1,884 matches
-
Mașina se zgâlțăia Înspăimântător, cu toate că nu mai Înainta, sălta pe amortizoare din pricina celor care se urcau pe portbagaj, treceau pe deasupra, săreau pe capotă, de acolo În stradă și continuau să fugă. Zgomotul era asurzitor, de parcă peste acoperiș se prăbușea o avalanșă de bolovani care amenința să-i antreneze și pe ei În cădere. Prin parbriz, Margaret a văzut picioare goale și papuci cu tălpi de cauciuc căzând ca un torent de ploaie cenușie și atât de deasă de parcă Începea să se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii japonezi mai frumos decât la ea, micul copac dădea primăvara o adevărată avalanșă de boboci, se întrecea pe sine. Atunci femeia acorda ghiveciului o atenție deosebită, nu-l mai atingea, nici nu-i mai vorbea, între femeie și plantă, se pare că se stabilea o înțelegere, ea era îngrijorată pentru rodul ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă el n-ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și fiu exista o complicitate, o taină atât de bine camuflată încât era imposibil s-o depistezi, oare chiar trebuia s-o pornească la vale, urmărită ca de o avalanșă, fără a privi cu limpezime în jur? A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zidari, fără a mai avea posibilitatea de a-și recunoaște vechea ambianță, de-a se mai simți "ca acasă". Aici toate erau la fel, ce reconfortant, cărțile vrăfuite pe biroul lui Alexe, cu nenumărate semne făcute cu ajutorul scobitorilor, cu acea avalanșă dezordonată de titluri și culori specifică unei biblioteci care se îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în modul cel mai plăcut, aproape de autentic, astăzi nu se poate discuta cu tine. După plecarea lor, Carmina se gândi intens la Sidonia. Cât era firesc și cât era control în purtările ei? Uneori femeia asta se manifesta ca o avalanșă, puternică, vie. Neprevăzută. Era atât de greu să știi ce gândește dincolo de cuvintele ei, dincolo de măștile grăitor alcătuite, ar fi fost edificator să știi ce se întâmplă cu ea seara, după ce întoarce demonstrativ spatele lui Trofin și își așază obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum să încheie măreția acelei zile cu o juisare slabă, realizată după îndelungi eforturi? Foarte curând în casa celor doi tineri s-a instaurat o atmosferă laborioasă. Ea fusese precedată de o ciudată stare de apatie a lui Ovidiu. Trecuse avalanșa de vizite, de cadouri, de surprize... prea multă liniște survenise deodată. Lui Ovidiu poate i-ar fi plăcut o atmosferă de sărbătoare continuă, de preparative în vederea unor petreceri, plimbări, evadări în natură și trezirea în măruntul cotidianului se produsese prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe cărora iarna le aduce mizerie și moarte! Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit, iarnă! Toamna a luat sfârșit. Copacii au rămas goi și păsările călătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte, cu un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici nu eram eu aceea care Îl ocupam, cum se Întâmplă mai tot timpul. Dacă nu cumva chiar tot timpul. Pentru ca acela era locul lui. De acolo vedea el lumea. Și de la geam, cred, zise Flavius-Tiberius, zâmbind timid În fața unei avalanșe de vorbe din care nu lipseau mici accente patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți și așchii de lemn. Am tușit și m-am crispat. O coastă fisurată. Pe când încercam cu greu să mă ridic în capul oaselor, se produse o mică alunecare de cărți. Televizorul zăcea cu ecranul în jos, pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
treburile tale. Uneori, creierul îi surprinde pe toți, chiar și pe el însuși, cu răspunsurile pe care le dă. — Mda. Adică, poate dacă lucrurile ar fi continuat și dacă asta nu s-ar fi... Am strâns din buze ca să opresc avalanșa de cuvinte. — Dar toate au fost minciuni. Ce importanță are ce simt, când nimic n-a fost real niciodată? — A venit la mine după ce voi doi ați discutat. — Știu. Am încercat să vorbesc de parcă nu mi-ar fi păsat. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încă acolo. Mai afli și că a locuit acolo timp de 67 de ani și că știe orice potecă, plantă sau animal din zonă. El știe unde sînt nisipurile mișcătoare și unde este cel mai probabil să se producă o avalanșă. Cunoaște toate cuiburile de șerpi și ale altor lighioane. Crezi că ar merita să fii antrenat de domnul Greybeard timp de șase luni? Gîndește-te numai: vei putea acumula în numai șase luni cunoștințe pe care altfel le vei căpăta în
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
reprezintă o șansă pentru a se dezvolta ca personalitate. Dacă problemele continuă să apară, acest fenomen se va petrece în cel mai nepotrivit moment și din cauze care te mîhnesc teribil. Pînă și cele mai nobile intenții vor eșua sub avalanșa de necazuri de zi cu zi. AMBIANȚA ARE O MARE INFLUENȚĂ ASUPRA TA Ar trebui să evoluezi într-un mediu care să-ți amintească în permanență de bunele tale intenții. Sper că te încearcă o bănuială, dacă nu ai cumva
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
urmă rămas. Cu aportul interesat al Ochenoaiei, „frumosfrumos, postul-post, bărbat-bărbat, om al timpurilor noi, foarte bun pentru o casă numai cu femei”, Între șeful jandarmilor de plasă și frumoasa profesoară Viorița a lut ființă o dragoste cu năbădăi, ca o avalanșă, În care pasiunile -dincolo de aportul frumuseței fizice erau sporite de interminabile discuții prelungite târziu În noapte, despre societate, natură, filosofie, istorie, mistere și noi descoperiri din domenii diverse. Logodnă precipitată, nuntă mare cu lăutari aduși din capitala județului, nuntași
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cam cu jumătate de gură. Masa Îmbelșugată ca-n povești și vinul ghiurghiuliu, brumat, cu dâre de spumă fină și sifonat (din totdeauna mândria lu’ Ghiorghi a dască’lui), care erau de fiecare dată suficiente pentru declanșarea unor adevărate avalanșe de veselie cu cântece și jocuri, snoave, romanțe, doine și balade, de această dată nu a reușit să scoată, mai mult, decât: Așa a vrut Bunul Dumnezeu! Lasă c-o să fie bine, să avem Încredere În Cel-De-Sus, că el are
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
meu măcar atunci când ei dorm și nu le mai trebuiești. 54. Petru și-a ales mânăstirea, precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce incertitudini să-mi construiesc acoperiș, în care piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru o desfacere ireversibilă, confortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întoarcă, nu mă visa unde Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit pașii până la os în jurul intenției de a fi pom cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi este ultima mea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai banale aspecte ale sexului: excitația vizuală, indusă de prezența corpului feminin. În Japonia, cea mai erotică parte a femeii era (și mai este încă) socotită ceafa (unaji), mai ales cea descoperită de bordura delicată a unui kimono. Obișnuit cu avalanșe de sâni somptuoși, de picioare lungi și suple, de posterioare bombate, non-japonezul nu poate înțelege rafinamentul estetic al unui cod promovat de tradiție chiar până în zilele noastre (jurnalista Kittredge Cherry, într-o carte cu un titlu incitant și intraductibil, Womansword
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
picătură? Cine ne-a dat buretele pentru a șterge întreg orizontul? Ce vom face pentru a dezlega acest pământ din lanțul soarelui său? Spre ce se îndreaptă acum? Spre ce ne îndreptăm noi?". Iar după, în urma morții lui Dumnezeu, o avalanșă de întrebări: "Departe de orice soare? Oare nu suntem într-o eternă cădere liberă? Iar în spate, or pe margine, înainte sau pe toate părțile? Există încă un sus și un jos? Nu rătăcim oare precum într-un veșnic neant
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]