713 matches
-
intervievați susțin că „oamenii de altă naționalitate decât cea română ar trebui să părăsească România”, dar în același timp declară că ar accepta să aibă maghiari înaceeași localitate sau ca rude, prieteni ori colegi. Contradicțiile provin din combinația inerentă de autoritarism și efecte de dezirabilitate socială, din sensurile diferite pe care oamenii le dau unor termeni etc. Conducerea prin „regim militar” a putut să fie uneori interpretată de cei intervievați în sens propriu, de „regim politic coordonat de militari”, sau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
par a fi exemplare pentru structura ideologiilor sociale: sunt difuze, contradictorii și diferențiate pe tipuri cu puternice conectări la resursele de status și comunitare și la stări de frustrare/satisfacție. Regăsim aceleași particularități și pentru ideologiile modurilor de acțiune publică (autoritarism, rebeliune, democrație și comunitarism) și pentru cele de relaționare cu locul, cu spațiul de viață (localism, regionalism etc.). „Segregaționiștii” în materie de probleme etnice seamănă foarte mult cu „rebelii” în materie de acțiuni publice. Am identificat prezența celor orientați participativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
poziție neconcordantă cu mișcările eugeniste din Statele Unite, Anglia sau Franța, țări În care discursurile individualiste antiautoritare formau o componentă importantă a culturii politice. În Germania, componenta de „stat al bunăstării” Își pierduse susținerea de la sfârșitul anilor ’20, deschizând calea către autoritarism. În România, pe de altă parte, cei mai mulți eugeniști au susținut că se poate imagina o „a treia cale” - un echilibru Între controlul statului asupra indivizilor și grija aceluiași stat față de aceștia, În calitate de membri ai unei entități mai mari, națiunea. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
cutii" ale tipologiei weberiene sunt aproape goale dacă ne referim la lumea contemporană. Cea de-a treia "cutie", conducerea legală-rațională-birocratică, este ticsită cu aproape 180 de țări independente contemporane, și devine astfel diluată, deoarece amalgamează o mare varietate de regimuri: autoritarismul birocratic latino-american, democrațiile neocorporatiste scandinave, regimurile tiranice africane. Disconfortul teoretic devine și mai acut atunci când cercetătorul empiric descoperă că cele mai multe din regimurile incluse în această a treia "cutie" nu sunt nici măcar legitime. Astfel, vechea tipologie weberiană nu include majoritatea regimurilor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
este cazul țărilor din Asia de Sud-Est. După cum a arătat John Martz 21, cercetătorii politicii din America Latină întâmpină în mod constant dificultăți legate de problema diversității: niciuna din teoriile generale care au fost aplicate Americii Latine ca întreg, cum sunt dependencia 22, autoritarismul birocratic 23 sau teoria tranziției 24, nu a permis o conceptualizare generală care să acopere toate țările din regiune, și nici studii comparate la nivelul întregii regiuni. Există, într-adevăr, anumite riscuri de limitare pe care studiile regionale le ascund
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
El face o distincție clară între regulile constituționale formale și practicile constituționale para-politice. Ajunge astfel la o concluzie paradoxală: "Cu cât este mai democratic un regim prezidențial, cu atât este mai probabil ca el să fie răsturnat și înlocuit de autoritarism". Așadar, pentru el, Statele Unite sunt un caz excepțional: este singurul sistem prezidențial de succes, dacă excludem cazurile particulare ale sistemului francez (care este pe alocuri super-prezidențial fără puteri care să-l contrabalanzese, și pe alocuri pur și simplu parlamentar, dar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
globalizării, relația dintre mărime și democrație nu poate și nu ar trebui să fie extinsă la întregul univers. Aspectul cel mai izbitor al relației dintre mărime și regimul politic este acela că cele mai multe țări ale lumii nu sunt democrații autentice. Autoritarismul, dictaturile, semidemocrațiile, democrațiile mimate, cvasidemocrațiile și oligarhiile structurale pot fi găsite în tot felul de țări, mici, medii sau mari. Bineînțeles, configurarea puterii, gradele de libertate și respectarea drepturilor civile nu sunt legate de dimensiunea comunității naționale. În fapt, multe
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
tradiționale și naționale care facilitează dezvoltarea spiritului de inițiativă. Pe lângă cele patru tipuri de economie de piață evidențiate mai sus, putem să identificăm și alte modele: * socialismul de piață chinez, care îmbină, într-un mod neașteptat de eficient până acum, autoritarismul politic de tip comunism cu spații cât mai largi acordate manifestării economiei de piață. Acest model, bazat pe stimularea exporturilor și investiții, a făcut din China a doua mare putere economică a lumii; * tipul de economie islamică, bazat pe preceptele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
indirect). Ideea originală a sistemului circumscripției naționale a fost pentru prima dată introdusă de Parkxe "Park" Chungxe "Chung, Hyun-Back" Hee în numele Parlamentului (Yujong Hoi), care a devenit astfel un important instrument de centralizare a puterii prezidențiale, conducând țara către un autoritarism rigid. Conform legii marțiale, în 1972 a fost promulgată Constituția Reînvierii (Yushin), care i-a permis lui Park să ocupe funcția de președinte pe termen nelimitat, să exercite puteri extraordinare după bunul său plac și să numească o treime dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Park" și Chungxe "Chung, Hyun-Back" au avut o legitimitate politică limitată din cauza faptului că au preluat puterea în mod neortodox, prin lovitură militară (în 1961 și, respectiv, 1980). Pentru a face față problemelor ce rezultau de aici, au adoptat un autoritarism rigid și un sistem favoritist extrem de paternalist ca instrument de conducere și s-au concentrat asupra dezvoltării economice rapide și a apărării - principalele lor obiective politice. Park a coordonat ascensiunea militarilor în cadrul elitei aflate la putere și, în timpul conducerii sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
care ar fi urmat să se intituleze „Lumea nouă” și în a cărei redacție (coordonată de Ștefan Bănulescu) oniricii ar fi fost puternic reprezentați. Lider al grupului (autoinstituit și recunoscut tacit de ceilalți, care câteodată îi ironizează cordial accesele de autoritarism prin apelativul „caid”) e Dumitru Țepeneag, alături de Leonid Dimov, mai puțin combativ, însă înzestrat cu prestigiul conferit de vârstă, de talent și de erudiție. Cei doi se manifestă ca principali teoreticieni ai curentului literar pe care se străduiesc să îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
crezi că acest fenomen este În Întregime benefic sau În Întregime dăunător, atunci nu ai Înțeles nimic din el. Globalizarea Însumează tendințe simultane de conferire și de privare de putere, tendințe de omogenizare și de particularizare, de democratizare și de autoritarism. Globalizarea Înseamnă piață globală, dar mai Înseamnă și Internet și Google. Nimeni nu ar trebui să aibă nici o Îndoială - iar eu nu am, cu siguranță, nici una - că lumea plată conferă putere, În aceeași măsură, forțelor Întunericului ca și forțelor luminii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
se procedeze printr-o metodă procustiană, angajată ideologic, de forțare a asemănărilor. Acceptând, măcar ipotetic pentru început, tirania ca fiind „matricea” guvernărilor rele și, respectiv, ca fiind cea care se ascunde sub toate denumirile de forme politice decăzute (absolutism, autocrație, autoritarism, cezarism, rațiune de stat, despotism, dictatură, totalitarism etc.), aceasta ar deveni o categorie istoriografică, un modul de cercetare, formă de bază a guvernărilor contemporane privatoare de libertate, iar secolul XX ar deveni astfel caracterizat de tirania totalitară. În „vulgata” teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
democratic în care trăim. Condamnarea comunismului ne va încuraja să fim mult mai circumspecți față de propunerile utopice și extremiste, care vor să pună în discuție ordinea constituțională și democrația. În spatele discursurilor nostalgice sau demagogice se află de multe ori tentația autoritarismului sau chiar a totalitarismului, a negării exploziei de energii individuale, de inventivitate și creativitate care și-a făcut loc după decembrie 1989. Am scăpat definitiv de teroare, am scăpat de frică, astfel încât nimeni nu mai are voie să ne pună
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de sfințenie. Toate soiurile de făpturi ale lumii sunt date în veghe câte unui sfânt. Peste păsări este Simeon Stâlpnicul. Peste gângănii, Arhanghelul Mihail. Peste lupi, sfântul Nicolae (Papadima, 1936/1985, p. 62). Puterea este asociată cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului, ca nemulțumire, resentiment sau în planul discursului, ca rumoare, scandal, bârfă, „vorbe de clacă”, lamentare, injurii, sfadă, ceartă. Rânduiala
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Componenta persuasivă a comunicării nu se află în text, ci în relația dintre interlocutori: șeful își convinge subalternul în virtutea poziției ierarhice, cuvântul specialistului/profesorului/celui mai bătrân e luat „de bun”, fără reflecție critică, părinții își conving adeseori copiii prin autoritarism. Există, în fapt, reguli nescrise pentru cine pe/de cine „ascultă” (adică face cum spune acea persoană), cine pe cine poate contrazice. Legea lui „a crede pe cuvânt” îl scutește pe vorbitor să mai argumenteze: „faci cum spun eu că
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin întârziere, restrângere sau obligare de a merge într-o direcție nedorită de creatori, produc importante pierderi sociale și umane, materiale și spirituale. Blocajele sociale Se știe că prin concentrarea eforturilor sociale într-o singură direcție, prin schimbările sociale neproporționate, autoritarismul, intoleranța religioasă și de altă natură, dogmatismul de orice fel, au loc opriri ale creațiilor, un climat defavorabil declanșării creatoare libere și dezvoltării originale. Anomalia uzării forțelor umane, organice și psihice, produce blocaje, destramă personalitatea și scade valoarea creațiilor. Blocajele
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de muncă, 81 • Oligarhie vs. ideologie, 81-82 • Baroni și interese, 82 • Personajul sui-generis, 83 • Semne de Întrebare din trecut, 83 • „Virusul Montesinos”, 83 • Personaje stranii, măsuri aberante, 84 • Placă turnantă pentru imigrația ilegală mondială, 84 • Cum ieșim din cerc?, 85 • Autoritarism competitiv, democrație de fațadă, 85-86 • Europa nu și-a schimbat programul, 87 • În coada listei, 87 Ziua a patra 89 Debandadă generalizată, război de gherilă, 91-92 • „Învingătorul ia totul”, 93 • Prăbușirea imaginii României, 95 • Nu categoric extremismului, 96 • Lupul Își
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nemiloasă a organismelor internaționale • Prăpăd și căpătuială la locul de muncă • Oligarhie vs. ideologie • Baroni și interese • Personajul sui-generis • Semne de Întrebare din trecut • „Virusul Montesinos” • Personaje stranii, măsuri aberante • Placă turnantă pentru imigrația ilegală mondială • Cum ieșim din cerc? • Autoritarism competitiv, democrație de fațadă • Europa nu și-a schimbat programul • În coada listeitc " Absența viziunii strategice • Merele discordiei • Plăcerea de a delega lucrurile • Insider și outsider • Oglinda nemiloasă a organismelor internaționale • PrăpĂd și căpĂtuială la locul de muncă • Oligarhie vs.
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a organismelor internaționale • PrăpĂd și căpĂtuială la locul de muncă • Oligarhie vs. ideologie • Baroni și interese • Personajul sui‑generis • Semne de Întrebare din trecut • „Virusul Montesinos” • Personaje stranii, măsuri aberante • Placă turnantă pentru imigrația ilegală mondială • Cum ieșim din cerc ? • Autoritarism competitiv, democrație de fațadă • Europa nu și‑a schimbat programul • În coada listei" Mircea Mihăieș: Am constatat, așadar, ce făcea În perioada preelectorală a anului 2000 opoziția. Mișcările de trupe erau cât se poate de imprevizibile. Nu mai puțin important
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
toate acestea. Mircea Mihăieș: Este vorba de „despotismul karateka”! Vladimir Tismăneanu: În 1990 am scris În România literară un articol În care vorbeam despre „România la ceasul democrației autoritare”. La ora actuală, conceptul este foarte des folosit. Se vorbește despre „autoritarism competitiv”, „democrație de fațadă”, ca În Armenia și, până la un punct, În România. Există competiție, alegeri, dar În multe privințe sistemul rămâne autoritarist. Nu este o democrație liberală consolidată, nu ne aflăm acolo și nu putem manipula cuvinte și concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
să păzească ordinea publică. După părerea mea, Într-o țară cu pretenții de democrație consolidată, ordinea publică include dreptul ziariștilor de a formula critici la adresa guvernanților, spre deosebire de o democratură sau o „dictablanda” (opusul lui „dictadura”). Mircea Mihăieș: Dictatură soft sau autoritarism. Vladimir Tismăneanu: A existat și o discuție În paginile lui Journal of Democracy pe această temă - doi autori au scris lucruri foarte interesante: Lucan Way, profesor la Universitatea Temple din Philadelphia, și un profesor de la Harvard, Steven Levitsky. Se vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
trăim În prezent, Vadim Tudor este exponentul continuității radicale cu ce a fost comunismul În România În faza ultimă: o combinație barocă de leninism tehnic, mișcare partinică ultracentralizată, lider providențial (aici leninismul se continuă În mod categoric cu fascismul), corporatism, autoritarism, suprematism etnic, machism, cult falic al eroilor naționali, marea majoritate „bărbați de seamă” și generatori de „pui-de-lei”. Am tot respectul pentru cântecul respectiv și pentru cine l-a scris, dar a fost transformat Într-un instrument pur propagandistic, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de mitologie națională, p. 16. 330 Ibidem, pp. 29-35, passim. 331 Ibid., p. 41. Orice națiune tinde spre a-și dobândi propriul stat, dar cum nu există un arbitru pentru aceasta, deși pornește "din zodia democrației universaliste", ea conține germenii autoritarismului, sacrificând oricând individul în virtutea unui presupus interes de grup, pe care îl definește tot o elită, care își apără prerogativele cu și mai multă îndârjire decât aristocrația Vechiului Regim, deoarece îi sunt mai aspru contestate. Ibid., p. 48. 332 Ibid.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
muncitorilor împotriva intelighenției ori a opoziției politice care militau pentru o democratizare radicală a țării. Mineriadele din 1990, în special cea din iunie 1990 (calificată de Tismăneanu ca fiind o „orgie stalinisto-fascistă de ură și violență” - p. 234), au demonstrat autoritarismul regimului Iliescu instalat după revoluție. Într-o altă lucrare pe care o coordonează (Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor, 1999), Vladimir Tismăneanu sintetizează duplicitatea revoluției române și a actorilor ei - însă nu despre revolta populară este vorba, ci despre
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]