318 matches
-
dar m-aș bucura mai mult dacă ai lucra la un roman sau la indiferent ce, numai istorie și critică literară să nu fie[...] Cred că o să regreți mai târziu că n-ai avut în tinerețe o voință puternică de autorealizare". În ce-l privește, mărturisește că trăiește "clipe de conștiință demiurgică, de mesianism infinit, care mă îmbată, mă avântă extatic și alcătuiesc o fecundă compensație frequentelor mele depresiuni. Uneori mă trăiesc ca un mit. Și atunci tot ceea ce a fost
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
pe mine. Importanța pe care Eliade a acordat-o întotdeauna religiilor și gândirii indiene - mai ales cu privire la problema autocunoașterii - mi-a întărit convigerea că ceea ce India înfăptuise în acest domeniu constituie o valoare inegalabilă și nepieritoare - ca, de exemplu, concepția autorealizării omului ca o călătorie între Scilla și Charibda necesității (înțelese în termeni karmici), care se leagă la Eliade cu experiența propriei sale vieți ca de o serie de încercări inițiatice. Se știe că scriitorul român folosește toate aceste motive adeseori
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
phreaker-i, carder-i, sniffer-i, de spionii informatici, de spoofer-i etc. - sau, după alte accepțiuni, asimilați cu aceștia. Cert este că ne aflăm înaintea unei realități multiple și adesea contradictorii, care ne oferă numeroase și subtile sugestii în legătură cu accepțiunile libertății și ale autorealizării. Ioana Vasiu, Hackerii. Cybercriminali, sau rebeli cu o cauză?, Edit. Nemira, București, 2001, 185 pag.
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
Ioanide trece drept un om excepțional, dar "dezordonat", cu capul în nori. Căutat în societatea universitarilor pentru inteligența sa scânteietoare, e absolut neînțeles de aceștia, predispuși să vadă în judecățile lui doar niște magistrale jocuri gratuite ale inteligenței. De o autorealizare deplină a lui Ioanide într-o ambianță socială ale cărei tipuri caracteristice sunt Jean Pomponescu, Hagienuș, Gaittany, Gulimănescu, Suflețel, 1 Apărute în 1954 și, respectiv, 1960. Gonzalv Ionescu, Saferian, filistini nevertebrați, dispuși să accepte orice compromis pentru asigurarea propriului confort
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu amuzant. Și totuși, exhibarea liberă a calităților și defectelor nu este săracă În revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul” și succesele democrației americane. Populară democrație (cum altfel?), deci și „vulgară” și „proastă”, dar nestăvilită În dinamismul ei Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors În România socialistă după o ședere de un an În America... Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în pedagogia muzicală s-au fundamentat deja tipurile, conținuturile și funcțiile activităților muzicale școlare. Cele mai generale sunt: compoziția, interpretarea, audierea și reflecția. în planul finalităților educației, actualmente se atestă plasarea accentului pe formarea competențelor subiectului, a posibilităților lui de autorealizare pe parcursul vieții. Acest fapt nu semnifică însă subestimarea necesității acumulării de cunoștințe. Competența nu este reductibilă la o sumă de cunoștințe prezentate într-o ordine oarecare. “Ea nu este un punct de sosire, ci un punct de plecare, pornind de la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antoaneta-Ioana Luchian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1347]
-
a Statului. Când nu procedăm așa, supradimensionăm rolul mesianic al copiilor în viața noastră: nu ne urmăm proiectele de viață, ne simțim ratați, dar nu-i nimic, copiii noștri, pentru care ne sacrificăm, vor fi oameni capabili de competiție și autorealizare, deși nu le oferim propriul model. Trăim generații în șir după aceeași etică a delegării problemei viitorului cu sens, generației următoare... Dacă sună pesimist ceea ce am scris, îmi pare rău. Eu am vrut să scriu doar lucid, animată de credința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
profesionale; antrenarea capacităților decizionale proprii față de propriile acțiuni și interese în sensul că cea mai bună decizie este cea personală dacă este argumentată; încrederea ca stare de suport moral, de încredere în sine, în propriile sale posibilități de garantare a autorealizării de sine, independent în ce formă, coroborată cu încrederea în ceilalți; automotivarea, identificarea și dezvoltarea acelei constelații motivaționale generatoare de energie și succes; I.3. Conținutul procesului de consiliere Conținutul procesului de consiliere este dat de problematica acestuia. Aceasta rezultă
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
aibă recunoaștere, o poziție în cadrul grupului, să dobândească respect, stimă, recunoașterea meritelor. Promovările, diplomele, funcțiile sunt câteva dintre modalitățile de recunoaștere a statusului cuiva și sunt foarte importante pentru cei care au ajuns la acest nivel. Nevoile de autoactualizare sau autorealizare sunt cele mai complexe și greu de atins. Ele se referă la împlinirea profesională, la atingerea năzuințelor ascunse, la autodepășire. Pentru a atinge acest nivel, angajații au nevoie de oportunități, de a fi creativi, de a-și valorifica ideile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
cu situația subiecților de sex masculin. Ca o concluzie, se poate spune că majoritatea celor investigați se orientează spre profesii care să le asigure modul de viață dorit și avantaje economice, lăsând la o parte satisfacția dată de muncă și autorealizarea personalității. Studierea modului de structurare a valorilor profesionale ar putea fi utilizată în orientarea școlară și profesională a elevilor deficienți de auz ținându-se cont de particularitățile lor psihice și de oportunitățile oferite de societate. Li s-ar oferi astfel
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
se sprijini pe sol, de a merge, de a munci, comportamentul erotic, exercitarea simțurilor și mișcărilor în general, diversele puteri ale subiectivității, cea a imaginației, a memoriei etc. În toate aceste activități nu se înfăptuiește nimic altceva decât înfăptuirea vieții, autorealizarea și auto-sporirea sa, cultura sa. Când cunoașterea care reglementează acțiunea este cea a științei, rezultă de aici: 1) că natura acestei cunoașteri s-a schimbat în totalitate, nemaifiind viața ci o conștiință de obiect și care este, în plus, această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ridicat deja pentru a prelua ștafeta. Căci tot ceea ce poate fi făcut de către știință trebuie făcut de către ea și pentru ea, de vreme ce nu există nimic altceva în afară de ea și de realitatea pe care o cunoaște, adică realitatea obiectivă, a cărei autorealizare este tehnica. CAPITOLUL IV MALADIA VIEȚII Oare știința chiar nu întreține nici un raport cu viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
energia înseamnă exact contrariul: a-i da frâu liber, a-i desfășura ființa, a-i permite să sporească, în așa fel încât acțiunea culturii nu are altă finalitate decât această permisiune acordată Energiei să sporească, adică să fie ea însăși: autorealizarea subiectivității în efectuarea auto-afectării sale. Nu putem ajunge la înțelegerea ultimă a acestei acțiuni a culturii, a caracterului său "binefăcător", decât menținând cu strictețe conceptul de cultură așa cum a fost elaborat acesta, adică interpretarea culturii ca acțiune, ca "praxis". Se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
entități opuse. Această opoziție nu mai este cea care predomina la origini. Ființa-aparte a Universității, recunoscută și acordată de către puterea temporală, reflecta o diferență de funcții pe fondul unei comunități de esență. Un același proces, cel, în ambele cazuri, al autorealizării vieții, îmbrăca totuși două forme: pe de o parte, cea a dobândirii de cunoștințe și a uceniciei în cadrul unui învățământ, de cealaltă parte, cea a activității economice. Deoarece totalitatea stabilă care se înfățișează ca "societate la lucru" este constituită din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transmitere care constă în co-repetarea de către educator și de către elev a cunoașterii transmise -, este cea de-a doua întrebare pe care ne-o punem, singura care permite circumscrierea sarcinilor unui învățământ veritabil. Răspunsul stă într-un singur cuvânt: cultura, adică autorealizarea vieții sub forma auto-sporirii sale, și aceasta în privința totalității posibilităților sale. Trebuie făcute aici două observații decisive, prima dintre ele nefiind decât o simplă trecere în revistă. Deoarece cultura este această auto-înfăptuire a vieții, ea este esențialmente practică. Cunoașterile care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
televizată, nu permanentul la care trebuie să se revină pentru a se spori de sine, ci ceea ce se adâncește fără încetare într-un neant pe care n-ar fi trebuit nicicând să-l părăsească. Așadar existența mediatică nu propune vieții autorealizarea, ci fuga, un prilej pentru toți cei pe care lenea lor, refulându-le energia, îi face pentru totdeauna nemulțumiți de ei înșiși să uite de această nemulțumire. Uitare care trebuie să reînceapă odată cu fiecare clipă, odată cu fiecare nouă creștere a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Inițiatorii teoriei existențialiste (A. Maslow, C. Monstakas, C. L. Rogers, R. May, E. Fromm) consideră că ființa umană prin creație își poate valorifica unicitatea. În viziunea acestora, creativitatea „ia ființă” prin întâlnirea omului cu lumea, ghidat fiind de tendința spre autorealizare. Conform acestei teorii, orice ființă umană este potențial creativă, însă factorii de mediu pot influența actualizarea lui. (Anca Munteanu, 1994, p.50) Această teorie, numită și orientare afectivistă, atribuie creativitatea unor stări psihice complexe, asociate afectivității. Omul creativ s-ar
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
concentrează tot mai mult pe beneficiile și condițiile realizării, folosirii autoînvățării, concomitent cu autocontrolul, autoevaluarea sa critică, autoverificarea unor soluții eficiente. Sintetizând diferitele referințe tematice, constatăm că educatul (adolescent, tânăr) formulează reflecții asupra beneficiilor autoînvățării, prin prisma așteptărilor sale de autorealizare: • poate gândi independent, • își poate asuma responsabilitatea în abordarea unei probleme complexe, • cunoaște direct restricțiile, • își afirmă predominant motivația intrinsecă, • se autotestează asupra rezolvării sarcinii, • poate lucra în condiții reale fără a informa pe ceilalți, • va recurge la ajutor numai
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în zona genitală, vaginală sau anală externă; boli venerice, în special la preadolescenți; urinare frecventă sau infecții urinare; abuz de alcool și droguri; test pozitiv pentru prezența drogurilor ilegale în sângele copilului; astm, multiple alergii și/sau multiple eșecuri în autorealizare. Indicatori comportamentali ai abuzului asupra copilului: precauție în contactele cu adulții, lipsa încrederii, disconfort provocat de contactul fizic sau relații intime și resimțirea acestora ca amenințări; îngrijorare față de plânsul altor copii, grija exagerată față de frați; extreme comportamentale, ca agresivitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție, mai mult sau mai puțin de nedepăsit, în calea ce-l conduce spre satisfacerea deplină a unor trebuințe, tendințe secundare (ex. nevoia, de recunoaștere a realizărilor noastre, dorința de autorealizare profesională, de a fi stimat și respectat de semeni etc.), vorbim de frustrația secundară, caracteristică, lumii umane. „Reacția subiectului la situația frustrantă constituie răspunsul la frustrare. Trebuie arătat ca situația frustrantă influențează în mod diferit organismele supuse privării, deoarece subiecții
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de incapacitate deprimantă, care se poate prelungi prin dezvoltarea unei reacții de retragere exagerată în sine și de abandon a proiectelor existențiale. În alte cazuri, dimpotrivă, acest sentiment poate determina acțiuni energice de depășire a deficienței în cauză, sau de autorealizare într-un alt domeniu de activitate. Existența acestor două situații extreme ne obligă, prin urmare, să luăm în considerație, în înțelegerea corectă a problematicii sentimentului de inferioritate, pe lângă condiționările negative exterioare, și importanța unor particularități psihologice și nervoase individuale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
el face din el" (s.n.) (22, pp. 21-22). Fie și numai din această ultimă frază a lui Sartre ne putem da seama de implicațiile filosofiei existențialiste în domeniul educației. Omul autentic tinde să se realizeze printr-un efort personal, prin autorealizare deci. Preocupările existențialiste în domeniul pedagogiei au apărut, în mod explicit, după 1950. Așa au apărut: GEORGE F. KNELLER, Existentialism and Education, 1958; OTTO FR. BOLLNOW, Existenzphilosophie und Pädagogik, 1959; F. GLAESER, Existenzielle Erziehung, 1963; VAN CLEVE MORRIS, Existentialism and
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
încetează de a mai fi ființe sociale, închizîndu-se în căutarea narcisistă a propriei identități), noi credem alături de Anthony Giddens că individul nu își urmărește doar rațional interesele pe piață, ci se construiește ca ființă rațional-relațională preocupată în egală măsură de autorealizare (self fulfillment la Giddens), de ecologie informațională și socială, de existența comunității. Americanul mediu este astăzi preocupat de o cultură a coerenței, aptă să armonizeze profesia, viața comunitară și relațiile interpersonale (cf. Alain Touraine, 1992: 240). Asistăm de asemenea la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
merit, interesant, plăcut, etc.) la argumentarea logică. Printre efectele persuasiunii se numără toate schimbările de natură cognitivă, emoțională, motivațională, atitudinală și comportamentală. Indiferent de tematica dezbătută, profesorul trebuie să urmărească cultivarea sentimentelor pozitive la elevi (de prietenie, generozitate, empatie, fericire, autorealizare). Măiestria profesorului se manifestă prin încercarea de a afla care este cea mai bună modalitate de a le reține atenția elevilor, alegând din varietatea modalităților eficiente de a începe lecția pe cea mai potrivită personalității sale și clasei de elevi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prezintă caracteristici sau își însușesc deprinderi/comportamente care contribuie la reducerea stresului asociat disfuncției din familie, precum: abilitatea de a obține o atenție din partea altor persoane decât părinții, deprinderi de comunicare adecvată, atitudinea orientată către îngrijirea de sine, dorința de autorealizare, încrederea în propriile forțe etc. Pe de altă parte - concluzionează studiul prezentat în Alcohol Alert, 9/1990 - din cauza unor probleme/limite metodologice sau a numărului insuficient de studii comprehensive, concluziile cu privire la efectele provocate de alcoolismul părinților asupra personalității și comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]