1,144 matches
-
întârziați, după George Călinescu citire (Văcăreștii, Costache Conachi, Matei Millo) au fost contraziși de romantici (Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu), aceștia, la rândul lor, fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Poemul are valoarea unui test: el pune la încercare cuvintele pentru a se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la „Alge” (informație furnizată de Jules Perahim). A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și un act
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
al 3642-lea în literatura română”. La douăzeci de ani poetul parcursese deja o etapă și se îndrepta către alte orizonturi, presimțite în manifestul Poezia pe care vrem s-o facem. Semnatarii se despart de poezia practicată de predecesorii lor avangardiști și se declară în favoarea „unei estetici elementare a vieții”. Ecourile doctrinei lui André Breton din Manifeste du surréalisme (1924) sunt prezente în acest text. La Beauté convulsive de care vorbea Breton devine în textul românesc „frumusețea violentă”. La fel, cuvântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon, cu autocurățare și lubrifiate de propria mucoasă. Clitorisuri sensibile alcătuite din recoltarea și redirecționarea unor bucăți din glanda penisului. Cadillacul vaginoplastiei. Unele dintre Cadillacurile astea sunt atât de reușite, că lubrifierea abundentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Franck Muller, În aur alb, cu sticlă safir și ace În formă de pară. Il Cronomaster El Primero Zenith, un Bedat & Co. din platină, un Cartier cu brățara din pânză neagră de corabie, și un Bubble Corum cu un design avangardist și inovator, rezistent până la două sute de metri adâncime, la un preț foarte rezonabil. Ceasuri superrafinate, fiecare dintre ele costând câteva salarii de profesor și pe care Emma le considera, cu voce tare și nepăsătoare că putea fi auzită de vânzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reproșez. Eu m-am străduit cu siguranță. Știu că nu ești mulțumită de felul cum conduc St George. Știu că ți se pare că maniera în care lucrez eu e un pic - și a făcut gestul de citare cu mâinile - „avangardistă“. Dar cred că o să fii de acord că eu am făcut un efort considerabil ca să-ți ascult punctul de vedere. Nu-i așa? Poți să nu recunoști asta? M-am uitat pe geam spre grădina directorului. O rândunică singuratică ciugulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de imagini sau, într-o ipostază mai subtilă, de „creator de stări sufletești”. Aventurile lui se mută în spațiul fantast sud-american, la San José, orașul așezat lacustru pe „butelii de whisky”. Suprasaturația clișeelor literare cu care jonglează, în deriziune, textele avangardiste se transferă, treptat, în mărci ale suprarealismului: metafora coalescentă, nonsensul ca procedeu stilistic, lumea fragmentară în proces de disoluție, poemul-definiție (Poem de buzunar). Inversând raportul ficțiune-viață, B.-F., ca și Puk, personajul său, „sări din mers în realitate”, din poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Dumitru. Printre colaboratori se numără Geo Bogza (cu reportajul Telefonul public 40. 4. 01 40), Ștefan Roll, Paul Teodorescu, Lascăr Sebastian, C. L. Vâlceanu, Andrei Tudor. Caricaturile lor Victor Brauner și Jules Perahim imprimă revistei un aer de modernitate, chiar avangardist. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288819_a_290148]
-
se sustrage obsesiei pentru ea) se suprapune unei crize existențiale (sentimentul nerealizării profesionale într-o redacție condamnată la monotonie și automatism). Debutul dramaturgic autonom al lui D. se produce cu piesa Un tort pentru un mort (1998), scriere de factură avangardistă, ale cărei personaje se definesc în raport cu o aparentă situație limită. Lovitura de teatru (2000) reprezintă desprinderea de registrul literar al absurdului și descoperirea unei formule personale de metateatru, caracterizată prin introducerea unui preambul situațional, unde sunt precizate circumstanțele viitoarei acțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
-l ca model pe François Villon, ilustrată de plachetele Bal ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
orizontul nostru de așteptare. Desigur, atitudinea anarhică nu este nouă - ea cultivă, printre altele, un efect de surpriză și de șoc care aparține și avangardei, spre exemplu. Totuși, arta anarhetipală de coloratură, să-i spunem, postmodernă e altceva decât arta avangardistă - ea nu urmărește cu precădere și cu insistență mirarea spectatorului, logica sa intimă este mult mai liberă. Nevoia de a evita tot ceea ce ar putea să sune a clișeu sau tot ceea ce s-ar putea constitui Într-un mare scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Tavernale, apărut în 1941, împreună cu volumele ce îi succedă ritmic, într-un interval scurt de timp - Pelerinul serilor (1942), Arhipelag (1943) și Manifest liric (1945; Premiul Editurii Forum) -, reprezintă o primă etapă în cariera poetului, expresia unei sensibilități cu ecouri avangardiste ce se simte lezată și răspunde prin atitudine de frondă și bravadă: „Mi-am trimis umbra, în noaptea asta,/ ca să vă râdă în nas, prietenii mei,/ să beie cu voi (ca niște mișei)/ și să vă fure din brațe nevasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
Roll), Al. Tudor-Miu și, în limba franceză, Tristan Tzara, Pierre Reverdy, Paul Éluard, F. T. Marinetti, începând cu numărul al treilea revista va fi scrisă „în întregime de câmpinenii George Bogza și Al. Tudor-Miu”. Beneficiind de experiența publicațiilor avangardiste care au precedat-o (între care „75 HP”), U. se lansează cu fervoare negativistă și intransigență, trezind ecou în presa vremii. Fără opțiunea unei orientări explicite în peisajul experimentalist al avangardei, revendicându-se doar din izolarea orgolioasă și originalitatea șocantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
tradiționaliste și atacuri cu ton de pamflet la adresa unor personalități ale vieții culturale sunt grupate la minirubrica „Gonococi”. Paginile sunt presărate cu ilustrații de Angelo Maino, Victor Brauner, Geo Bogza, cu semnale editoriale și numeroase anunțuri de popularizare în manieră avangardistă a unor tipărituri înrudite ca spirit. Il. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
poetice ale lui Blecher, unele versuri fiind adevărate reprezentări grafice ale operelor lui Degas și Dali. Dintre toate poeziile lui Blecher, Manolescu se oprește asupra unui text în proză, mai puțin cunoscut, Poemul grotesc, apreciindu-l ca fiind de factură avangardistă, ,,un Salvador Dali în cuvinte"19: Soldatul verde care locuiește în lună îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Călcâiul lui Ahile, unde se radiografiază poezia lui Mircea Ivănescu, sau în tripticul dedicat romanelor lui Paul Georgescu. Alteori, din volutele comentariului se conturează portrete reușite: Cornel Regman este „mușchetarul bine temperat”, în Bogza precursorul pare că defilează impetuosul poet avangardist care tocmai publicase versurile ce aveau să îl ducă la un proces de atentat la moravuri. Textele critice se ordonează în funcție de apariția scrierilor selectate (poezia Danielei Crăsnaru, un roman al lui Florin Șlapac ș.a.). Ulterior criticul își va organiza lecturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
medical de cartier”, la capătul Căii Dudești. După ce, la treisprezece ani, fusese încurajat ca poet de „Adevărul literar” (la „Poșta redacției”), în 1929 debutează cu schița Noapte albă în „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, apoi participă la mișcarea avangardistă: editează în 1930, împreună cu Gherasim Luca, revista „Alge”, faptă pentru care cei doi redactori vor fi închiși, în 1933, printre „politici” la Văcărești; colaborează la „unu” și la „Facla” lui Ion Vinea, mai apoi, cu reportaje, critică, pamflete, la ziare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
și chiar "Missouri", diminuând-o cu aroganță când mă enervează". Pe deriziune parodică se întemeiază un Pater noster zeflemist, satanic: "Nu-i loc pentru mulțime pe scaunul divin / de vrei să te urmăm, fii diavolul! Amin". Un experiment de tip avangardist, Tangaj, e, în fapt, un colaj lexical colportând termeni din germană, engleză, rusă, franceză, spaniolă, italiană, neogreacă. O prelucrare "după Anaxagoras", altă dată un text în latină, Novissima verba, sunt simple încercări de diversificare. La maturitate, luciditatea se suprapune progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu noțiunea de „impresionism” se va menține în pofida refuzului insistent al compozitorului francez de a îl accepta. Ulterior, această „titulatură” instituită de mediile conservatoare ale sfârșitului de secol XIX, s-a dovedit a fi o simplă „clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în sfera mijloacelor de expresie utilizate la acea vreme (scări pentatonice și hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
retenant (trenând), conturând imaginea unei naturi ce amorțește sub adierea unei ultime brize. IV.6. General Lavine eccentric Atracția lui Debussy față de lumea music-hall-ului se înscrie printre pasiunile acestuia manifestate pentru circ sau teatru de păpuși, ilustrând astfel o atitudine avangardistă ce pune în lumină caracterul receptiv al compozitorului față de noile modalități de exprimare spirituală ale epocii. Prin natura materialelor tematice, preludiul General Lavine - eccentric se alătură altor creații debussyste, precum The Little Nigar, Golliwog`s Cake walk (Children’s corner
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
jonglerii ce provoacă reacțiile spontane ale spectatorilor, întrerupând în mod frecvent manifestația scenică a protagoniștilor. Astfel, atitudinea directă a sălii devine parte integrantă a spectacolului însuși, determinând acea structură discontinuă de prezentare, o nouă formă emblematică de exprimare a spiritului avangardist de la începutul secolului XX. Aspectul discontinuității avansării sonore va fi surprins cu subtilitate prin fragmentări sau rupturi la nivelul limbajului, realizate cu aportul frecventelor schimbări ale registrelor, ritmurilor, opozițiilor dinamice (sff / f / ff p subito), culorilor timbrale, modalităților de atac
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
-ul care anulează obstacolele, adevărat fier de călcat, ocuparea spațiilor non-urbane de către locuințele individuale, publicitatea, raționalizarea agricolă, viteza, turismul au suscitat un alt spațiu rustic și o altă privire urbană. Schimbare de decor, teritorială și mintală. Dispariția peisajului în pictura avangardistă de la începutul secolului (Picasso l-a ignorat întotdeauna) anunța oare trecerea de la pământurile rurale la mediul de care beneficiază societățile noastre de clean services? E adevărat că îl preluaseră deja cărțile poștale și că, după 1900, era cam fără rost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dorli Blaga romanul postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron (1990). Merită menționat și un articol al său despre Urmuz („Revista de istorie și teorie literară”, 1988), cu o abordare mai puțin obișnuită a Paginilor bizare, relevând în spatele prozatorului avangardist un creator realist sau un neoromantic. Odată cu Mass-comedia. Situații și moravuri ale presei de tranziție (2001) prinde contur jurnalistica lui V. Nucleul volumului poate fi socotit articolul „Noi” și „ei”, cu presa la mijloc, care exploatează o temă predilectă: analiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
cu problema infinitului, el nu l-a numit postfinit, ci transfinit. Ce extraordinar simț al "rectificării denumirilor"! Or, cea mai bună atitudine în fața modernului și a postmodernului este cea transdisciplinară, dovedită de d-l Negoiță însuși în postură de cibernetician avangardist. El, de fapt, se-ntâlnește nu numai cu logica nicasiană a lui Hermes, ci și cu logica trivalentă a stării T din ontologia lui Ștefan Lupașcu, care fundează transdisciplinaritatea teoretizată în ultimii ani de Basarab Nicolescu, de Edgar Morin și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
n afară acestor cazuri particulare, formalizarea sculptural? a unei p?r?i a operelor contemporane (ale lui Portzamparc, Botta etc.) este una din leg?turile lor puternice cu arhitectura anilor �20, care �ntre?ine str�nse leg?turi cu sculptură avangardist?. �n sf�r?it, este bine s? includem �n acest curent neo-modern zg�rie�norii, de origine american?, dar introdus �n Europa sub forma purist? impus? de Mies van der Rohe dup? instalarea să la Chicago, �n 1938. Astfel, turnul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]