310 matches
-
ofta: — Voiam să zic ce fel de om e? — Aha... spuse Șam și statu să se gândească o clipă. E o puștoaica nonconformista din Essex. A invatat la școala de stat din Basildon și a absolvit engleză la Cambridge. Se autointitulează post-feministă. Într-adevăr, spuse Adrian și citi cu glas tare din ziar: „Samuel Sharp mi-a declarat «N-am înțeles niciodată cuvântul ăstaă. I-am spus că prin asta eu înțeleg că am asimilat feminismul fără să fiu obsedată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
repet și am să tot repet, până cineva mă va auzi și înțelege: suntem în secolul XXI - la început de mileniu III, oamenii văd și înțeleg altfel lucrurile, mai profund, mai sensibili la tot ce-i înconjoară. Nu vă mai autointitulați reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ pentru că, aplicând dogmele și canoanele care nu fac decât să-i îndepărteze pe oameni unii de alții și de biserică, în primul rând, nu faceți decât să coborâți scara și nu e bine. Fiți smeriți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ar fi arătat altfel decât oricare persoană obișnuită. Numai că mintea lor e mult mai bogată decât a unui om obișnuit, care, în cea mai mare parte a timpului, e oricum sărac cu duhul. Se uită la panoul care se autointitula harta campusului. La Facultatea de Fizică se ajunge pe acolo, la Facultatea de Teologie, pe dincolo, iar pentru Institutul de Studii Aprofundate faci prima la dreapta. Și apoi, ceea ce i-ar putea fi de mai mare folos, biroul de informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
medicală gratuită, nu sunt chestii minore și de abia acum lumea constată cam cât costă toate acestea, care pe atunci li se spunea că li se cuvine și le primeau gratuit. Chiar și jigodiile astea tinere, leprele analfabete, care se autointitulează ritos anticomuniști, stau în casele construite în socialism, sau poate și mai rău, sug din osânza pe care au putut să pună mâna prin hoție părinții lor în vremile acestea de capitalism sălbatic. Deci încă odată, o lumânare și un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
precisă, dar - tocmai de aceea - foarte receptivă la modificările de sensibilitate ale epocii. Prima etapă acoperă intervalul 1922-1924, fiind cuprinsă — mai exact — între momentul înființării revistei și perioada imediat premergătoare publicării „Manifestului activist către tinerime“. În acești doi ani, Contimporanul, autointitulat „organ al constructivismului românesc”, apare cu o periodicitate aproape lunară — cea mai bună din relativ îndelungata, dar discontinua, sa istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul predadaist al Chemării din 1915 și al publicisticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liberînd creatura poetică de comediant”) și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic sau nu - „mașinistul Ducelui”: „Și în sensul acestor reforme bănuim - parcă - glorioasa eflorescență a teatrului italian din 1600, atunci cînd răspîndea în lume luminile celeste ale celei mai mari arte scenice din cîte a cunoscut istoria”. În fine, opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier, era că, după ce se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era datoare să Îi ceară permisiunea și sfatul Înainte de a scrie o piesă. Cinară liniștiți și mulțumiți, recapitulând numeroasele puncte forte ale serii, ca niște soldați care se odihnesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și printr-un discurs populist, preluat rapid de întreaga clasă politică, astfel încît se poate vorbi în prezent, cu o oarecare doză de sarcasm, de revenirea la „partidul unic” : Partidul Național Populist, identic și consecvent cu sine dincolo de aripile sale autointitulate socialistă, liberală etc. Națiunea nu pare să fi ieșit primenită din această poveste, ci mai degrabă mînjită. Bineînțeles, știam de asemenea că proprietatea colectivă, de stat, este un fals și că trebuie să ne recăpătăm cu toții proprietățile noastre. După „libertate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și unde se întâlneau noaptea, iar în urma consumării abuzive de alcool și alte substanțe psihoactive, criticau cu vehemență lucrările artistice ale ilustrilor predecesori, îi defăimau în scopul de a-și pune în valoare propriile talente și creații. Acești tineri se autointitulau ”hidropați” ceea e ar însemna o mixtură între ”hidroterapie” și ”nevropatie”, ei fiind fără îndoială caracterizați de o gândire mistică incoerentă și maladivă. Înspre 1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
iese și sufletul”. (p.173) Prin contrast apare bancherul, om fără cuvânt, pedepsit, parcă, de Pronia Cerească, prin felul în care a sfârșit, persecutat și deposedat de tot ce a avut, de către noul regim. „Trăitorul în aceste vremuri”, cum se autointitulează profesorul-scriitor, obține efecte deosebite prin trecerea firească de la un registru stilistic la altul, când grav, când exuberant, cu trăiri emoționante ale unor zile de neuitat, sau dezaprobări cu gust amar privind comportamentul unor reprezentanți ai clasei politice. Astfel, în ziua
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de veleitarism literar (orice jurnal publicat cade În ghilotina judecății estetice ca fiind publicat tocmai Întru o atare valorizare). Dar apare aici o problemă. Nu A. Își publică jurnalul, ci Marin Mincu i-l folosește Într-o construcție care se autointitulează „roman“. Are În acest caz documentul o expresivitate involuntară, care să-l facă funcțional În planul literaturii și, deci, literar? Mai că ar fi avut una, dacă Marin Mincu ar fi redus la minimum fragmentele acestui document neliterar. Dacă Intermezzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu cea a popoarelor din Orientul european, chenarul ei fiind împodobit cu numele acelor popoare, între care și Roumanie. În programul revistei figurează și crearea unei confederații, compusă din polonezi, unguri, ilirieni, boemieni, bulgari, sârbi și moldoveni. Totuși revista se autointitula organ al „Societății pentru emanciparea popoarelor slave”, purtând ca subtitlu „Journal des slaves confédérés. Polonais, Bohémes, Illyriens, Bolgaro-Serbes et Rutheniens”, deci fără români și unguri, ceea ce explică pasajul dintr-o scrisoare (15.XII.1849) a lui N. Bălcescu către I.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
negri sînt percepuți ca "inamicul public" al societății în general; de asemenea, și faptul că ei și-au făcut apariția în cadrul sferei publice, în cadrul culturii majore, asemenea unui inamic, ca un outsider, ca o forță cauzatoare de dezordine. Ei se autointitulează adesea și "inamicul public numărul unu", atrăgînd atenția asupra lor înșiși ca amenințare și pericol față de tendința centrală a culturii. Ice-T și Ice Cube adoptă metafora "gheții" (ice), semnificînd răceala și duritatea lor absolută. Ice-T își evocă în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
departe. Pe de altă parte însă, deși Madona aprobă atitudinea de revoltă și procesul individual de construire a imaginii și identității, forma în care ea își manifestă această revoltă este cea a fotomodelelor și a industriilor de consum. Ea se autointitulează o revoluționară a artei și susține subversiunea modernistă, dar opera sa este pusă în circulație sub formă de bunuri de consum: muzică de mare popularitate, videoclipuri muzicale care nu fac în fond decît publicitate pentru cîntecele sale. Există destul material
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
chiar merită încercat. Fiindcă aici întîlnim descrierea atentă, cu exces de detalii, a trei lumi complementare: arta, boema, emigrația. Cu inserturi (permanente!) politice, cu atacuri neostoite anticomuniste și, vai!, chiar (cam multe!) antisemite. Pînă a citi memoriile "sovietologului" (cum se autointitulează) Furdui, sincer să fiu, nu știam că numele lui Stalin Djugașvili s-ar traduce prin... fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm... Culmea ironiei! Mai întîlnim, în viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
culturi globale, ori au ocupat funcții de consiliere, decizie și execuție în aparatul de stat, în special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și în această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s-a născut și o splendidă butadă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net mai inflamată, adversarii săi de stânga (dintre care unii, în America, uzurpând într-o manieră simbolic fascinantă numele inamicului, se autointitulează liberals) au confundat adesea analizele lucide ale crizelor cu opțiunile de dreapta. Așa i s-a întâmplat și lui Tönnies, care vorbea prudent despre societatea viitorului, indiscutabil mai eficientă economic decât cele precedente, dar nu fără carențe: o lume mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fie recunoscut atât de contemporani, cât și de descendenții acestora. La vârsta de numai treisprezece ani, în 1651, Ludovic a vizitat pavilionul de vânătoare Versailles, construit de tatăl său. Profund impresionat de frumusețea locului, în anul 1664, după ce s-a autointitulat Regele Soare, a hotărât ca reședința sa principală să fie la Versailles. Probabil au existat mai multe motive pentru această decizie. În primul rând Ludovic nu iubea Parisul, cu atmosfera sa mizeră, cu mulțimile înfometate care îi aminteau mereu de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
suma de cinci sute de milioane de lei( Rol) ca daune morale. Această sumă n-a fost plătită niciodată, sentința nefiind executorie și dosarul s-a clasat. Un alt contestatar al acestui „jupân” al României, cum îi place să se autointituleze, cu un simț al umorului destul de acut, mai ales prin profesia de scriitor, și sonetist, este Mircea Dinescu. Poetul, considerat unul dintre dizidenții ultimei perioade a comunismului în România, semnatar al Scrisorii celebre adresate lui Nicolae Ceaușescu, a făcut parte
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
părăsită. Coborând pe pământul românesc ne întrebăm ce mai coace mintea lui Traian Băsescu, după declarațiile belicoase de la palatul Cotroceni, în prezența acreditaților diplomației din țara noastră? Dar, tot eu răspund la această întrebare Traian cel Mare cum se autointitulează, în tinerețe visându-se Amiralul Nelson, gândește foarte multe lucruri care au drept scop răzbunarea. Orgoliul său marinăresc rănit grav de Ponta și Antonescu, și acum de senatorul Ioan Ghișe, trebuie reabilitat mai ales, că zgubilitica Elena Udrea, cu nurii
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
și mâna dreaptă a Elenei Ceaușescu, care are pe conștiință zeci de mii de tinere destine strivite cinic în anii '80) sau hoția și banditismul celebrului impostor academic, cu toate cărțile scrise de "negrii" din ograda proprie, care s-a autointitulat rector, transformând o universitate privată importantă într-o asociație familială de jefuit și extorcat (de unde și porecla sa de alint "academicianul PârNae") au apărut ca firești și la locul lor. Cu securiști, judecători și politicieni pe statul lor de plată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]