417 matches
-
textului. Totuși, operele originale erau mai întîi dictate unui notar care le scria pe tăblițe de ceară; apoi, copiștii scriptorium-ului le treceau fără greșeli pe pergament. Acest intermediar servea drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
e că nu oferă o perspectivă asupra fenomenului social numit carte și asupra urmării sale, numită lectură. Întâlnirile se fac în același stil, ca și lansările: se aduc doi-trei autori mai cunoscuți, se spun trei vorbe, se aplaudă, se oferă autografe. Dar niciodată nu se merge mai departe. De fapt, nici publicul nu e educat să cerceteze cu atenție ce înseamnă o carte, o editură etc. El vine să cumpere pentru că e ieftin. Astfel, evenimentele conexe nu contează. Expoziția de fotografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
provincie ? Cum s-ar fi tolerat transportul de arme, de muniții și de provizii ? Apoi mai avem la mână, pentru a dovedi complicitatea mai presus de îndoială a guvernului rusesc în mișcarea eteristă, textul original și netăgăduit al unei scrisori autografe a împărătesei Rusiei, Elisabeta, din care reiese că ea avea deplină cunoștință de expediția lui Ipsilanti. Iată acea scrisoare: „...Vă sunt foarte îndatorată, domnișoară, fiindcă m-ați prevenit de plecarea principelui Ipsilanti și, cu toate că nu mai am a-i remite
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
rusească, Poujade scria aceluiași: ... mi se pare că această putere (Turcia) suferă o nouă înfrângere morală, deși voalată, și care poate numai să sporească puterea redutabilei sale vecine. Deplorabila purtare a lui Suleyman pașa, înțelegerea de la Balta Liman și corespondența autografă între împărat și sultan, au mai mărit încă, după părerea mea, supremația Rusiei în Principate și au arătat că fiecare încercare a Porții, pentru a scăpa de protectoratul ce Rusia îl face să apese asupra ei, n-a avut drept
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
o întreține cu ceea ce nu am putea denumi altfel decât paratextul său: titlu, subtitlu, intertitluri; prefețe, postfețe, avertismente, cuvinte- înainte etc.; note marginale, de subsol, finale; epigrafe; ilustrații; coperta a patra, bandă, supracopertă și multe alte tipuri de semnale accesorii, autografe sau alografe, care îi procură textului un anturaj (variabil) și câteodată un comentariu, oficial sau oficios, de care cititorul comun și mai puțin dedat cu erudiția exterioară nu poate dispune întotdeauna atât de ușor pe cât își dorește și pe cât o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dispariția sa, stăreția Mănăstirii Neamț este preluată de ucenicul său de limba slavonă, Sofronie. Acesta preia nu numai grija obștei paisiene de peste opt sute de monahi, ci și cele trei sute de manuscrise rămase din timpul starețului Paisie, din care patruzeci manuscrise autografe ale marelui cărturar. Anul 1794 este de altfel un an foarte important și pentru misionarismul monahal rus. În timp ce Paisie Velicikovski se stingea la Neamț, Sfântul Gherman (rămas în istorie ca Sfântul Gherman de Alaska) ajungea în insula Kodiak, ducând creștinismul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iar textul de la Sankt Petersburg nu ar fi decât o copie, extraordinar de reușită ce-i drept. Nu ne putem împiedica să nu deplângem aici, lipsa unui catalog exact, adus la zi, cu locația și identificarea corectă a tuturor manuscriselor autografe paisiene pe de o parte și a manuscriselor Școlii Paisiene pe de alta, măcar de pe teritoriul României, fapt ce ar ușura considerabil munca cercetătorilor care se apropie de opera și viața starețului de la Neamț. Motivul pentru care realizarea acestui catalog
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
se apropie de opera și viața starețului de la Neamț. Motivul pentru care realizarea acestui catalog întârzie , ne apare neclar și nejustificat. Oricum, textul deja identificat ca fiind Autobiografia (sau prima parte a acestei Autobiografii) lui Paisie Velicikovski, în redactarea sa autografă, deși descoperit în 1905, a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Ulterior, textul a fost tradus în limbile italiană, franceză, engleză și a făcut
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
esențializare și o valoare educațională. El oferă plastic și inventiv multe dintre elementele privind formația intelectuală, preocupările, concepțiile, gustul rafinat și preferințele proprietarului. Istoria bibliofiliei este tot atât de veche ca și cartea. În antichitate, amatorii de texte rare (bibliofilii) colecționau manuscrise autografe, iar în evul mediu codexuri miniate. Ne gândim aici la Petrarca, Jean Grolier (primul bibliofil în accepția modernă a termenului), episcopul Richard du Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă, D. Cantemir, C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
între care substanțialul aport spiritual și material al mitropolitului Teodosie al Țării Românești, au scos "Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie", dăruită în 1683 mitropolitului Moldovei Dosoftei. Acesta menționează pe primele pagini darul făcut de fratele său întru arhipăstorie în câteva însemnări autografe și, la rândul său, dăruiește Evanghelia "Bisericii Albe din Iași" (fostul spațiu al Mitropoliei Moldovei și Sucevei datând, în forma sa actuală, din perioada lui Antonie Vodă Ruset pe care a ctitorit-o peste temeliile unei biserici mai vechi). De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
I.V. Stalin (de pildă, dacă între timp ați editat un almanah pe anul 1949, iar în lipsa acestuia un caiet literar sau un volum cu conținut progresist de dată recentă al unui membru al Filialei Dvs., legate în piele, cu semnătura autografă a scriitorilor și cu o dedicație cît mai potrivită etc.). / Asupra propunerilor ce ni le veți face, Comitetul U.S. va hotărî și rezultatul vi-l vom comunica telefonic. / În cazul cînd nu aveți banii necesari acestor cheltuieli, ne veți face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu generozitate vizitatorilor pliante și CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui lider occidental: zâmbește în stânga și dreapta, glumește cu turiștii, împarte autografe. VASILE GÂRNEȚ: O secvență confuză, amuzant-reconfortantă până la urmă, în care am fost implicați, fără voie, la pavilionul Spaniei. Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
învățat câte patru ani. Până în clasa IV-a am dus-o eu cum am dus-o. Dar de acolo înainte tata nu mă mai putea ajuta cu bani la cele trebuitoare că nu avea. La școala noastră venea un meșter autograf 31 și lucra pentru școală. Îl chema Popescu și era din orașul Fălticeni strada Petrari. Era un om foarte de treabă și foarte bun la inimă. Eu mă duceam pe la el și-i ajutam, ba să strâng coalele de hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și Marius Pop, acesta spune că în prim-planul fotografiei se află G. Tutoveanu și că la sfârșitul dedicației acesta făcea următoarea mențiune: «Încredințez fotografia aceasta prietenului meu I Torouțiu, G. Tutoveanu». Înregistrată sub cota 19.950, fotografia și dedicația autografă, reproduse mai sus, zice M. Pop, probează odată mai mult, fondul sufletesc ales al lui V. Voiculescu, poetul «Destinului» și creatorul lui «Zahei orbul», al unor povestiri unice în literatura română, crezul său nestrămutat în înalta virtute a prieteniei, pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prin existența unei alte scrisori trimise de cancelaria florentina în care același scrib ce lucra pentru Adriani a folosit că semnătură formula "Marcellus"88. O persoană care nu face diferența dintre o semnătură ce aparține unei instituții și o semnătură autografa, si care vede caligrafia clară și ușor de recunoscut a acestui scrib pe o scrisoare semnată "Marcellus", ar putea foarte ușor să considere că Adriani a fost cel care a scris misiva celor Dieci către Vettori la 12 noiembrie 1513
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cancelarului. Alison Brown a demonstrat că această practică era destul de obișnuită la Florența, iar semnătură unui cancelar putea să fie utilizată de staff-ul sau chiar și în momentele în care cancelarul lipsea din oraș. Pe scurt, semnătura nu era autografa, ci era o expresie a responsabilității oficiale a Cancelarului pe un document 89. În ceea ce privește scrisoarea borromiană, înainte de 7 noiembrie 1512, data la care Machiavelli a fost concediat de la Cancelarie, o semnătură în care apărea "Niccolò Machiavelli" era mai mult decît
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2006, pp. 243 (19.1), 244 (19.4), 263 (19.55), 264 (19.57). Marchand, Jean-Jacques, "Contributi all'Epistolario machiavelliano: la lettera al Vettori del 10 dicembre 1514 nel testo originale inedito", în La bibliofilia, 72, 1970, pp. 265-266. ---, " Gli autografi di otto lettere di Francesco Vettori al Machiavelli", în Interpres, 12, 1992, pp. 223-269. Martelli, Mario, Una giarda fiorentina. Îl "Dialogo" della lingua attribuita a Niccolò Machiavelli, Salerno Editrice, Romă, 1978. Mași, G., "Saper ragionare di questo mondo". Îl carteggio
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
e Novembre ", în Poeți del Duecento, G. Contini (ed.), vol. 2, Ricciardi, Milano-Napoli, 1960, ÎI. Sasso, Gennaro, Machiavelli e gli antichi e altri saggi, vol. 4, Ricciardi, Milano-Napoli, 1987-1997, ÎI, pp. 197-276. Simonetta, Marcello, "Lettere "în luogo di oraculi". Quattro autografi disperși di Luigi Pulci e di (e a) Niccolò Machiavelli", în Interpres, 21 (2002), pp. 291-301. Sozzi, B. Ț., "Introduzione", în N. Machiavelli, Discorso o dialogo intonro alla nostră lingua, Einaudi, Torino, 1976. Stopani, Renato, "Io mi sto în villa
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
La bibliofilia, 68, 1966, pp. 31-50; R. Ridolfi, "Le carte del Machiavelli", în La bibliofilia, 71, 1969, pp. 1-23; E. Niccolini, "Ventiquattro lettere di Francesco Vettori", Giornale storico della letteratura italiană, 107, 1990, pp. 547-589; și J.-J. Marchand, "Gli autografi di otto lettere di Francesco Vettori al Machiavelli" (și o scrisoare inedită către Paolo Vettori), Interpres, 12, 1992, pp. 223-269. 25 Pentru "1594" în manuscris, să se vadă notă 29. 26 AR, c. 141v [dar cu "142" în colțul superior
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Francesco Vettori, 10 noiembrie 1513. Prima menționare apare în: P.O. Kristeller, Iter Italicum, 7 voll., Leiden, Brill, 1963-2007, VI, p. 14. Scrisoarea mi-a fost adusă la cunoștința de către M. Simonetta: M. Simonetta, " Lettere "în luogo di oraculi". Quattro autografi disperși di Luigi Pulci e di (e a) Niccolò Machiavelli", Interpres, 21 (2002), pp. 291-301 (293 n. 8), unde apare menționarea: "...e un'altra dei Dieci a Francesco Vettori oratore în Romă, attribuita alla mano di Marcello Virgilio Adriani, Ex
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Japonezului“ Cornel Galben, cu prietenie și prețuire, În amintirea călătoriilor trecute, prezente și viitoare, pentru autografe reciproce 11 dec ’85 (Corneliu Filip - Oameni și pasiuni, Editura SportTurism, 1985). 22 octombrie 2012 Revin, după mai bine de trei luni, transcriind alte autografe: Tov. Cornel Galben, prețuirea autorului Fl.G (Florin Georgescu - Sociologie și religie, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982); Colegului și prietenului Cornel Galben, aceste „Vitralii“ lirice o dată cu stima și prețuirea pentru scrisul său dec. 1989 (Victor Mitocaru - Vitralii, În antologia Intonații
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
2006 - (Satul din univers, Editura Nona, 2000); Mai galben ca aurul e Cornel (Emil Popa - Să nu ucizi neiubind, Editura Babel, 2001). 20 noiembrie 2012 Ultima săptămână. Din cărțile selectate ieri pentru a fi donate bibliotecii moineștene, iată alte câteva autografe: Distinsului Prof. Cornel Galben Stima și aleasa prețuire a autorilor 20.06.2003 Bacău (Justin Tambozi, Nelu Badea - Mihai Viteazul, Editura Cartea Aromână, 2000); Tovarășului Cornel Galben Un cuvânt despre stele pentru un maestru al cuvântului, cu toate urările de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ringul de dans, Băsescu întârzie tot mai mult pe terasă, fapt care le dă curaj turiștilor, care l iau cu asalt pentru autografe sau fotografii. Președintele se simte bine, se pozează cu copii, părinți sau bunici și împarte cu generozitate autografe. În timpul acesta, mai comandă două pahare de suc. Vreme de trei ore și jumătate, cât a stat pe terasa din Olimp, în ciuda lichidelor ingerate, președintele Băsescu nu a mers niciodată la toaletă și sa abținut eroic. Analiștii sunt de părere
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ordinul întemeiat de el după numele lui Isus. 1538 Aflat la Roma, celebrează prima liturghie, în ziua de Crăciun. 1540 Prin bula papală Regimini militantis Papa Paul al III-lea aprobă, la 27 septembrie, ordinul Societatea lui Isus. Corectarea versiunii Autografe a Exercițiilor cu Salmerón și Broët. 1540 Introducerea Inchiziției în Italia, la 21 iulie. 1541 Ignațiu, Xaveriu, Favre, Laínez, Salmerón, Rodrigues și Bobadilla depun voturile în noul ordin în Biserica San Paolo fuori le mura din Roma. Francisc Xaveriu ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
prescurtată a unui exercițiu mistic Trei sunt motivele pentru care textul ignațian prezentat în acest volum sub titlul Jurnalul mișcărilor lăuntrice 1 poate fi considerat o „relicvă” a întemeietorului iezuiților: este vorba despre un valoros fragment hagiografic, este un manuscris autograf, iar însemnările aparțin unui sfânt mistic. Există două izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis colaj de texte, după cum vom vedea în continuare - constituie un fragment sau mai degrabă frânturi dintr-un jurnal tăinuit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]