felul complex și derutant al lui Octavian Paler de a gândi. Raporturile în care el așează elementele palpabile și bine cunoscute ale autobiografiei sunt mai mereu neașteptate, surprinzătoare. Când crezi că ai pus degetul pe un punct nodal, pe un vector al personalității și al atitudinii, constați că desenul, schema explicativă abia închegată se destramă. Cu o gândire etajată și multifațetată, cu o
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la Aqua forte este evocată posibilitatea apariției unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după volumul al doilea, oferind imaginea personalizată a ultimei decade, într-o rotunjire a epocii literare 1900-1940. Proiectul nu a mai putut fi materializat. Lucrul a fost început, conform unei notițe din "Viața literară", în noiembrie 1929, criticul
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
care este aceea a gândirii. Gândirea tradițională. LP: Într-un sens apreciativ, firește. Dar textul filosofic? MD: Acesta ridică problema argumentării: more geometrico demonstratum. Textul filosofic cunoaște forme diferite de aranjament: dialogul a fost cea dintâi; forma aforistică, tratatul spinozist, autobiografia carteziană din Discours de la méthode, argumentarea wittgensteiniană (ea însăși sfârtecată) etc. LP: Ați fi de acord să spuneți: filosofia "continuată prin toate mijloacele"? Cartea dumneavoastră, L'énergie du désespoir, are, ca subtitlu, " Sau despre o poetică continuată prin toate mijloacele
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
bune intenții, firește. Prețul adevărului, prețul minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-un pachet. Primul pas în schimbul de cadouri pe care s-
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
semiclandestină "Palestina", începe să scrie poezie, teatru, un roman. Serge Moscovici, tatăl actualului reprezentant al Uniunii Europene, el însuși o somitate în psihologie, își amintește că Isidore Isou a fost arestat de legionari în ianuarie 1941, fapt confirmat și de autobiografia lui, că în timpul războiului a făcut muncă obligatorie pentru armată. în 1944 încearcă fără succes să obțină o viză pentru Franța, este refuzat, editează împreună cu același prieten, Serge Moscovici, o revistă pe care PCR o desființează. E prima sa încercare
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
Termenul nu e inclus în DEX 1996; în schimb, Noul dicționar universal al limbii române (NDU 2006) înregistrează ambele utilizări. În România de dinainte de 1989, se vorbea mai ales de programă școlară și plan de învățămînt (în primul caz), de autobiografie și memoriu de activitate în cel de-al doilea. Curriculum (preluat în primul rînd din engleză) a apărut, de aceea, ca unul dintre semnele modernizării și ale deschiderii europene. Evident, nu este vorba numai de o înlocuire de cuvinte, ci
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
aceea, ca unul dintre semnele modernizării și ale deschiderii europene. Evident, nu este vorba numai de o înlocuire de cuvinte, ci și de o schimbare de accente și de perspectivă: vechea programă era mai ales o înșiruire de conținuturi, iar autobiografia avea adesea o componentă politico-polițienească (originea socială a părinților, afilierea politică etc.). Compusul curriculum vitae e totuși puțin folosit în România, în comparație cu abrevierea CV, pronunțată în manieră englezească - chiar transcrisă uneori, glumeț, ca atare: "e bun siviul meu?" (forumul animale
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
în secret partidul comunist ca partid unic? Erau discutabile ordinele sau directivele sale?) Dinamica memoriei și a mărturisirii lui Paul Goma inițiază, începând cu Bonifacia, apărută în franceză în 1986, recuperarea biografiei de copil și adolescent, până în pragul insurgenței deschise. Autobiografia sa, literaturizată într-o destul de mare măsură, dar într-un mod care echivalează autenticitatea și prospețimea faptului trăit, urmează să fie structurată din episoade ce au apărut până acum disparat și nu în ordine cronologică: Din calidor (1987, în franceză
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
calidor (1987, în franceză și apoi în românește), Arta refugii (1990, în franceză și 1991, în românește), Astra (1992, numai în românește deocamdată). Sabina, un roman de dragoste, apărut în 1991, pare să mizeze mai mult pe ficțiune decât pe autobiografie. Una din temele și tendințele dominante ale acestui teritoriu al prozei lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea romanului Din calidor, subintitulat "O copilărie basarabeană" - cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale unei inocențe contrariate, contrazise, corupte de experiențele maturizării. Memoria privilegiază locul de privire al calidorului (pridvorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri înapoi în timp, pentru o regenerare
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
bazează pe unul și același principiu de juxtapunere a episoadelor, fie că e vorba de felii succesive din timpul istoric, ca în Cronică de familie, fie că e vorba de "exemple" luate din actualitate, ca în proiectata Colecție de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane, din care a publicat în reviste (din 1957 până în 1959 îndeosebi în "Steaua") numeroase fragmente. De aceea și există versiuni mai restrânse și versiuni mai extinse ale uneia și aceleiași Mari Cărți, ca monument ridicat prezentului comunist
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]