509 matches
-
mai bine pe un autor decât în scrierile lui despre lumea în care a deschis ochii. O lume mirifica în amintire, dar văzută cu ochii adultului de azi. O lume din care nu a mai rămas nimic decât amintirile. Fină autoironie, dulcele amar al întoarcerii în timp, contrapunerea cu lumea de azi, tot mai străină, în care Ultimul Moromete, Alexandru, Sae, Șaica, fratele cel mic al celui mai mare prozator român, trage să moară, iar fiul lui își pune cu disperarea
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
mai bine pe un autor decât în scrierile lui despre lumea în care a deschis ochii. O lume mirifica în amintire, dar văzută cu ochii adultului de azi. O lume din care nu a mai rămas nimic decât amintirile. Fină autoironie, dulcele amar al întoarcerii în timp, contrapunerea cu lumea de azi, tot mai străină, în care Ultimul Moromete, Alexandru, Sae, Șaica, fratele cel mic al celui mai mare prozator român, trage să moară, iar fiul lui își pune cu disperarea
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
copilăria sau tinerețea noastră, însă uităm deseori de ce am intrat în magazie sau unde am pus un obiect pe care cu câteva minute l-am avut în mână. Chiar îmi spun câteodată, în mod peiorativ și, bineînțeles, cu o ușoară autoironie: „Cât sunt eu de deștept, dar asta tot nu o pot explica!” Mă întorc deci în urmă cu 42 de ani, acolo unde amintirile mă cheamă, în acel Domnești în care era o efervescență a acțiunilor de cultivare a spiritului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
copilăria sau tinerețea noastră, însă uităm deseori de ce am intrat în magazie sau unde am pus un obiect pe care cu câteva minute l-am avut în mână. Chiar îmi spun câteodată, în mod peiorativ și, bineînțeles, cu o ușoară autoironie: „Cât sunt eu de deștept, dar asta tot nu o pot explica!” Mă întorc deci în urmă cu 42 de ani, acolo unde amintirile mă cheamă, în acel Domnești în care era o efervescență a acțiunilor de cultivare a spiritului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
ziua îndrăgostiților, 14 februarie, ursitoarele au fost bucuroase să-l înzestreze și cu acest dar. Carisma sa l-a făcut să fie mereu înconjurat de oameni care l-au îndrăgit și apreciat. Conversația cu el este o rară plăcere. Ironia, autoironia, persiflarea, alunecarea spre ludic, limbajul simplu, clar, direct, sfătos cu care se adresează interlocutorului face ca prezența acestui “Moș Bodrângă” cum îi place să se prezinte, să fie una dintre cele mai atrăgătoare persoane. Pentru că firul vieții sale s-a
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine situația. Acesta este și un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări și evenimente din trecut. De parcă s-ar fi spovedit unui interlocutor de încredere
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
pentru noi ca spectatori când scandaloasa “scrisoare pierdută” ajunge în mână “adrisantului”...râdem cu ele, de ele, dar aceste personaje reprezintă și au reprezentat chiar din prima zi în care au văzut lumina scenei, realitatea. Caragiale a văzut ironia și autoironia asemeni unui remediu universal, râsul asemeni unui panaceu; și-a propus prin comediile sale să ne dea o educatie și totodată o metodă de vindecare...e ca si cum ne-ar fi spus, “luați aminte și nu fiți că ei”. Firește, noi
D'ALE LUI CARAGIALE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347316_a_348645]
-
primit în mijlocul ei, deși nici în ziua de azi n-am învățat să beau ceaiul englezesc”. Soției, femeia care l-a însoțit în toate peregrinările vieții lui de militar, iată ce îi amintește cu glasul în care se amesteca vinovăția, autoironia și scrupulozitatea firii lui : „Am desfăcut casa de l7 ori, căci tot atâtea domicilii am avut de-alungul anilor”. „Fiica mea...” Trase mult aer în piept, timp în care-și cumpănea cuvintele. De când mâhnirea i-a umbrit sufletul, l-a torturat
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Constantin Stroe / Nunta de aur -/ mesenii moțăie / în ritm de dans Ioan Toderașcu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc./ Nu c-o fac eu pe deșteptul,/ Dar, de cinșpe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / Să ia țeapa care-i place! Autoironia Jules Cohn Botea / La lampa de gaz / s-au scris capodopere - / cred c-am să-mi cumpăr Ion Diviza - Vânătoare de mistreți / Fiindcă nu veneau godacii,/ Am tot băut sub toți copacii,/ Când s-au ivit, râmând, vreo trei,/ Eram
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
Proza Biancăi Marcovici trece cu discreție la persoana a treia, atunci când e vorba de succesele autoarei din tinerețe și până în prezent, și revine la persoana întâia, cu durere dozată, pentru tristele amintiri rămase neîncapsulate din copilărie. Dar cu umor și autoironie: „Ai sufletul cald până la punctul de fierbere. Să-ți stingi sufletul singur e o problemă. Îți faci autocritica și o iei de la capăt. De Yom Kipur îți ceri iertare. Scuzele sunt primite întotdeauna aici și pretutindeni, ca și cele ale
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
postmodernist deplin se găsește greu, date fiind teoretizările acestui curent ( în pondere Mircea Cărtărescu, la noi, i-a trasat caracteristicile, i-a delimitat cerințele, problematica și strategiile). Nicolai Tăicuțu cultivă această metodă de scriere utilizând experiențele cotidiene, autoreferențialitatea, ironia și autoironia, textul interactiv. De aceea, lectura acestui volum, pe lângă vivacitate aduce ... Citește mai mult Nicolai Tăicuțu- “pesemne că nu despre mine e vorba”Un poet postmodern sadea mi-a trimis un volum de poezie în care “pesemne că nu despre mine
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
postmodernist deplin se găsește greu, date fiind teoretizările acestui curent ( în pondere Mircea Cărtărescu, la noi, i-a trasat caracteristicile, i-a delimitat cerințele, problematica și strategiile).Nicolai Tăicuțu cultivă această metodă de scriere utilizând experiențele cotidiene, autoreferențialitatea, ironia și autoironia, textul interactiv. De aceea, lectura acestui volum, pe lângă vivacitate aduce ... V. EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Eudemonia- Ana Pop Sârbu După volumul premiat de USR Timișoara în 2015, Morfologia
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
ce meritau mai puțin, cu toate că lui Leonid Boicu nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic ilustrativ, în acest sens, s-a consumat la vârsta deplinei sale maturități profesionale, când experiența și zestrea științifică acumulate - pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rugătoare ori vindicativă, scrisoarea definește cum nu se poate mai bine puternica personalitate a expeditorului ei, comunicarea directă, sinceră, clară și fermă a gândurilor și ideilor, altminteri manieră obișnuită sieși în oricare altă împrejurare, degajând pe alocuri accente de amară autoironie, ce i-au însoțit discursul mai cu seamă spre amurgul vieții. Marcând „încheierea contactului semnatarului ei cu catedra universitară”, gestul a reprezentat - în tălmăcirea la fel de sinceră și autorizată a destinatarului - blocarea accesului studenților la „luminile unui istoric de mare clasă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de aleasă ținută științifică, de un spirit critic, acuratețe analitică și, peste toate, de o capacitate sintetizatoare absolut excepționale, dar ale cărei dimensiuni și format reduse îl determinaseră pe autor - mereu predispus a-și întâmpina interlocutorii curioși cu o fină autoironie, ce-i trăda însă inegalabila-i modestie - să o numească invariabil „Visul Maicii Domnului”. Tema abordată, veritabilă și oportună introducere în istoria relațiilor internaționale ale României, constituia de fapt sinteza unui scenariu analitic și a unui proiect științific gândite à
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
putem ieși: "Alibaba cel din poveste a fost un personaj pozitiv sau, chiar dimpotrivă, negativ. A fost el un tîlhar, un haiduc, un filantrop sau un capitalist veros?") și apelul la o foarte variată listă de procedee retorice (ironia și autoironia, preteriția, contrafacerea, asteismul) fac din "vocalizele" lui Gheorghe Schwartz o lectură dintre cele mai agreabile; aceasta e coaja noului său roman. Miezul se află într-o altă gamă, între temele mari ale teoriei romanului: cît/ cum se construiește acesta pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de decantare a materiei poetice; operează contrageri, ruperi de ritm, pliază versul pe diferite formule, ca mai apoi să-l îndepărteze de o eventuală dicție previzibilă. Inserția biograficului, aluziile textuale, dizolvarea, pe alocuri, a lirismului și alunecarea spre proză, ironia, autoironia, definirea toposului „orașul meu colinar” încă din primul volum și păstrarea, augmentarea acestuia în cărțile ulterioare, totul prins într-o ecuație complexă, sunt elemente care, într-un dialog neinhibat cu postmodernismul, impun rostirea sigură a lui A., greu de încadrat
ANDRIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
bibliotecă, 1983, a și fost ecranizat după 1990), proza polițistă a lui A. are toate ingredientele „meseriei”, inclusiv doza de autopersiflare prin care faptele cele mai dure devin un plăcut decor compensator pentru bovarismele lectorului român. Pitoresc, jocul ironiei cu autoironia dublează eficient natura ludică (și uneori chiar parodică) a intrigii polițiste. Contextele occidentale în care se plasează de regulă acțiunea, alura asumată de narator - un James Bond omnidotat - și desele trimiteri subtextuale la vârfurile de ieri și de azi ale
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
stilul” critic debordează de subiectivitate, înțelegând prin aceasta nu doar „empatia”, ci și o anume „familiaritate” funciară cu opera, explicabilă prin postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții urmăresc traseul literar, aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
spre esențe, trecând lumii „transparențele poetului”. Impactul psihologic al strămutării în Israel adâncește și conferă textului poetic noi valențe. Volumele Intermezzo (1992) și Revolta sângelui (1992) o situează în câmpul stilistic al postmodernismului. Autoarea renunță la accentele romantice anterioare în favoarea autoironiei și a distanțării de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare literă are sunet și culoare”, poeta se descoperă ca entitate aberantă în noua ei lume. Restructurarea interioară propune și alte echivalențe ironice, eul liric simțindu-se „în renovare
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
fragili, / alimentați de râuri, aer, soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
al primelor proze reprezenta reacția unei priviri lucide la cenușiul lumii, volumul intitulat sugestiv Schițe de roman (1989) își schimbă tonul, adaptându-l fiecărei situații și lăsând să pătrundă tipuri noi de personaje, fiecare cu o istorie. Funcționează în continuare autoironia și ironia bine cumpănite, își fac simțită prezența și comprehensiunea, și compasiunea față de oameni în vremuri de restriște. Regina încurcăturilor (1993) reia texte mai vechi, dar abordează teme sau situații mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
Deopotrivă liric și lucid, colocvial și ceremonios, vizionar și livresc, D. este actor, regizor și spectator al propriei drame: „într-o viață umblam într-o alta scriam” (Oraș cu Maria). Relevant pentru această mistică ambiguă a poemului (fără să excludă autoironia, ludicul și, din nou, livrescul) este poemul Tânărul artist face mici precizări: „Am scris și poeme în care am fost fericit. Grecii perșii/ latinii au spus: glorie acestui bărbat glorie lui./ Mama mea a spus: glorie fiului meu glorie fiului
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
anemiantă postbarbiană și a „poeziei pure”. Fără a face parte din grupul poeților de la Cercul Literar din Sibiu, G. i se ralia, adăugând baladescului practicat de Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu o notă de libertate, rebeliune și autoironie (post)romantică, prin care „povestea”, epicul pur își activează sensurile împotriva realității imediate și în contingența marilor întrebări și aspirații ale spiritului. Ca și halucinatul copac, umilul pelican din Cișmigiu reiterează exilul terestru al albatrosului baudelairian. Întors în sine, cu
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
lui Dumas), aduce în scenă relația plină de sinuozități dintre doctorul Sabin Dorobanțu și Olga, iar autorul, căruia personajele par să-i dejoace planurile, se inserează în text, convocându-le pirandellian, în ultimul capitol. Acesta este un bun mijloc de autoironie și demitizare a vocii auctoriale, devenind un discurs focalizat pe ideea de a demonstra că și din ratarea unui subiect de roman poate ieși o carte. Romanul Revolta manechinelor (2001) nu se mai înscrie în linia umoristică a celorlalte, H.
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]