331 matches
-
opusă: Denisha - găsește-mi un pachet de 6 fil. de pui și du-l la casa 3, te rog. Un bărbat cu numele complet pe ecuson era, evident, unul pe care să te poți baza, și un aer de superioritate autoimpusă plutea în urma sa, cât timp el însuși se îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu, pentru ca, apoi, să așternem totul pe hârtie / În formule cât mai exacte / Rătăcind în imensul ocean al lunii / Prin geometrii de-o antică splendoare, însă, fără inutile efuziuni, păstrând echilibrul rece, autoimpus (Ca să-mi ascund dorințe și ispite), al rațiunii, cu nostalgia evidentă a Antichității și a Renașterii, marcată, în plan lexical, prin frecvența adjectivului „antic” (mistere antice; antică splendoare; pădure antică de semne etc.). Traversate de elanuri neoromantice - Străin de adevăr
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mă neliniștea serios. Începea Runway să mă molipsească și pe mine? Sau era vorba doar de un amestec de adrenalină și nervi care garantau lipsa poftei de mâncare? Asta era! Înfometarea atât de caracteristică la Runway nu era, de fapt, autoimpusă; era pur și simplu răspunsul psihologic al unor organisme supuse constant teroarei și angoaselor de tot felul, Într‑atât Încât nu simțeau niciodată foamea. Mi‑am jurat să mă interesez mai În amănunt de chestia asta și să iau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
podoabă pentru cap să pară de prost gust“. Nici una dintre noi nu și-a dat seama că retorica prințului Ch’un este un paravan care îi ascunde defectele de caracter. În curând se va dovedi că „modestia“ și „exilul spiritual autoimpus“ vin din lenea sa. Am prevenit-o pe Rong să nu se aștepte la o viață ca în povești în ceea ce privește căsătoria imperială. — Uită-te la mine, i-am spus, sănătatea Majestății Sale s-a ruinat fără putință de refacere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și admiratori, dintre care nu puțini i-au fost părtași sau martori ai nesfârșitelor încercări cuprinse în propriul traiect biografic, numeroși colegi de breaslă și autentici (ori numai pretinși) colaboratori sau discipoli, care l-au prețuit și respectat, deopotrivă, cu autoimpusă, justificată și rar-întâlnită sinceritate și, nu în ultimul rând, o suită de proiecte științifice, mărturisite și perfect imaginate, pentru a căror înfăptuire firul vieții autorului s-a dovedit, din păcate, prea scurt. Dincolo însă de resemnarea, care diminuează sau chiar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
eliptică de motivație, pretextul pentru neomologarea dosarului de conferențiar, de către „organe”, nu este dezvăluit de autorul tabletei, dar nu și necunoscut celor din preajmă. Plecarea intempestivă din țară în vara anului 1970 - „fuga”, în limbajul politic al vremii, sau exilul autoimpus, în expresia făptuitorilor - a familiei Benedict și Silvia Sergent, cumnatul și sora lui Leonid Boicu, pe atunci ingineri la un foarte important obiectiv industrial din orașul Făgăraș, și stabilirea lor în Elveția i-au provocat, pe lângă trauma sufletească a despărțirii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuiau să se retragă după două mandate ca legislatori. În unele foruri legislative din America Latină, precum Costa Rica, membrii nu pot fi realeși imediat. Astfel de prevederi nu sunt în niciun caz noi: membrii Adunării Constituante franceze din 1789-91 și-au autoimpus interdicția de a candida pentru adunarea legislativă care a fost aleasă ulterior. Logica unor asemenea prevederi este dorința de a asigura rotația și de a împiedica apariția unei clase profesionale de politicieni. Faptul că numirile în fruntea comitetelor Congresului Statelor Unite
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
bolnavă și are adesea o duritate menită a sancționa tocmai tarele realității noastre imediate. Lumea în care trăiește poetul e una a seducției prin kitsch, ipocrizie și superficialitate, așadar un fel de ridicol bâlci al deșertăciunilor, de care, în calitatea autoimpusă de agent secret acoperit (firește, al adevărului), el este cu totul și iremediabil dezgustat. Ideea de agresiune a mediului socio-politic în care scriitorul este condamnat să viețuiască apare pe de altă parte explicit încă din titlurile unor texte: invaziile realității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cu fiecare cuvânt spus/ mă simt mai sărac și mai singur", recunoaște Demonul și totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o rigoare autoimpusă, fără mari rezerve: "să taci/ și în singurătate absolută" (***) sau despre o despărțire trufașă de lume: "adio, tuturor adio,/ doar umbra mea vă mai salută" (Ploaia de pe manuscrise). Astfel de idei se repetă obsesiv, dovedind că Eugen Simion avea dreptate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dominată de suspiciuni continue și de un narcisism care a dăunat nu doar omului, ci și receptării operei sale, L. a confundat în relațiile sociale și literare orgoliul absolut cu demnitatea creatorului, fapt care l-a condus spre o izolare autoimpusă, spre o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi aducă recunoașterea de a fi cel mai important dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
romancier, M. este prezent încă din 1971 prin Ringul, revenind în 1984 cu Blazonul și în 1995 cu încă un titlu, Caii de la bicicletă. Dacă primele două puteau să pară doar capriciile unui poet ce se supune de bunăvoie rigorilor autoimpuse ale obiectivării, dorind să dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
și grei, Rosie arată ca Statuia Libertății adusă la viață. [ ...] Rosie dobândește o mai mare greutate morală datorită poziției piciorului ei pe opera lui Hitler, Mein Kampf, în vreme ce sandvișul cu șuncă pe care îl ține în mână diminuează din monumentalismul autoimpus. Părul creț, roșcat și nasul cârn o feminizează, cu toate că tenul vopsit prea roșu subminează accentul pe transformarea de gen ca mesaj esențial al portretului 153". Comparată cu o "sibilă contemporană 154", Rosie subminează atât privirea serioasă, chiar amenințătoare a sibilelor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
apoi sau pe seama celor mai ambițioși decât mine. Nu încape îndoială că termenul „îndemânare” din subtitlu sună în dezacord cu vocea rafinată și subtilă a epistemologiei. Dar antinomia ține direct de realitate, epistemologia Economiei fiind în faza ei de travaliu autoimpus pentru a-și dezvolta tehnica interpretativă, a-și struni mâna să scoată vibrațiile specifice instrumentului numit Economie. Eu cred că epistemologia Economiei este în faza ei de dezvoltare meșteșugărească, de consolidare a deprinderilor cu performanța explicativă a societății cunoașterii. În
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ce face regula inclusiv în gestiunea cunoașterii. Scopul nici măcar nu este inovativ, ci unul iterat cu insistență: controlul resurselor globale. Postmodernitatea este, din acest motiv, o formulă de conservare a puterii hegemonice de a controla resursele globale, susținută de silogismele autoimpuse ale corectitudinii politice. Este un mecanism pervers la modul absolut, este chiar mecanismul ideal al puterii dependente doar de ea însăși pentru că este confirmată invariabil prin autoasumare. Omenirea se află în situația de a-și constata acceptarea ofertei fără să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lume, tocmai de-aceea n-ai parte”constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39 : „se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri” credință autoimpusă, cu scopul de consolare și de elogiere a persoanelor decedate, potrivit căreia mor oameni capabili, buni, plini de calități, la care ar râvni însuși Dumnezeu; p. 20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
adoptată în ceea ce-i privește pe ceilalți oameni; p. 139, r. 1 2 : „mai făcând câteva cruci până la pământ, și apoi iară se culca” obiceiul omului credincios de a se închina lui Dumnezeu înainte de a se culca, respectând un ritual autoimpus; r. 19 20 : „nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești” grija fiind înlăturată, somnul este liniștit și calm, omul se poate odihni fără a-și mai face probleme; referire indirectă și la concepția populară că „nu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
literară. Gestul este desigur, dramatic, dar nu chiar atat de singular, printre cei de la a caror tradiție poetica se revendică: să nu uităm abandonul, subit și fără întoarcere, al muzei poeziei, de către Arthur Rimbaud, ori tăcerea de aproape două decenii, autoimpusa și riguros respectată, a lui Paul Valéry, ambele de neînțeles. Cea mai plauzibilă explicație rămâne, totuși, cea dată de poetul însuși. Cel care credea sincer că "faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
realizare, finalizându-se în formarea acelor capacități care îi permit individului integrarea, participarea și realizarea unor activități în cadrul organizațional-profesional. Socializarea profesională determină ca indivizii să interiorizeze normele de comportament și acțiune specifice profesiei, astfel ca acestea să devină mai mult autoimpuse decât impuse prin mijloacele de reglementare ale organizației. În acest mod, regulile profesionale trebuie să devină parte a personalității individului. În concluzie, socializarea profesională se referă la individ, la schimbările la nivel micro-structural pro-duse în concepțiile și comportamentul membrilor profesiei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Iar administratorul șef finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat și primit, drept recompensă, funcția de administrator șef al finanțelor, poziție deosebit de importantă, deoarece doar el putea semna actele necesare tranzacțiilor financiare și împrumuturilor pe care le realiza casa regală. Această funcție a dus
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
rușinii situaționale, ci "oamenilor insuficient de buni, care își supraestimează posibilitățile". d. rușinea deferentă. Este acel tip de rușine care apare atunci când agentul (factorul de influență) este reprezentat de alte persoane și standardele mult prea ridicate ale statutusului au fost autoimpuse. Bucuria Alături de tristețe, frică și furie, bucuria face parte precum știm din grupul emoțiilor fundamentale/universale. Ea este o experiență afectivă intensă, dorită și consumată exploziv. Bucuria este emoția succesului, dar și a dragostei, a întâlnirii și a regăsirii (celor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și pe care - exceptând anumite situații - nu mai vrea nimeni să le aibă: disperarea ca experiență ori angoasa paralizantă, pierderea folosirii plăcerilor trupului, experiența confuziei și a panicii, coșmarul unei nopți de febră, minciuna exaltantă a alcoolului, singurătatea forțată sau autoimpusă de împrejurări, mesajele contradictorii ce induc confuzie, preeminența morții în raport cu viața, incapacitatea de a construi legătura cu celălalt, de a fi împreună cu el și de a comunica; toate acestea sunt tot atâtea momente și stări șocante pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
securității, prin folosirea unor instituții de securitate care constrâng reciproc (mai ales NATO și Tratatul de Securitate cu Japonia), prin niveluri extinse ale interdependenței care dau hegemoniei americane un caracter "penetrabil" și deschis, prin constrângeri constituționale privind recursul la forță, autoimpuse de către state secundare importante (în special Germania și Japonia), prin deschidere economică structurală și prin identități civice, și nu etnice (Deudney și Ikenberry, 1999, pp. 105-123). Totuși, una dintre problemele prezentate de această formulare a teoriei liberale constă în faptul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]