332 matches
-
stimulînd activitatea economică, plăcerile de lux ale celor bogați conduc la îmbunătățirea situației generale). Începînd cu sfîrșitul secolului al XVIII-lea, economia e considerată în Europa ca o realitate autonomă, în afara controlului exercitat de puterea politică, de religie, de morală. Autonomizarea economiei și modernizarea lumii reprezintă una și aceeași realitate. Modernizarea lumii este o "economizare" a acesteia. Economia nu este o problemă universală, o realitate inerentă condiției umane. E o invenție a lumii moderne, o componentă a viziunii moderne asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prin urmare, facultatea rațiunii), iar poezia o construcție sensibilă (care antrenează sensibilitatea)333. Ca atare, filozofia și poezia solicită în alcătuirea lor două facultăți umane distincte și bine delimitate și, de aceea, în epoca modernă, care este o perioadă a autonomizării, ele sînt privite ca acționînd diferențiat și ca avînd rezultate inconfundabile. Această autonomizare trebuie însă considerată, în primul rînd, ca avînd o valoare teoretică, doarece activitatea spirituală nu se realizează în limitele unor granițe de netrecut, omul și spiritul său
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ca atare, filozofia și poezia solicită în alcătuirea lor două facultăți umane distincte și bine delimitate și, de aceea, în epoca modernă, care este o perioadă a autonomizării, ele sînt privite ca acționînd diferențiat și ca avînd rezultate inconfundabile. Această autonomizare trebuie însă considerată, în primul rînd, ca avînd o valoare teoretică, doarece activitatea spirituală nu se realizează în limitele unor granițe de netrecut, omul și spiritul său întrunind simultan toate facultățile și toate activitățile specifice acestor facultăți. Cu toate acestea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modelate instituțional și care se Înscriu În logica instituțională a unui câmp, fie acesta cel economic, al raționalității calculatoare. Bourdieu (2000:16) afirma că jocul economic este social constituit Într-un dublu proces, pe de o parte de diferențiere și autonomizare a câmpului economic și a legilor sale specifice (am spune noi, a logicii instituționale specifice pieței) și, pe de altă parte, de geneză socială a dispozițiilor economice ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cultură reprezentat de „istoria literară”, încercare de identificare a configurațiilor și de determinare a valorilor în câmpul disciplinei, cartea vizează, totodată, „centrele de germinațiune a ideilor de istorie literară”, „formele de desfășurare a inițiativelor”, „familiile de spirite”, evoluția pe axa autonomizării și personalitățile emblematice ale disciplinei. Coautor al multor volume colective și, de asemenea, coordonator al unora dintre lucrările Istoria și teoria comparatismului în România (1972), Literatura română contemporană (I, 1980), Bibliografia I. L. Caragiale (1852-1912) (I-II, 1997), B. s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
doar din autoritate, ci și din punct de vedere teritorial. Acest fenomen este sesizabil chiar din secolul al XII-lea, ceea ce înseamnă că el a însoțit mișcarea germană spre est, care poate fi astfel considerată ca fiind o compensație pentru autonomizarea unor teritorii care scăpau presiunii împăraților germani. După expansiunea din secolul precedent, se face simțită o regresie generală a germanismului. Deja la finele secolului al XIII-lea cea mai mare parte a teritoriilor exterioare Germaniei s-au detașat de Imperiu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
religioase, raporturile dintre Biserică și stat au fost abordate din două unghiuri diferite: în primul rând, din perspectiva reușitei sau eșecului Reformei în cea mai mare parte a țărilor creștine; în al doilea rând, măsura impactului violenței în procesul de "autonomizare" a motivului religios. Tabloul religios arată că, la pacea de la Augsburg Germania se prezenta cu 4/5 din populație protestantă. Luptele religioase încă nu s-au încheiat. Catolicii nu s-au împăcat cu statu quo-ul din 1555. Prin urmare, Biserica
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cele mai diverse, inclusiv pe economie și morală, fără a fi total dependentă de vreunul dintre ele. Dar „elaborarea politicilor sociale comportă luarea în considerare a unor elemente foarte diferite de fundamentare”. Dacă avem în vedere și „gradul înalt de autonomizare prin opțiuni raportate la spațiu și timp”, putem astfel evidenția diferențele și asemănările între politicile sociale adoptate de țările dezvoltate, fără să putem spune că există un singur tip de politică socială (p. 66). Autorul concluzionează: „Nu există un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
extrem de delicată analiza proceselor cognitive. La ora actuală, antropologia religioasă ascunde sub o denumire unică o multitudine de demersuri legate pe de o parte de diversitatea culturilor, și pe de altă parte de diversitatea cercetărilor întreprinse în alte discipline. Însăși autonomizarea "câmpului religios" continuă să provoace dezbateri, deoarece el se înscrie, în mod clar, în ansamblul mai larg al modurilor de a gândi. Noțiunea de supranatural nu este universală, ea s-a impus în civilizația occidentală în același timp cu conceptul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
definit o dată pentru totdeauna. În schimb, nu toate culturile sunt raliate unui model științific, fundamentat pe confruntarea unor argumente raționale, cu singura grijă de a desprinde legi, regularități, structuri. Ceea ce este în discuție azi este faptul de a ști dacă autonomizarea științei și cercetării introduce, în raport cu toate celelalte forme de cunoaștere, o falie epistemologică sau dacă o categorie izolată sub numele de "știință" nu este decât o formă relativă de cunoaștere printre toate celelalte forme de cunoaștere. Punctul de vedere istoricist
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
despre intelectualitate. Principalul mecanism prin care intelectualul intervine în "cetate" și modelează opinia publică ține de producția culturală scrisă. Intelectualul dobândește puterea editorială și monopolizează câmpul cultural exercitând autoritate prin producerea de bunuri culturale. 1.2 Intelectualul și bunurile culturale Autonomizarea producției culturale se desăvârșește treptat, ajungând ca în secolul XIX să fie dezbărată de orice tutelă sau constrângeri estetice. Unicul reper al intelectualului profesionist constă în regulile artistice sau intelectuale impuse de predecesori. Intelectualul și artistul dobândesc statutul de producători
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
paragraf (din capitolul II). În aceste regimuri se poate observa o tendință generală în favoarea obținerii unor poziții proeminente (relative) ale actorilor instituționali (ca birocrația, armata), în detrimentul actorilor sociali activi politic (mai ales în momentul instaurării). Acest proces a fost denumit autonomizarea statului și constă în faptul că, odată instaurat regimul, apar, ulterior, interese noi, direcționate, în primul rând, către menținerea acestuia. Astfel de interese sunt specifice actorilor instituționali care își datorează existența și privilegiile acumulate (să ne gândim, de exemplu, la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
toți. Demonstrarea eficacității decizionale și a eficienței noilor instituții va aduce o întărire a unității actorilor din coaliție. Nu se poate, însă, omite faptul că procesele specifice despre care discutăm contribuie la mersul într-o direcție doar aparent diferită; acea autonomizarea statului (de care am amintit) conferă o mare forță instituțiilor politice tocmai în ceea ce privește actorii sociali care le susțin. În acest sens, ea contribuie la consolidarea regimului. Momente de pauză sau de "involuție" a procesului de consolidare derivă, de obicei, din
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau mai puțin explicită, dar întotdeauna, situația este provocată de probleme de fond. Aceasta ipoteză de bază trebuie subliniată. Înainte de toate, se impune să acordăm atenție conexiunilor dintre actorii aflați în coaliția implicată în procesul de instituționalizare și, ulterior, de autonomizarea instituțiilor statului, cu anumiți actori ai coaliției, mai ales cu grupurile sociale relevante din punct de vedere politic. Dacă este evidentă lansarea ipotezei conform căreia instituțiile își doresc consolidarea, aceasta implică, frecvent, distantarea elitelor instituționale - militare și/sau birocratice - de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu se caracterizează prin monosemia riguroasă a limbajului științific, dar nici nu atinge polisemia discursului artistic; nu înregistrează gradul de referențialitate a limbajului științific, dar este superior celui definit de limbajul poetic, chiar dacă această referențialitate vizează lumea în întregul ei. Autonomizarea unui limbaj politic cu identitate specifică se realizează la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu intuirea importanței pe care o deține logosul în configurarea raporturilor de forță de pe scena politică. În spațiul românesc, Dumitru Irimia 77 exclude limbajul politic din inventarul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
caracterul unui metadiscurs care are ca obiect semnele altui discurs, iar trecerea de la experiența sacră, evocată de mit, la experiența profană, cotidiană, echivalează cu deplasarea accentului de pe o polisemie lărgită, neîngrădită, favorizând ambiguitatea, pe o polisemie reglată prin delimitări conceptuale. Autonomizarea limbajului filosofic în raport cu limbajul artistic are ca premisă reinterpretarea propriilor semnificații, a problemelor definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri specifice experienței profane, tot astfel cum literatura mitologică propune sensuri caracteristice experienței sacre: "Autonomizarea discursului filosofic față de celelalte discursuri ale culturii grecești sau, de fapt, distanțarea lui de discursul de gen literar și situarea de partea discursului cunoașterii sunt produsul unui anumit raport între jocul semnificației și limitarea lui prin logică"85. "Specific limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al publicisticii eminesciene Insuficient cunoscută publicului larg și parțial cercetată de exegeză, publicistica complinește universul creației eminesciene într-o imagine unitară. Fără a avea intenția supralicitării scrisului jurnalistic eminescian, considerăm că evidențierea rolului pe care l-a avut Eminescu în autonomizarea limbajului publicistic românesc din cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea și a contribuției sale la îmbogățirea mijloacelor de expresie ale limbii contribuie la formarea unei percepții in integrum a geniului eminescian. Ceea ce este esențial în publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a mesajului jurnalistic. Modelându-și limbajul în funcție de competențele interpretative ale cititorului și provocându-l în același timp, prin amploarea problematicii abordate și prin deschiderile enciclopedice pe care le operează la nivelul conținuturilor, jurnalistul contribuie decisiv la procesul de modernizare și autonomizare a discursului publicistic românesc. Procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a evidențiat alinierea articolelor eminesciene la problematica publicațiilor din epocă. Procentajele privind ponderea diferitelor clase semantice în cele patru gazete supuse atenției nu au relevat diferențe semnificative, sugerând astfel, că semantica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte domenii de cunoaștere și comunicare. Analiza celei de-a șasea coordonate a hexadei a vizat identificarea finalităților care guvernează discursul publicistic eminescian, prin raportare la însemnările din manuscrise și la notațiile din corpul articolelor. Lectura
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cele mai multe ori fragmentare, și ca loc rezidual, care poate astfel să scape într-o anumită măsură logicii producției: "cotidianul este, din perspectiva obiectivă a totalității, sărac și rezidual, dar, pe de altă parte, triumfător și euforic în efortul lui de autonomizare totală și de reinterpretare a lumii "de uz intern". Aici se situează complicitatea profundă, organică, între sfera cotidianului privat și comunicarea de masă"379. Ceea ce este subliniat și de Lefebvre, și de Baudrillard, este ideea conform căreia viața cotidiană mediază
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de exemple. Este aproape superfluu să amintim faptul că, exceptând zona Transilvaniei, spațiul medieval românesc nu a cunoscut exemple similare. Configurația politico-statală și realitățile socio economice interne nu au permis acest lucru. Aici, centralismul statal a inhibat orice tentativă de autonomizare, iar singurele libertăți posibile au fost cele venite cu a lui Vodă miluire. În privința libertăților, dar și a influenței pe care o puteau avea la nivel politic, locuitorii Bacăului nu seamănă nici pe departe cu cei ai orașului Lvov, de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
care urmărea, în termeni ideologici ortodocși, autoconsolidarea, indiferent de proveniența resurselor puse în slujba acestui deziderat, a devenit filigranul orientării internaționale a regimului până la finalul violent al acestuia, consumat în decembrie 1989. Acest capitol a fost centrat asupra procesului de autonomizarea a leninismului post-revoluționar românesc. Am operat o analiză sinoptică a cauzelor, componentelor și efectelor sale, urmărind demonstrarea inconsistenței tezelor care avansează ipoteza unei autentice independențe a comunismului românesc care ar fi demarat în această perioadă. În următoarea secțiune a lucrării
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la Congresul al IX-lea al PCR, moment fondator pentru legitimitatea politică a noului lider (Congresul al IX-lea...: 1965, 17; vezi și Shafir: 1985, 23 și Deletant: 2006, 14). Așa cum voi încerca să demonstrez, capitalul de imagine pe care autonomizarea leninismului post-revoluționar a antrenat-o atât în plan extern cât și în plan intern i-a fost indispensabil lui Nicolae Ceaușescu în primii ani de conducere. Treptat, odată ce leninismul romantic va înlocui leninismul post-revoluționar și depășirea aproape hegeliană a acestuia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cazul leninismului romantic pentru a câștiga legitimitate și securitate, de care duce de fapt o peremptorie lipsă. În ceea ce privește România comunistă, se poate aprecia că etapa transformării s-a suprapus în general "obsedantului deceniu" (aprox. 1948-1958), etapa consolidării coincide cu procesul autonomizării leninismului post-revoluționar românesc (prima jumătate a anilor '60), în timp ce tentativa de incluziune, proiect pe care leninismul romantic nu a reușit nicicând să îl finalizeze va începe cu acel annus mirabilis pentru Ceaușescu, 1968, când, probabil datorită unei temporare câștigări a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]